duminică, 4 ianuarie 2015

PAUL GOMA, scriitorul, opozantul anticomunist, azilantul politic


PAUL GOMA, scriitorul, opozantul anticomunist, azilantul politic
─ azi, 4 ianuarie 2015 ─

În textul de față, am actualizat texte mai vechi, am adus la zi lucruri pe care le-am mai scris. Pe care le-am constatat din propriile mele lecturi, documentări, demersuri, experiențe directe cu și pentru Paul Goma. Este un text în nume propriu, adresat tuturor celor care sunt interesați de soarta scriitorului Paul Goma, inclusiv Președintelui României, Domnului Klaus Iohannis.


„Né(e) le 02-10-35 à: MANA
Pays: ROUMANIE
Nationalité: REFUGIE ROUMAIN
Sexe: M
Date d’entrée en France: 00-11-77
Ce document est délivré pour les pays suivants:
Tous pays sauf ROUMANIE


În toamna anului 1977, scriitorul Paul Goma, soția, fiul lor de numai 2 ani au fost nevoiți de presiunile regimului de la București, exercitate prin Securitate, să accepte invitația PEN Clubului Internațional de a face o călătorie în Occident. Pe 19 noiembrie scriitorul fusese amenințat/ avertizat de generalul de Securitate Nicolae Pleșiță că „Revoluția are mână lungă, te atinge oriunde ai fi. Ca să nu crezi că glumim, de cum ai să ajungi la Paris, ai să primești un semn din partea noastră”. Ajunși la Paris pe 20 noiembrie 1977, soții Goma află că pe 18 noiembrie Monica Lovinescu fusese bătută în plină stradă, în fața casei sale din Paris, de doi teroriști (dovediți ulterior mercenari în slujba Securității). Scopul fusese de a-i închide gura, la propriu, ca să nu se mai poată adresa niciodată românilor de la microfonul Europei Libere. Paul Goma cere imediat azil politic. De atunci, cei trei membri ai familiei Goma nu mai au niciun act românesc doveditor al identităţii române, deoarece în momentul în care au cerut azil politic statului francez şi-au depus, conform protocolului, toate actele la OFPRA – Oficiul Francez pentru Refugiaţi şi Apatrizi. Tot de atunci sunt apatrizi, pentru că Paul Goma, vrând să-şi onoreze destinul de român care atrage în permanenţă atenţia asupra fărădelegilor din ţara lui, a refuzat cetăţenia franceză, oferită cu deosebită bunăvoinţă şi cu respect de către statul francez. Faptul că din 2013 Paul Goma (dar nu și ceilalți doi membri ai familiei sale) a primit cetățenia moldoveană, prin eforturile cu multe obstacole, din toate părțile, ale literatului Andrei Țurcanu, nu rezolvă cu nimic situația familiei de români, refugiați politici, Goma.
1. Paul Goma a presupus că încă înainte de a cere azil politic, regimul Ceaușescu îi retrăsese cetățenia. Motiv pentru care și noi am crezut multă vreme că este așa. Dl Valerian Stan a căutat cu ani în urmă Decretul de retragere, care se pare că nu există în Monitorul Oficial. Dar regimurile totalitare practică mai ales falsa legalitate și secretul. Paul Goma avea toată legitimitatea să presupună că i-a fost furată cetățenia română, poate chiar i s-a vânturat ciorna de Decret prin fața ochilor, în anchetă, la Rahova, în perioada 1 aprilie-6 mai 1977. Draftul de Decret l-am găsit în dosarul de urmărire informativă, pregătit de Securitate pentru a-i fi trimis preşedintelui RSR, redactat cu litere de-o şchioapă, fără semnătura olografă; ofiţerii de Securitate au făcut de mai multe ori propunerea de retragere a cetăţeniei. 

MAI Nr. 00389919 din 19 ianuarie 1978
STRICT SECRET
Exemplar 1
RAPORT
La 20 noiembrie 1977 fostul scriitor[1] PAUL GOMA...
(...)
a)     În ultimii ani, manifestările sale duşmănoase au cunoscut o continuă evoluţie, încercând să incite la acţiuni ostile şi pe unii scriitori din ţară;
b)     Activitatea lui PAUL GOMA, cetăţean român cu paşaport legal emis de autorităţile româneşti, de ponegrire şi denigrare a ţării prin intermediul posturilor de radio străine, în care un loc de frunte îl ocupă «Europa Liberă», cât şi a revistelor şi ziarelor care prin orientarea şi programul lor acţionează împotriva unor ţări socialiste din Europa, ar putea crea nedumerire şi chiar unele implicaţii pe planul relaţiilor noastre externe cu ţările în cauză.
Faţă de cele de mai sus propunem:
Să i se ridice cetăţenia română lui PAUL GOMA în conformitate cu legea 24/1971, art. 19, litera a.
MINISTRU
Teodor Coman

PREŞEDINTELE REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA

D E C R E T
P R E Z I D E N Ţ I A L
PRIVIND RETRAGEREA CETĂŢENIEI ROMÂNE
UNEI PERSOANE
PREŞEDINTELE REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA
decretează:
            ARTICOL UNIC. Se retrage cetăţenia română în baza articolului 19, alineatul 2 litera a din legea nr. 24/1971 numitului PAUL GOMA, născut la 2 octombrie 1935 în comuna Mana-R.S.S.Moldovenească fiul lui Eufimie şi Maria.

                        NICOLAE CEAUŞESCU
PREŞEDINTELE
REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA
/ACNSAS, Fond Informativ, dosar nr. 2217, vol. 14, ff. 24-27 r-v/

2. Retragerea oficială a cetăţeniei i-ar fi văduvit pe artizanii represiunii de la Bucureşti de plăcerea de a-l putea acuza şi condamna la momentul oportun de „trădare”, căci nu poţi acuza de trădare de ţară/patrie un ne-cetăţean, un apatrid. În ciuda unei satisfacţii de moment, pe care ar fi stimulat-o o atare decizie, după cum dovedesc numeroasele note şi rapoarte interne. Un raport detaliat din 24 ianuarie 1978, asupra versiunilor care circulau despre Paul Goma şi despre efectele măsurilor luate de Securitate, se încheie cu: „Măsura cea mai potrivită pentru discreditarea şi neutralizarea lui PAUL GOMA ar fi retragerea cetăţeniei române, acţiune care l-ar proiecta în masa anonimilor neputincioşi, de genul celor ce s-au perindat pe la tribuna infamiei”. (ibidem, ff. 36-40)

3. Dacă i-ar fi retras oficial cetăţenia celui mai sonor, cunoscut şi consecvent critic şi opozant al regimului comunist, conducătorii acestuia ar fi transmis Occidentului un mesaj incomod pentru imaginea Bucureştiului: Ceauşescu se teme de un singur om, a cărui singură putere este rostirea adevărului; în schimb, Securitatea nu a încetat să construiască planuri secrete pentru compromiterea şi anihilarea acestei voci care nu a putut fi cenzurată, sperând că Goma va putea fi eliminat (sau măcar transformat în legumă, aşa cum s-a încercat pe 18 nov. 1977 chiar cu Monica Lovinescu), la un moment dat, prin „moarte naturală” – provocată fie cu colet-bombă, a se vedea povestea anului 1981, salvată de Paul Goma în Soldatul câinelui, fie prin otrăvirea cu aconitină, a se vedea anul 1982, „afacerea Tănase-Goma”, cunoscută opiniei publice internaţionale din chiar anul punerii ei în scenă şi foarte documentată recent de Liviu Tofan în A patra ipoteză. Anchetă despre o uluitoare afacere de spionaj; speranţele regimului Ceauşescu de a face manevre teroriste în Europa (vezi şi episodul atentatului asupra postului de radio Europa Liberă, de asemenea, cu o amplă documentare în Liviu Tofan, Şacalul Securităţii. Teroristul Carlos în solda spionajului românesc) erau îndreptăţite de ascendentul politico-diplomatic pe care reuşise să-l stabilească datorită minciunii numite independenţa faţă de Moscova.
4. Pe termen mediu şi lung, cacialmaua „retragerea cetăţeniei” (din motive similare nu i-a fost retrasă nici lui Vasile Paraschiv! A se vedea aici numitorul comun: greutatea/ pericolul real reprezentat de cei doi pentru stabilitatea regimului comunist) şi-a atins scopul; ofiţerii politici şi anchetatorii din puşcării aveau o vorbă: O să povestiţi afară ce vă facem noi aici şi n-o să vă creadă nimeni! Cu acelaşi tip de logică avem de a face şi în problema cetăţeniei: dacă i-a fost sau nu retrasă oficial nu mai contează, azi, 2015, când România – fostul stat totalitar, actual de drept, din care s-a refugiat politic Paul Goma, şi Franţa – statul de drept de atunci şi de azi în care scriitorul a primit azil politic, sunt membre ale Uniunii Europene; România, stat de drept, membru al UE, are în Franţa la ora actuală (a mai fost şi fostul deţinut politic Remus Radina, dar a decedat între timp, sigur au mai fost şi alţii) cel puţin trei „cetăţeni” cu statut de azilanţi politici, fără niciun act românesc doveditor al identităţii române; scriitorul liber Paul Goma, vrând să-şi onoreze destinul de român care atrage în permanenţă atenţia asupra fărădelegilor din ţara lui, a refuzat cetăţenia franceză, oferită cu deosebită bunăvoinţă şi cu respect de către instituţiile franceze. Retragerea cetăţeniei nu s-a dovedit a fi fost o pedeapsă prea aspră pentru aceia care au considerat că şi-au încheiat socotelile cu regimul de la Bucureşti, deoarece majoritatea „retraşilor” au acţionat imediat pentru obţinerea altei cetăţenii. După 1989, mulţi au făcut cerere de redobândire a cetăţeniei române. Unii, cunosc cazuri (chiar aderenţi ai Mişcării pentru drepturile omului din 1977 - Mişcarea Goma!), au întâmpinat piedici din partea instituţiilor române de resort şi, în cele din urmă, au renunţat.
În septembrie 2006, Valerian Stan, publicist – Bucureşti, Dan Culcer, publicist şi scriitor – Franţa, O. Nimigean, scriitor – Iaşi, Flori Stănescu (Bălănescu), istoric – Bucureşti, Mircea Stănescu, istoric – Bucureşti au avut inițiativa redactării și popularizării unui Apel pentru repunerea lui Paul Goma şi a familiei sale în drepturile de cetăţeni români. S-au strâns peste 600 de semnături, din cele mai diverse zone ale societății românești și ale românilor din afara țării. Apelul a fost trimis sub formă de petiție instituțiilor reprezentative ale statului. Ministerul Justiţiei, sub semnătura dnei Monica Macovei, a răspuns că Paul Goma este cetăţean român în scriptele Evidenţei populaţiei, conform informării Ministerului de Interne. Am aflat aseară, 3 ianuarie 2015, stând de vorbă cu un avocat, că şi apatrizii pot beneficia de pensie din partea statului în raport cu care au devenit azilanţi politici! Ceea ce nu am ştiut în momentul (2012) în care am reuşit, cu împuternicire, să îi fac dosarele de pensionare şi pentru indemnizaţie de fost deţinut politic lui Paul Goma, dar m-am bazat pe informaţia oficială că scriitorul este cetăţean român; l-am bătut la cap, pe româneşte, să îmi dea voie să mă ocup de acest aspect atât de prozaic al existenţei, dar nu sunt sigură că am reuşit să îl conving că pensia de vechime, pensia de la USR – pe care o primeşte orice membru când se pensionează din „câmpul muncii” – şi indemnizaţia de fost deţinut politic sunt drepturi, nu privilegii, drepturi de care a fost furat atâta vreme, pentru că ele nu acţionează retroactiv, ci doar din momentul înregistrării dosarelor!
Dl Varujan Vosganian şi-a pus în joc întreaga capacitate empatică şi persuasivă pentru a convinge Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din România să voteze acordarea indemnizaţiei de merit şi lui Paul Goma. Chiar dacă prin acest gest, USR nu îşi spală păcatele faţă de scriitorul pe care l-a exclus când era otrăvit în condiţii de claustrare la Securitatea din Rahova (1 aprilie-6 mai 1977), pe care l-a umilit zeci de ani, care a colportat etichetele şi batjocurile Securităţii pe seama scriitorului marginalizat şi minimalizat de ai lui, unii cobreslaşi conlucrând productiv cu instituţia Răului Absolut, cum a numit-o Paul Goma. Mulţi se întreabă: De ce se crede domnule Goma superior altora, de ce aşteaptă el tratament preferenţial şi nu se supune regulilor şi legilor ca toţi cetăţenii simpli şi normali? Un răspuns neretoric: a. Goma este reperul normalităţii, nu turma noastră de conformişti şi uniformizaţi mental; b. Goma nu poate veni în România, chiar dacă doreşte, din motivul exact şi clar menţionat în original, în şapoul acestui text; c. Goma nu are toate drepturile constituţionale de care beneficiază cetăţenii români; d. Goma a luptat pentru drepturile şi libertăţile românilor, pe vremea când aceştia tremurau de frică; e. nu în ultimul rând, în „cazul Goma”, instituțiile statului aveau obligația morală să se autosesizeze în urmă cu 25 de ani!
5. Concluzie: Paul, Ana Maria şi Filip Ieronim Goma trebuie repuşi în toate drepturile lor de cetăţeni români, prin anularea şi repararea de către instituţiile democratice ale statului de drept actual a abuzurilor şi fărădelegilor statului totalitar comunist, stat guvernat de un regim ideologic condamnat oficial în 2006 (anul în care noi făceam demersuri în sprijinul familiei Goma), „drept ilegitim și criminal”. Fără stingerea acestor efecte, nu putem considera că s-a făcut dreptate. Ceea ce scriu azi nu se contrazice cu ce scriam în urmă cu două zile, ca un fel de concluzie a unui text dedicat decorării Preşedintelui AFDPR de către Preşedintele României:
„Acest text este, indirect, şi un răspuns la întrebarea adresată mie cu câteva zile înainte de Crăciun: De ce nu facem demersuri către preşedintele Iohannis pentru repunerea lui Paul Goma şi a familiei sale în drepturile de cetăţeni români. Pentru că ar fi o acţiune sortită eşecului, Comisiile de monitorizare pe diverse teme vor intra imediat în funcţiune.”, text ce poate fi citit integral aici: http://flori-balanescu.blogspot.ro/2015/01/my-account-login-remote-rescue-service.html
Nu făceam decât să-mi exprim, în textul meu, pe blogul meu, în numele meu, îndoiala. Și dacă urmărim reacțiile negative față de decorarea dlui Bjoza, cred că îndoiala mea este legitimă în privința tratamentului de care vor avea parte atât Președintele României, cât și Paul Goma (care este obișnuit să fie pus la zid de „ai lui”, de peste 38 de ani), dacă Președintele Iohannis va interveni pentru repararea unei nedreptăți cât secolul criminal din care s-a ivit.





[1] Sublinierea mea, F.B. Un act ratat mai mult decât relevant!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu