miercuri, 1 august 2012

texte vechi şi (destul de) noi, parcă...


(text apărut în revista "Cultura", ianuarie 2008) 



Pe limba cui pieri...


Din punct de vedere politic, promovarea unei „limbi moldoveneşti” […] este un delict de genocid etnico-cultural, delict nu mai puţin grav decât genocidul rasial, chiar dacă nu implică eliminarea fizică a vorbitorilor, ci „numai” anularea identităţii şi memoriei lor istorice.

Am citat din Eugeniu Coşeriu, via www.voceabasarabiei.com, convinsă fiind că noi, românii lăsăm să ne scape uneori: „asta-i istoria, suntem prea mici ca să ne putem împotrivi...”. O facem cu destulă uşurinţă, cu delăsare, sub alibiul că avem priorităţi – personale, de grup, naţionale, eurointegratoare şi planetare. Scriem din când în când şi despre ei prin revistele „de cultură şi atitudine” (să nu se spună că n-am făcut-o?). Dar ei nu sunt decât „a cincea roată la căruţă”? Ei, lasă, ar fi bine, nici măcar a cincea... Problema cea gravă e că ei nu sunt (ca) noi, nu sunt din noi, de vreme ce ne simţim superiori, nu ne place „light rumanian” – acu, că vorbim limba română de lemn a integrării pe cele mai înalte culmi ale... şi aşa mai departe, facem comentarii anonime şi verzi ca bradul la textele unor copii loviţi de soartă (a istoriei), care au curajul să semneze expresii (argumentate, desigur!) ca „Fuck You, România”! Ei, şi?, noi o fuchem mereu, dar avem mai multe drepturi, că suntem români adevăraţi, chiar dacă vorbim cu accent de Cluj, Olteniţa, Tg. Mureş, Iaşi ori Craiova!
Ce ne pasă nouă de politica lui Voronin şi a consilierilor săi? Noi îl avem pe Băsescu, noi am condamnat comunismul, noi aşa şi pe dincolo! Îmi spune băiatul meu, reţinut de atâtea ori anul ăsta de miliţia din Chişinău:
… (11/9/2007 9:27:15 AM): cand am trecut miercuri vama ea sta bine mersi
… (11/9/2007 9:27:39 AM): sarma nu a fost scoasa
Flower (11/9/2007 9:27:43 AM): dar mai este la ungheni?
… (11/9/2007 9:27:46 AM): si… guvernul tace
… (11/9/2007 9:27:57 AM): miercuri era
Flower (11/9/2007 9:28:41 AM): asa au anuntat
Flower (11/9/2007 9:28:44 AM): ca au scos sarma
… (11/9/2007 9:28:56 AM): ba nu!
Flower (11/9/2007 9:28:59 AM): doar s-au laudat?
Flower (11/9/2007 9:29:13 AM): consiliul local...
… (11/9/2007 9:29:21 AM): ei au votat scoaterea
… (11/9/2007 9:29:26 AM): dar nu ei o scot
… (11/9/2007 9:29:41 AM): mai pe scurt, sarma inca e acolo...
„Informatorul” meu trece Prutul la Ungheni… tot mai greu, de când cu vizele… deşi e român basarabean şi face şcoală românească, la Iaşi…
Sârma va fi acolo, încă şi încă, pentru că este, de fapt, în mintea noastră.
Despre literatura-ca-literatură să se exprime căruţaşii-şefi (iertată fie-mi cacofonia!), eu nu vreau să spun decât că sunt momente în viaţa unei naţiuni când literatura se hrăneşte hămesită din istorie, iar dacă moldoveana („moldoveneasca”) şi româna sunt două limbi diferite aştept cu nerăbdare primul dicţionar moldo-român, vreau neapărat să verific traducerea unor termeni: comunist, limbă (de lemn), spălat (pe creier), rezistenţă (prin stalinism), deznaţionalizare, deportare, refugiu, vânzare (de frate) etc. I-aş invita şi pe oficialii europeni care au dat dezlegare la „moldovenească” să caute înţelesul cuvintelor: nepăsare, drepturi (ale omului/ individului), identitate ş.a.m.d. E de înţeles că în condiţiile politicii de la Chişinău (numită de unii analişti „troţkistă”) primii vizaţi de efectele noului statut european al României sunt aceia care îşi câştigă existenţa (şi mai ales supravieţuirea) de pe urma cuvântului scris şi rostit liber. Chiar înainte de introducerea vizei, situaţia nu era cu mult diferită. Ştiu o mulţime de oameni şi situaţii în care vameşii moldoveni (le-)au făcut greutăţi, mai ales scriitorilor şi istoricilor de pe ambele maluri (recent, chiar o delegaţie oficială de la Bucureşti a avut probleme cu intrarea în Republica Moldova). Nemaivorbind de interdicţia (desigur, neoficială!) asupra introducerii tipăriturilor în limba română pe teritoriul Basarabiei. Cu toate acestea, la recentul Salon Internaţional de Carte de la Chişinău (31 august-10 septembrie), Marele Premiu „Coresi” a fost dat Editurilor „Gunivas” şi ARC pentru Dicţionarul explicativ al limbii române; este o întâmplare a cărei morală se citeşte fără efort, cred. Tot aci a fost premiat cu „Remember” marele nostru desţărat – Paul Goma, pentru ultimele trei volume ale Jurnalului său; dar şi Dumitru Crudu, Mihai Cimpoi (Opera Omnia), Constantin Ciopraga sau Mircea Snegur. Să nu se crispeze feţele simandicoase auzind numele din urmă, căci i-am văzut la „Gaudeamus”, greţos de bine băgaţi în seamă, pe de-alde Adrian Năstase, Gelu Voican-Voiculescu, Constantin Bălăceanu-Stolnici (să continui?). Roia lumea bună în jurul lor!
Oare e cazul să ne mirăm că între două declaraţii diplomatico-imagistice ale preşedintelui Traian Băsescu (după cum se exprimă Alla Iazova, «unul dintre cei mai marcanţi specialişti ruşi în problema României: „Declaraţia lui Băsescu a fost un fel de balon de testare”…», citat pe blogul ziaristului Andrei Bădin, în fragmente din cotidianul rus „Politkom”: România Mare-light.) şi nenumăratele răbufniri tractoristo-bolşevice făcute de Voronin, basarabenii se luptă să rămână români, strecurându-se, după nevoi şi puteri, printre hăţişurile politicilor celor două regimuri: de la Bucureşti şi Chişinău? Voronin impune „limba moldovenească”, cetăţenia unică pentru a accede în funcţii publice, acuză România de agresiune, îşi trimite miliţienii să fure bradul instalat de primarul Chirtoacă în Piaţa Marii Adunări Naţionale…, reuşeşte să enerveze până şi Moscova… Băsescu reia pe 23 noiembrie în faţa studenţilor de la Universitatea „Dunărea de Jos” una din temele majore ale propagandei duplicitare: unitatea naţiunii române, sădind astfel speranţa unirii Basarabiei cu Patria-Mumă (legătura dintre fostul ministru de Externe Mihai-Răzvan Ungureanu şi actualul director al SIE să fie una „light”?).
Organizatorii Festivalului „Live. No Lies 2007” (3 noiembrie – Primul Festival de club cu formaţii de limba română la Chişinău) au anunţat că mai multe trupe din Basarabia nu au reuşit să primească în cursul acestui an vize pentru România, deşi aveau invitaţii la diverse manifestări (Festivalul „TOP T” Buzău, Festivalul dedicat Basarabiei la Bucureşti, Stufstock – Vama Veche ş.a.). De altfel, membrii „Hyde Park” se numără printre „privilegiaţii” autorităţilor de la Chişinău, de la o vreme fiind luaţi în vizor chiar de către cele române. Un tânăr istoric basarabean, care predă la Universitatea Liberă din Chişinău, a avut de furcă două luni de zile cu angajaţii Consulatului român, neprimind viza decât cu scandal şi fără explicaţii, deşi cei din grupul al cărui lider este au primit vizele imediat. Nici invitaţiile din partea Universităţii Bucureşti nu au constituit o garanţie.

„...Viitorul decent al Basarabiei este posibil numai prin intrarea în UE, numai sub acoperişul militar NATO, alături de fraţii noştri din România, împreună cu toată lumea civilizată” se spune în Comunicatul Consiliului Director al Forului Democrat al Românilor din Republica Moldova, dat la Chişinău, la 14 octombrie 2007... Simt nevoia să îi (re)citesc pe Kogălniceanu, Hasdeu, Stere, Bezviconi, Halippa, Goma, Colesnic şi atâţia alţii... Altfel, n-am cum să înţeleg scriitura unui tânăr din zilele noastre, cum este Alexandru Vakulovski, dacă nu-i cunosc biografia (de vreme ce şi-a asumat părinţii, „taţii” şi bunicii, memoria lor devenind memoria lui), dacă n-am auzit de românii care şi-au salvat identitatea făcând cultură naţională cu devoţiune, dacă n-am auzit de Marea Revoluţie, de Marea Foamete, de Marea Teroare, de Marea... Siberie!
Dacă nu ai habar de toate astea, n-ai cum să pricepi gestul unei artiste ca Cesaria Evora, care, aflându-se în concert la Chişinău, a refuzat să-l întâlnească pe Voronin!
În 2008, aşteptăm cu încredere ca Voronin să renunţe la cetăţenia rusă, să-şi ia translator de limba română, iar lui Traian Băsescu să i se împlinească proorocirile diplomatice, nu de alta, dar ni s-a cam luat de tratamentul „light” la care suntem supuşi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu