tag:blogger.com,1999:blog-72265978725928556722024-03-14T12:14:53.928+02:00FLORI BĂLĂNESCUEu mă scriu, tu mă citeşti, noi existăm.FLORI BALANESCUhttp://www.blogger.com/profile/07892742157575432862noreply@blogger.comBlogger236125tag:blogger.com,1999:blog-7226597872592855672.post-86659260915478306882024-02-28T14:13:00.003+02:002024-02-28T14:56:12.904+02:00Rezistenţă, opoziţie, disidenţă. Dicţionar biografic, vol. 1: A–C<p><br /> </p><p align="center" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: center; text-indent: 0.3in;"><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%;">NOTĂ ASUPRA EDIȚIEI<o:p></o:p></span></p>
<p align="center" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: center; text-indent: 0.3in;"><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%;"><o:p> </o:p></span></p>
<p align="center" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: center; text-indent: 0.3in;"><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%;"><o:p> </o:p></span></p>
<p style="-webkit-text-stroke-width: 0px; font-variant-caps: normal; font-variant-ligatures: normal; line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; orphans: 2; text-align: justify; text-decoration-color: initial; text-decoration-style: initial; text-decoration-thickness: initial; text-indent: 0.3in; widows: 2; word-spacing: 0px;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%;"></span></i></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"></i><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEin4ybbHmRIq72kWr1GWjjK56JCg91h5Qub3E106NmwVzMhHAT4ePRWfJSXpAsjPaREAoXmsswm5CYsvekZN1bJLAswKbYSkKmp4Cqipw9q_Q5zP8zCGVRoZILKtXc6ILqfMSrWysQgY-2LUhJb6CnK22YcvBbhGUPqlOzepuZR7FXad0kOupZIGm1m2Qc/s3141/COPERTA_ENCICLOPEDIE_2024%20-%20Copy.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3141" data-original-width="2523" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEin4ybbHmRIq72kWr1GWjjK56JCg91h5Qub3E106NmwVzMhHAT4ePRWfJSXpAsjPaREAoXmsswm5CYsvekZN1bJLAswKbYSkKmp4Cqipw9q_Q5zP8zCGVRoZILKtXc6ILqfMSrWysQgY-2LUhJb6CnK22YcvBbhGUPqlOzepuZR7FXad0kOupZIGm1m2Qc/s320/COPERTA_ENCICLOPEDIE_2024%20-%20Copy.jpg" width="257" /></a></div><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilmMetLlAM3-9Kxn2y6P8rJ18w9KJFsx3-_PF1K1L6OeA3CzjvGyKPXOFxDPANn_a7SBhsRAf_8wGYt8nNbtUwYQ6BEQYet4JszuF2P7jxNziwovOAVvIz5UccJukaYQgXhBxNlLYWYjWq3W4RBLHzURGZCTbzHjjG-cTmAAwP1mHBNAWaSqL3bvDR0xE/s2787/p.titlu.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2787" data-original-width="1972" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilmMetLlAM3-9Kxn2y6P8rJ18w9KJFsx3-_PF1K1L6OeA3CzjvGyKPXOFxDPANn_a7SBhsRAf_8wGYt8nNbtUwYQ6BEQYet4JszuF2P7jxNziwovOAVvIz5UccJukaYQgXhBxNlLYWYjWq3W4RBLHzURGZCTbzHjjG-cTmAAwP1mHBNAWaSqL3bvDR0xE/w226-h320/p.titlu.jpg" width="226" /></a></div><br />România
1945–1989. Enciclopedia regimului comunist. Rezistenţa</i><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span face=""Arial","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%;">̆</span></i><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%;">, opozi</span></i><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%; mso-bidi-font-family: "Trebuchet MS";">ţ</span></i><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%;">ie, disiden</span></i><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%; mso-bidi-font-family: "Trebuchet MS";">ţ</span></i><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%;">a</span></i><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span face=""Arial","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%;">̆</span></i><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%;">. Dic</span></i><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%; mso-bidi-font-family: "Trebuchet MS";">ţ</span></i><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%;">ionar biografic</span></i><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%;"> este o
temă din planul INST, aprobată de Consiliul Științific al INST la 25 februarie
2015, sub coordonarea regretatului secretar științific al INST, Octavian Roske,
a cărui responsabilitate am preluat-o către sfârșitul anului 2022, în momentul
în care problemele de sănătate l-au împiedicat să mai lucreze. Obiectivul
acestei teme de cercetare l-a constituit identificarea fondurilor arhivistice care
det</span><span face=""Arial","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%;">̧</span><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%;">in informat</span><span face=""Arial","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%;">̧</span><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%;">ii, dosare s</span><span face=""Arial","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%;">̧</span><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%;">i documente privind persoanele
implicate </span><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%; mso-bidi-font-family: "Trebuchet MS";">î</span><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%;">n act</span><span face=""Arial","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%;">̧</span><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%;">iuni
de rezistent</span><span face=""Arial","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%;">̧</span><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%; mso-bidi-font-family: "Trebuchet MS";">ă</span><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%;"> armat</span><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%; mso-bidi-font-family: "Trebuchet MS";">ă</span><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%;"> sau care au constituit nuclee de opozit</span><span face=""Arial","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%;">̧</span><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%;">ie sau disident</span><span face=""Arial","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%;">̧</span><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%; mso-bidi-font-family: "Trebuchet MS";">ă</span><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%;"> fat</span><span face=""Arial","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%;">̧</span><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%; mso-bidi-font-family: "Trebuchet MS";">ă</span><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%;"> de regimul comunist
din România. Cercetarea trebuia să se axeze îndeosebi pe culegerea informat</span><span face=""Arial","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%;">̧</span><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%;">iilor ce pot alc</span><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%; mso-bidi-font-family: "Trebuchet MS";">ă</span><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%;">tui suportul unor reconstituiri biografice </span><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%; mso-bidi-font-family: "Trebuchet MS";">ș</span><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%;">i urma s</span><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%; mso-bidi-font-family: "Trebuchet MS";">ă</span><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%;"> se finalizeze prin publicarea unui
dict</span><span face=""Arial","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%;">̧</span><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%;">ionar biografic. O list</span><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%; mso-bidi-font-family: "Trebuchet MS";">ă</span><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%;"> de surse bibliografice era obligatorie pentru fiecare articol
(„voce”). /…/<o:p></o:p></span><p></p>
<p style="-webkit-text-stroke-width: 0px; font-variant-caps: normal; font-variant-ligatures: normal; line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; orphans: 2; text-align: justify; text-decoration-color: initial; text-decoration-style: initial; text-decoration-thickness: initial; text-indent: 0.3in; widows: 2; word-spacing: 0px;"><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%;">Pentru întregirea unei imagini a desfășurării comunismului în
România, în speță, a naturii sale represive, au fost incluși în Dicționar oameni
politici reprezentativi pentru vechiul regim de până la 1945 și reprezentanți
ai exilului. Volumul nu este o încercare exhaustivă de a prezenta fenomenele
rezistenței, opoziției, disidenței după 1945, însă este, prin microbiografiile
și „poveștile” pe care le propune, o încercare de a prezenta tabloul credibil
al unei întregi perioade istorice, de scurtă durată la scara istoriei, dar atât
de consistentă din perspectiva conținutului ideologic. Tabloul se înfățișează
cititorului din aproape în aproape, în formula puzzle, pentru ca la final să
deschidă o amplă perspectivă ce oferă filiere interpretative de forță:
ideologică, politică, socială, culturală, economică, religioasă, antropologică asupra
represiunii practicate de regimul comunist de la București.<o:p></o:p></span></p>
<p style="-webkit-text-stroke-width: 0px; font-variant-caps: normal; font-variant-ligatures: normal; line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; orphans: 2; text-align: justify; text-decoration-color: initial; text-decoration-style: initial; text-decoration-thickness: initial; text-indent: 0.3in; widows: 2; word-spacing: 0px;"><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%;">„Vocile” propun diversitate stilistică, pe de o parte, datorită
personalității celui prezentat, pe de altă parte, în funcție de materialul
documentar la care au avut acces autorii în timpul redactării. O altă
explicație constă în aceea că sursele în sine despre cei prezentați sunt
inegale: majoritatea microbiografiilor sunt documentate în ACNSAS, cu
completări dovedite esențiale din fișele matricole penale (aflate pe site-ul
IICCMER), în ciuda unor inexactități legate mai ales de datele de naștere sau de
grafierea unor nume (cei care le completau erau sfertodocți), sau din diverse
arhive locale; bibliografia de tip memorialistic sau de istorie orală este și
ea foarte prezentă, dar nu toți cei listați și-au scris memoriile (mulți au
murit în detenție, au fost executați sau pur și simplu nu au lăsat mărturii) și
nici nu sunt menționați toți în mărturiile altora; de asemenea, bibliografia
este, în general, completată de studii, analize, volume de documente. Trebuie
menționat și faptul că nu toți cei arestați, dintr-un motiv sau altul,
„beneficiază” de fișă matricolă penală, care se completa în cazul celor cu
condamnări penale. Prin urmare, pentru cei executați sumar, fără judecată,
internați administrativ, deportați ori trimiși în regim de domiciliu
obligatoriu au fost utile dosarele din fondurile Informativ, Documentar, SIE și
chiar Rețea, când persoana vizată s-a regăsit într-un astfel de dosar sau în
alte surse.<o:p></o:p></span></p>
<p style="-webkit-text-stroke-width: 0px; font-variant-caps: normal; font-variant-ligatures: normal; line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; orphans: 2; text-align: justify; text-decoration-color: initial; text-decoration-style: initial; text-decoration-thickness: initial; text-indent: 0.3in; widows: 2; word-spacing: 0px;"><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="color: black; font-size: 10pt; line-height: 150%;">/…/ Trebuie menționat și că liniile de demarcație conceptuale în privința
rezistenței-opoziției-disidenței sunt aglutinate ori distincte în funcție de formația
autorilor. Pe de altă parte, în mod intenționat, au fost acceptate și „voci”
care pot să pară marginale sau doar tangențiale obiectivului propus, dar care
contribuie la o mai bună înțelegere contextuală a preluării puterii și
consolidării regimului communist prin represiune. /…/ Genul dicționarului biografic
nu permite, din diverse motive, abordări analitice unitare asupra unor concepte
precum cele de „rezistență”, „opoziție”, „disidență”. Un atare efort devine anevoios
la o lucrare cu zeci de autori, din medii și cu formații destul de diferite (cercetători,
profesori, ziariști ș.a.), la aproape 35 de ani de la căderea comunismului în
România, o durată mică de timp nu doar la scara istoriei mari, ci și la scara
așezării istoriografice. Mulți kilometri liniari de arhive ale represiunii
totalitare încă își așteaptă cercetătorii, care întâmpină greutăți în munca
lor, dovedită cronofagă și în general cu rezultate ce nu le evidențiază pe
deplin meritat implicarea, nici așteptările societății. </span><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="font-size: 10pt; line-height: 150%;">/…/<o:p></o:p></span></p>
<p style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.3in;"><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="font-size: 10pt; line-height: 150%;">In</span><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="font-size: 10pt; line-height: 150%; mso-bidi-font-family: TimesNewRomanPSMT; mso-fareast-font-family: TimesNewRomanPSMT;">stitutul Național pentru Studiul
Totalitarismului mulțumește tuturor autorilor, interni și externi, ale căror
prezentări pot fi citite la finalul volumului, CNSAS, pentru ajutorul acordat în
ilustrarea unui număr reprezentativ de rezistenți, opozanți și </span><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="font-size: 10pt; line-height: 150%;">di</span><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="font-size: 10pt; line-height: 150%; mso-bidi-font-family: TimesNewRomanPSMT; mso-fareast-font-family: TimesNewRomanPSMT;">sidenți,
în special domnului președinte al Colegiului CNSAS, dr. Constantin Buchet, cercetătorilor
Silviu Moldovan, Raluca</span><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="font-size: 10pt; line-height: 150%;">-Nicoleta Spiridon, Adrian-</span><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="font-size: 10pt; line-height: 150%; mso-bidi-font-family: TimesNewRomanPSMT; mso-fareast-font-family: TimesNewRomanPSMT;">Nicolae
Petcu și Claudiu Secașiu, tuturor celor implicați în realizarea Dicționarului,
nu în ultimul rând, directorului INST, dr. Florin Abraham, și colegilor care s</span><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="font-size: 10pt; line-height: 150%;">-au
implicat pentru a duce la </span><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="font-size: 10pt; line-height: 150%; mso-bidi-font-family: TimesNewRomanPSMT; mso-fareast-font-family: TimesNewRomanPSMT;">bun sfârșit o întreprindere atât de
anevoioasă și </span><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="font-size: 10pt; line-height: 150%;">foarte </span><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="font-size: 10pt; line-height: 150%; mso-bidi-font-family: TimesNewRomanPSMT; mso-fareast-font-family: TimesNewRomanPSMT;">delicată.<o:p></o:p></span></p>
<p align="right" class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; mso-layout-grid-align: none; text-align: right; text-autospace: none;"><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="font-size: 10pt; line-height: 150%; mso-bidi-font-family: TimesNewRomanPSMT; mso-fareast-font-family: TimesNewRomanPSMT;">Flori
Bălănescu</span><span face=""Trebuchet MS","sans-serif"" style="font-size: 10pt; line-height: 150%;"><o:p></o:p></span></p>FLORI BALANESCUhttp://www.blogger.com/profile/07892742157575432862noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7226597872592855672.post-4474834245264494752023-08-24T19:27:00.001+03:002023-08-24T19:27:36.176+03:00În vremea încălzirii globale, ne paște reînghețul ideologic<p></p><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: .3in;"></p><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><br /></p>
<h1 style="background: white; margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: "Palatino Linotype","serif"; font-size: 11.0pt; font-weight: normal; mso-bidi-font-family: Arial; mso-bidi-font-weight: bold;">Să nu moralizăm literatura</span></i><span style="font-family: "Palatino Linotype","serif"; font-size: 11.0pt; font-weight: normal; mso-bidi-font-family: Arial; mso-bidi-font-weight: bold;">, dar să-i punem „bip”-uri
și plasturi, și haine mai acoperitoare, s-o spălăm pe dinți și pe limbă, și pe
la părțile mai rușinoase, s-o controlăm la dosarul corectitudinii, adică nu
peste tot, ci doar pe ici-pe colo, prin punctele esențiale. Dacă pe autorul
articolului („scriitor și activist”) dintr-un ziar anume l-a scandalizat și
îngrețoșat romanul <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Copilăria lui Kaspar
Hauser </i>al<i style="mso-bidi-font-style: normal;"> </i>lui Bogdan-Alexandru
Stănescu (ziarul îi scrie numele alandala), nu mă (mai) mir că romanul <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Patimile după Pitești</i> al lui Goma (pușcăriaș
politic, care nu a trecut prin Reeducarea de la Pitești, dar a documentat-o de
la sursă într-o vreme în care noi habar n-aveam ce a fost acolo) a dat de
pământ cu câțiva cititori (nescriitori!) slabi de înger. Nu am citit romanul
lui B-AS, nici nu e nevoie. <span style="background: white; letter-spacing: -.15pt;">Atacarea
sa îmi amintește de frontul ideologic în care n-aveai voie să miști, altfel
erai „mort” ca scriitor de limbă română, în România comunistă reînghețată
ideologic în 1971. <o:p></o:p></span></span></h1><div><span style="font-family: "Palatino Linotype","serif"; font-size: 11.0pt; font-weight: normal; mso-bidi-font-family: Arial; mso-bidi-font-weight: bold;"><span style="background: white; letter-spacing: -.15pt;"><br /></span></span></div>
<h1 style="background: white; margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify;"><span style="color: black; font-family: "Palatino Linotype","serif"; font-size: 11.0pt; font-weight: normal; mso-bidi-font-family: Arial; mso-bidi-font-weight: bold;">„De dragul
libertății de creație noi nu putem închide ochii, nu vom admite să se scrie
orice fel de literatură”, iar critica de specialitate „trebuie să fie critică
comunistă, gazetele și revistele literare trebuie să fie în întregime
comuniste”, să respingă acea „critică ce încearcă să promoveze concepții
estetice retrograde”. </span><span style="background: white; font-family: "Palatino Linotype","serif"; font-size: 11.0pt; font-weight: normal; letter-spacing: -.15pt; mso-bidi-font-family: Arial; mso-bidi-font-weight: bold;">A zis Ceaușescu.<o:p></o:p></span></h1>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: "Palatino Linotype","serif"; mso-bidi-font-family: Arial;">Pe autorul articolului, care altfel jură pe
libertate, îl deranjează că „<span style="background: white; letter-spacing: -.15pt;">Asistăm doar la povestirea felului în care personajul principal vede
lumea din jurul lui”. Poate că B-AS trebuia să pună note de subsol ori
paranteze drepte explicative, dezambiguizatoare, direct în text. În felul
acesta ar fi ieșit un ghiveci cu ceva aparență de literatură și cu puternic iz
de ideologie galopant globalizatoare. Îmi amintesc scandalul de acum câțiva ani
când o mulțime de adepți ai acestei noi ideologii (în fapt, nu e deloc nouă,
are doar alt ambalaj și e rafistolată în pas cu noile mode și trenduri și, mai
ales, necesități… ideologice, și te „fură” cum litaniile în limba de lemn pe
vremuri) nu erau deloc scandalizați, dimpotrivă, de strigătul de răsunet național
„Muie…”, știm cui, că nu vreau să fac reclamă politică. Literatura chiar nu
poate fi digerată de oricine, mai ales când analistul face politică și
înfierări publice (pe stil nou, căci care-i rostul unui astfel de articol
într-un ziar…, dacă nu să incite și să lase capete de pod subliminale pentru „lecturi”
viitoare). Ziarul a avut grijă să pună un limitator de viteză (absolut inutil,
răul a fost făcut): „Nu citim cărțile ca să aprobăm personajele. De aceea
considerăm că articolul /…/ poate fi un început de conversație publică civilizată,
nicidecum un verdict”. Nu am rămas toți consumatori avizi numai de
Vlahuță&Sadoveanu (care n-au nicio vină… literară, doar că ne mai și
cultivăm gusturile și capacitatea de percepție și înțelegere). Viața e mult mai
nasoală, mai scabroasă, mai grețoasă decât literatura pe care o inspiră. Și
atunci, de ce n-ar trece-o un scriitor adevărat, cu mijloace literare, în
roman? Cine e scandalizat de literatura în care trec adevărurile mici și mari
ale realității (cu tot cu „limbaj licențios” etc.), n-are decât să fie la fel
de scandalizat în viața reală, poate să înceapă cu mizeria din propriii ochi/timpane/conștiință.
<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="background: white; font-family: "Palatino Linotype","serif"; letter-spacing: -.15pt; mso-bidi-font-family: Arial;">Sau o să
ajungem să ne cenzureze nea Gheorghe, care știe – de ochii lumii, c-așa dă bine
– că nu e frumos să se citească așa ceva, că-i foarte rușinos, de n-a mai auzit
/sic/ pământu, în vreme ce-și înjură nevasta de nu mai are fir de păr, iar pe
fiul/fiica lui îl/o dă-n p… lui de zece ori pe zi și le f… morții dimineața, la
prânz și seara, c-așa vrea mușchii lui. Asta e problema noastră națională:
depinde ai cui mușchi sunt la putere (orice am înțelege prin asta, prin putere
adică). <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="background: white; font-family: "Palatino Linotype","serif"; letter-spacing: -.15pt; mso-bidi-font-family: Arial;">Poate să-ți
placă ori să nu-ți placă stilul în care scrie literatură oricine. Dar să nu
încercăm să dislocăm experiențele și memoria celor care o scriu. Să n-o băgăm
la izolator și s-o hrănim cu gamela, prin vizetă. Noi, românii, am trecut deja
prin experimentul ăsta, se numește comunism.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: "Palatino Linotype","serif"; mso-bidi-font-family: Arial;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: "Palatino Linotype","serif"; mso-bidi-font-family: Arial;"><o:p> </o:p></span></p><br /><p></p><p></p>FLORI BALANESCUhttp://www.blogger.com/profile/07892742157575432862noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7226597872592855672.post-67608919874022709672023-08-19T08:21:00.003+03:002023-08-19T08:22:54.524+03:00PAUL GOMA: lăsat singur împotriva Lor (vol. 2)<p></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: .3in;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 10.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">(fragment
din volumul 2, aflat în lucru)<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: .3in;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><o:p> </o:p></span></b></p>
<p align="center" class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: center; text-indent: .3in;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 16.0pt; line-height: 150%; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: minor-bidi;">PAUL
GOMA<o:p></o:p></span></b></p>
<p align="center" class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: center; text-indent: .3in;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 16.0pt; line-height: 150%; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: minor-bidi;">lăsat
singur împotriva Lor<o:p></o:p></span></b></p>
<p align="center" class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: center; text-indent: .3in;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-theme-font: minor-bidi;"><o:p>(vol. 2)</o:p></span></b></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: .3in;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">„...suntem un aparat represiv în apărarea
cuceririlor revoluționare”<o:p></o:p></span></b></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: .3in;"></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: .3in;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhiEH1bVEMF-diMy8aN0MuZe6U2e2r9VXH59_WF-m-ei4i8i0X_MOVzDQu2gxgCAQ8CVsHr-4fQEzJNc6y9diBi4czi04UdGsJDrTwiBeuEf9V75pPMEnU4d-u9kcuk1i2-y7YKQosdR0KPVqBnyE-wjy28DnwBDPKXzBEdy8tnYoamUMkKUdZoEb7ovcE/s1701/Paul%20Goma.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1701" data-original-width="1080" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhiEH1bVEMF-diMy8aN0MuZe6U2e2r9VXH59_WF-m-ei4i8i0X_MOVzDQu2gxgCAQ8CVsHr-4fQEzJNc6y9diBi4czi04UdGsJDrTwiBeuEf9V75pPMEnU4d-u9kcuk1i2-y7YKQosdR0KPVqBnyE-wjy28DnwBDPKXzBEdy8tnYoamUMkKUdZoEb7ovcE/s320/Paul%20Goma.jpg" width="203" /></a></div><br />Numărul
documentelor referitoare la Paul Goma pare interminabil. Cu cât te adâncești
mai mult în diversele fonduri ale ACNSAS, se creează imaginea unui puzzle
imens, compus din nenumărate puzzle-uri care-și așteaptă câte o piesă lipsă ori
o piesă-confirmare. Toate aceste documente converg către o concluzie pe care am
formulat-o deja în primul volum: Paul Goma a fost un opozant etalon al
regimului comunist, atât prin întâietate, cât și prin dimensiune. Dar cel din
urmă termen este vag: dimensiunea sa constă, în primul rând, în determinarea cu
care și-a propus și a reușit să fie subjugat de liniile de forță ale unui
discernământ exemplar, să rămână, altfel spus, consecvent cu sine și cu
principiile sale. Aceste trăsături îi alocă, fără urmă de dubiu, calitatea de
model etic. <o:p></o:p><p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: .3in;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">În Anul
Drepturilor Omului 1977, regimul comunist de la București, perceput din
interese geostrategice „disident” față de Moscova, prin președintele Nicolae
Ceaușescu, care încă mai profita în țară și chiar în afară de capitalul de
simpatie dobândit în august 1968, scotea de la naftalină teoria patriei aflate
în pericol. O patrie asediată permanent (căci altfel nu se justifică
întreținerea permanentă a vigilenței revoluționare) și care trebuie apărată cu
orice preț atât împotriva dușmanilor externi (imperialiști, capitaliști,
iredentiști), cât și împotriva dușmanilor interni – trădători aflați în slujba
celor dintâi. Altfel nu se poate justifica ideologic acuza de trădare pe seama
unui scriitor care nu a vrut decât să-i fie publicate cărțile acasă, în limba
în care au fost scrise. Și care, pentru că a refuzat să le publice maltratate
de cenzură, a devenit „trădător” publicându-le în Occident, traduse. Schema
este simplă și prin refolosirea ei se reeditează atmosfera anilor de după
război. Ne aflăm în plin stalinism cu față ceaușistă, augmentat de
reideologizarea (reînghețul ideologic) debutată în 1971. O mascaradă cu iz
serios de „Patria în pericol!” pentru a masca (pentru ai cui ochi?) regimul
represiv din România care încălca drepturile omului.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: .3in;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Într-o Notă internă din ziua arestării lui Paul Goma, 1 aprilie 1977, este
analizată situația declanșată de Goma, sunt criticate „organele” că nu au fost
ofensive, în spiritul legilor în vigoare, și este exemplificată Legea nr.
23/1971 </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">(Legea secretului
de stat, adoptată pe fondul scandalului provocat de autoritățile române în
contextul lansării la Frankfurt a romanului <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Ostinato</i>
al lui Goma<span style="color: black;">), art. 14: <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: .3in;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">„Se interzice cetățenilor români de a avea orice fel de legătură cu
posturile de radio sau televiziune, ori cu organe de presă din străinătate,
care, prin acțiunile lor desfășoară o activitate de defăimare sau contrară
intereselor statului român”. Conducerea PCR, adică însuși Ceaușescu, a apreciat
că organele Securității s-au „limitat numai la avertizări, uitând că suntem un
aparat represiv în apărarea cuceririlor revoluționare. A atras atenția să ne
ocupăm cu toată seriozitatea, să fim fermi și ofensivi în continuu. În aceste
cazuri să acționăm fără milă </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">[…]
Nu avem nevoie de dezidențe în țară<span style="color: black;">”. <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: .3in;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">La indicația Comandantului Suprem trebuiau luate măsuri „pentru lichidarea
acestui caz și a aderenților săi, sub conducerea organelor de partid județene”.
Este plauzibil că N. Ceaușescu nu avea încredere în Securitate și că încerca să
o controleze prin Partid, dar comandantul suprem nu avea de fapt încredere în
nimeni. De aici și până la scenariile de albire a Securității, care spune
singură că este aparat represiv, este distanță mare. În realitate, distanța este
un canion. Nu este întâmplător că la 30 martie 1977 Ceaușescu a fost foarte
supărat pe „organe”, certându-le pentru „carențe foarte serioase în activitatea
organelor noastre de securitate”, Goma și Vlad Georgescu sunt acuzați de
spionaj și numiți măgari. Prin urmare, la 1 aprilie, imediat după această
ședință, Securitatea pune în aplicare indicațiile de neutralizare și izolare a
lui Goma, urmând, după cum am arătat în primul volum, să lichideze „cazul
Goma”. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: .3in;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Ion
Stănescu (secretar al CC al PCR) și Teodor Coman (ministrul de interne) au dat
indicații despre „elementele fasciste (iredentiști-legionari, foști condamnați
politic și alte categorii)” care „au început să-și scoată capul și să acționeze
împotriva statului (exemplu P. Goma)”.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: .3in;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Ministrul
Internelor, Teodor Coman ordonase, cel mai probabil imediat după ce N.
Ceaușescu trasase ca sarcină prioritară a momentului, la 30 martie, arestarea
lui Goma și judecarea lui ca trădător. Adresa Centrului de Informatică și
Documentare din cadrul MAI către Inspectoratul Județean Dolj al MAI poartă
indicativul FULGER și este înregistrată la 2 aprilie 1977, dar conținutul se
referă la o stare de lucruri anterioară:<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: .3in;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: .3in;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">„Începând
cu data de 1 crt., zilnic între orele 19-20, iar dacă intervin modificări și a
doua zi până la ora 05,00, se va comunica la Centrul de Informatică și
Documentare – S.C.A.S. prin telex măsurile întreprinse, cu mențiune special
asupra persoanelor cunoscute că au aderat la acțiunea lui Paul Goma și a celor
care colportează știrile dușmănoase transmise de posturile de radio străine,
după cum urmează:<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; mso-add-space: auto; mso-layout-grid-align: none; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: .3in;"><!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><span style="mso-list: Ignore;">1.<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Persoane cercetate;<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; mso-add-space: auto; mso-layout-grid-align: none; mso-list: l1 level1 lfo2; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: .3in;"><!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Segoe UI","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Segoe UI";"><span style="mso-list: Ignore;">–<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">În stare de arest;<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; mso-add-space: auto; mso-layout-grid-align: none; mso-list: l1 level1 lfo2; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: .3in;"><!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Segoe UI","sans-serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Segoe UI";"><span style="mso-list: Ignore;">–<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">În stare de liberatate.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; mso-add-space: auto; mso-layout-grid-align: none; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: .3in;"><!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><span style="mso-list: Ignore;">2.<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Persoane puse în dezbaterea colectivelor de muncă.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; mso-add-space: auto; mso-layout-grid-align: none; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: .3in;"><!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><span style="mso-list: Ignore;">3.<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Persoane avertizate.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; mso-add-space: auto; mso-layout-grid-align: none; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: .3in;"><!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><span style="mso-list: Ignore;">4.<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Persoane influiențate /sic/ pozitiv.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; mso-add-space: auto; mso-layout-grid-align: none; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: .3in;"><!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><span style="mso-list: Ignore;">5.<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Persoane încadrate într-o muncă utilă conform legii nr. 25/76.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpLast" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; mso-add-space: auto; mso-layout-grid-align: none; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: .3in;"><!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><span style="mso-list: Ignore;">6.<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Membri ai Partidului Comunist Român despre care au fost informate organele
de partid.”<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: .3in;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: .3in;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Trebuiau
elaborate rapoarte detaliate, după mai multe criterii: măsurile întreprinse pe
persoane, cu fișe nominale (motivul măsurii, ce aspecte au rezultat, poziția
respectivei persoane) începând de la 1 aprilie 1977, „numai persoanele care au
aderat sau intenționau să adere la acțiunea lui Paul Goma, precum și cazurile
mai importante, fie prin acțiunile lor, fie prin poziția lor socială”. Nota
este semnată de comandantul Centrului de Informatică și Documentare (CID),
lt.-col. Horia Brestoiu.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: .3in;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Ministrul
Coman transmisese prin „direcționalii unităților centrale” intensificarea măsurilor
de neutralizare „a acțiunilor cercurilor reacționare din străinătate și de
contracarare a elementelor trădătoare </span><span style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">[</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">a se vedea Goma și Vlad Georgescu pe care-i numise și
criticase Ceaușescu], <span style="color: black;">legionaro-fasciste, reactivate
de posturile de radio «Europa Liberă» și «Vocea Americii» și altele care se
manifestă ostil orânduirii noastre, propagandei naționalist-iredentiste,
întrețin legături cu cetățeni străini, vizitează ambasadele străine, au
intenție de evaziune etc.”.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: .3in;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: .3in;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Nota de
răspuns a șefului Inspectoratului Județean Dolj al MAI, pe numele său
predestinat Sprîncenatu Constantin, semnalează nemulțumirea locală a unor cadre
universitare din Craiova și angajați de la Întreprinderea Electroputere, care-l
consideră pe Goma „element iresponsabil, decăzut și neserios, a cărui atitudine
și manifestări sunt acte de trădare și speculații ieftine ale unui individ
anonim”; reiese că este rezultatul încercărilor SUA și statelor capitaliste „de
a readuce în actualitate fascismul”, „manifestări de nebunie comise de niște
descreierați, cărora nu le-a fost de ajuns fascismul, care a pârjolit Europa și
toată lumea”. Se spune că oltenii au verb (au, și nu e mereu în favoarea lor!),
iar nota de analiză-sinteză a Securității reține cel mai probabil întocmai
termenii folosiți de oamenii muncii revoltați de expansiunea capitalismului.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: .3in;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">2 aprilie 1977, data la care se transmitea în teritoriu ordinul MAI, în
regim „Fulger”, era a doua zi după arestarea lui Goma, și la patru zile după ce
însuși Ceaușescu ordonase neutralizarea scriitorului.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: .3in;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Atât Adresa către Insp. Jud. Craiova, cât și Nota de răspuns au fost
cenzurate, cel mai probabil de către SRI, înainte ca arhiva să intre în
custodia CNSAS, prin decuparea din colțul stânga-sus a unor informații (de
obicei, acestea sunt apostile olografe ale unor superiori, ale căror nume
trebuie ocultate, apărate de „furia” cercetătorilor și a cititorilor trăitori
în regimul democratic actual).<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: .3in;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Așa cum am mai spus, discrepanța de imagine și de percepție între <i style="mso-bidi-font-style: normal;">necunoscutul/neînsemnatul/netalentatul</i>
Goma și cutremurul pe care l-a produs regimului comunist nu se poate explica
decât prin încercările dispozitivului Securității și aparatului de Partid
(aflate pe aceeași lungime a intereselor, chiar dacă din rațiuni oarecum
diferite, cu o bună parte a lumii literare și intelectuale) de a limita
pagubele. Goma a fost chiar buturuga mică din străvechiul proverb românesc,
buturugă care răstoarnă carul mare, ținând morțiș să treacă peste ea. Exact ca
în logica populară, care nu poate fi suspectată mereu de prea multă
înțelepciune, regimul comunist, prin instituțiile sale represive (Cenzură,
Securitate, Miliție, Procuratură etc.), și ajutat de idioții utili, de
tovarășii de drum, obișnuit fiind să dea mereu la cap celor care nu se asortau
cu „etica și echitatea socialistă”, a tot încasat lovituri de imagine și i-au
sărit câteva nituri din structură prin declanșarea Mișcării pentru drepturile
omului. <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Adepții lui Goma</i>, cum îi
numește unul dintre documente, nu au fost puțini pentru anul 1977 (fără rețea
extinsă de telefonie fixă, fără telefoane mobile, fără Internet etc.) și, mai
ales, pentru nivelul de cultură politică, în speță, de cultură a revoltei și
solidarizării la care se găsea poporul român. Peste 400 de aderenți (aceștia
fiind doar cei identificați de Securitate) este mai mult decât onorabil pentru
o țară în care, se spunea, „nu explodează mămăliga”. Toate aceste detalii și
multe altele constituie o bază solidă pentru a concluziona că Mișcarea Goma a
fost cel mai relevant test pe care l-a avut de trecut regimul comunist de la
București după 1965. În sprijinul acestei concluzii găsim afirmația dintr-o
ciornă de Notă de analiză din 16 aprilie 1977. Scriitorul era de 15 zile supus
anchetei în arestul Securității din Calea Rahovei, București, iar expresia
aparține, se pare, grl.-mr. Dumitru Borșan: „<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">Goma a fost o testare a aparatului de Inf. Interne </b></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">[subl.m., F.B.]<span style="color: black;">, în sensul că a
ieșit la iveală necunoașterea situației operative”. Inspectoratele județene de
Securitate sunt speriate să nu apară și pe razele județelor lor „un Paul Goma”.
Toată „rețeaua” (adică rețeaua de colaboratori și informatori: Agentura)
trebuia contactată urgent „pentru a difuza cazul Paul Goma, în ideea de a nu-și
găsi noi aderenți, prezentându-l ca un element descompus, care se dă drept
scriitor, parazit, nu vrea să muncească și bețiv, care joacă rolul mișcării
fasciste în slujba spionajului american”. Indicația Partidului era că
Securitatea nu are nicio legătură cu hotărârile de la Helsinki (altfel spus: cu
respectarea drepturilor omului!) sau cu Conferința de la Belgrad, rostul ei
fiind acela de a acționa ofensiv. „Sarcina noastră umanitară” era „să nu
permitem nimănui să aducă atingere cuceririlor noastre revoluționare”. Aceeași
idee este menționată și de prim-adjunctul ministrului de interne, grl.-mr.
Nicolae Pleșiță, care pare să fie și cel mai supărat dintre toți: „Ce a apărut
este o testare a activității noastre”. El pune întârzierea reacției Securității
pe seama pe „acumulări și neajunsuri ale aparatului de Informații interne” și
întreabă retoric ce s-ar fi întâmplat dacă evenimentele (Mișcarea Goma) ar fi
apărut cu trei ani în urmă. Pleșiță crede că ei toți sunt vinovați de situația
pe care nu au reușit să o administreze eficient, pentru că nu și-au dat seama
că „răul nu vine din exterior, răutatea o găsim în interior”. Prin urmare, toți
aderenții lui Goma „să fie plezniți”, cu atât mai mult, cu cât Direcția I
dispunea de toate mijloacele pentru a neutraliza „toate elementele dușmănoase”.
Exprimarea plastică a lui Pleșiță este sintetizată de ministrul Coman în
limbajul de lemn al Securității. El le reamintește de marea nemulțumire a
Comandantului Suprem față de activitatea Direcției I și își asumă vina autocritic:
„nemulțumirea manifestată de conducerea partidului asupra modului cum ne-am
îndeplinit sarcinile de culegere de informații, de prevenirea și contracararea
elementelor care și-au scos capul. Conducerea ministerului nu se dă la o parte
de la vina pe care o are”. De departe, cea mai amplă analiză din acest document
este a lui Caraman (nu poate fi altul decât Mihai C., fostul șef al rezidenței
de spionaj din Paris, între 1958–1968, apoi </span><span style="background: white;">șef al diviziei de contrainformații DIE</span>): dușmanii din exterior
„au lătrat și o să mai latre” și nu trebuie să li se ofere ocazia să se asocieze;
o parte a rețelei informative este obosită; cei fără serviciu, nemulțumiții
„care latră și se asociază la acțiunile dușmănoase” constituie elementele de
manevră; atenționarea și avertizarea sunt metode nesatisfăcătoare, trebuia să
se dea „o ripostă de la caz la caz mai complexă”; Securitatea folosește metode
învechite (tabele ș.a.), ceea ce i-ar putea adormi vigilența și ar face
posibilă apariția surprizelor: „Să nu uităm ce suntem. Nimeni nu trebuie să se
scuze că a avut aderenți la Paul Goma”; serviciile de spionaj pot folosi
categorii „slabe ca profil moral” (bijnițari, prostituate etc.) și nu trebuie
să se uite că Informațiile interne constituie „aparatul de represiune al
poporului împotriva oricăror elemente care atentează într-un fel sau altul la
politica statului”; sarcina lor de căpetenie este ca pe teritoriul țării să nu
se întâmple nicio activitate dușmănoasă, „<i style="mso-bidi-font-style: normal;">nu
am răspuns la această cerință</i>”; trebuie găsite „<i style="mso-bidi-font-style: normal;">metode după caz pentru alte fapte de drept comun și nu politic </i></span><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">[…]
Nimeni să nu rămână nepedepsit pentru faptele ce le comite, dar să nu facem <i style="mso-bidi-font-style: normal;">abuzuri</i> (nemulțumiți pentru probleme
mărunte, injurii). […] Pe măsură ce apar elemente dușmănoase din fașă să fie
luate măsuri de lichidare. […] Atâta timp cât ne situăm pe linia politicii PCR,
nu avem de ce să ne bălăbănim, iar dacă avem discernământ politic putem să avem
și curaj. […] Nu hârtii și tabele, se cer soluții și măsuri…</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">”.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: .3in;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Dacă
Mișcarea Goma ar fi zdruncinat doar instituțiile, probabil că Securitatea ar fi
„pacificat-o” mult mai repede, mai ușor și fără mari pagube de imagine pentru
regim. Dar Goma a deranjat până la reacții de cea mai joasă speță umană
interesele breslei, în special, și ale intelectualității aranjate călduț cu
normele regulamentare ale eticii și echității socialiste, în general.
Atitudinea sa consecventă nu a forțat doar testarea aparatului intern de
informații, cum spun securiștii, ci și gradul de repliere etică a
intelectualului român (orice am înțelege prin această categorie) sub povara
comandamentelor ideologice. De atunci (din 1971 – <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Ostinato</i>!, urmat de explozia 1977 – Mișcarea pentru drepturile
omului) se tot rostogolește recurent bulgărele scenariilor de compromitere,
neutralizare, dislocare a lui Paul Goma din conștiința istorică și literară.
Existența <i style="mso-bidi-font-style: normal;">netăcută</i> a lui Goma a
afectat atât interesele regimului comunist, cât și pe ale celor care se
aranjaseră profitabil pentru cariere și mod de trai sau sperau să se aranjeze
într-un <i style="mso-bidi-font-style: normal;">modus vivendi</i> cu același
regim ideologic.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: .3in;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Cum
am arătat, cu foarte multe exemple, în primul volum al acestei cărți și după
cum se știe din bogata bibliografie de specialitate, Securitatea nu doar că
și-a făcut „datoria” față de Partid cu asupra de măsură, dar a și transformat „problemele
mărunte” în delicte politice. Partidul-Ceaușescu este totuna cu Poporul, ale
cărui nevoi reale, drepturi și libertăți nu prezentau nicio relevanță pentru
instituțiile represive, preocupate, după cum reiese din documentul amplu citat,
să facă pe plac stăpânilor ideologici. Limba de lemn folosită de ofițerii
citați, în special de Caraman, nu este doar o modalitate de a se achita formal
de sarcinile de serviciu, dimpotrivă, denotă structura gândirii și tipului de
reacție în teren. Și dacă în 1977 cea mai evidentă doleanță a semnatarilor
Scrisorii Goma a fost aceea de a obține pașaport pentru a scăpa din România, nu
este deloc dubios, pentru că nu este întâmplător: cea mai evidentă preocupare a
instituțiilor statului era aceea de a-l menaja pe dictatorul ei, în ciuda, în
defavoarea, împotriva intereselor cetățenilor și a Constituției, pe fondul unei
tăceri conformiste cvasigeneralizate, în care nu a apărut până la Goma nicio
voce care să-și strige public și constant opoziția. Prin urmare, ce-și puteau
dori mai mult aceia dintre cetățenii români care conștientizau la dimensiunile
reale o atare situație? Nu metodele învechite, nu lipsa analizei sau carențele
în culegerea de informații au fost lipsurile aparatului represiv care nu a
putut preveni Mișcarea Goma – pentru că asta spun mai mult sau mai puțin direct
toate analizele și rapoartele citite și citate –, ci realitatea demonstrabilă
în cele din urmă că niciun sistem, regim, scenariu nu este în mod necesar
infailibil. </span><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Pentru că, poți păcăli un om, doi oameni, mai mulți
oameni tot timpul, poți păcăli toată omenirea o vreme, dar nimeni nu poate
păcăli pe toată lumea tot timpul. În cele din urmă, adevărul iese la iveală.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: .3in;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Este Securitatea – Răul
Absolut, cum o numește însuși Goma? Folosesc timpul prezent, în total dezacord
cu expresia oficială (preluată de majoritatea cercetătorilor) – „fosta
Securitate”, care păstrează o ciudată ambiguitate atât formală (există o
singură instituție represivă cu această denumire, inconfundabilă, redată ca
atare, în limba română, inclusiv în textele scrise de istorici străini, în alte
limbi); cât și de conținut: particula „fosta” sugerează cât se poate de limpede
că Securitatea n-ar fi (fost) decât o structură de servicii de informații ca
oricare alta. Pe de altă parte, „fosta Securitate” atrage semne de îndoială asupra
actualelor structuri, care nu sunt – în această optică – decât continuatoarele
celei dintâi. Adică, „actuala Securitate” este urmașa „fostei Securități”. Într-o
anumită măsură, la nivel instituțional, în orice domeniu, avem deja o tristă
tradiție de aproape 35 de ani de „continuitate”, între „fostele” și
„actualele”. Este grăitor modul în care a înțeles actualul stat de drept (în special
Ministerul de Externe și Președinția) să îl perceapă și să îl „recupereze” pe
scriitorul opozant Paul Goma din urmările angrenajului represiv al statului
totalitar. Paul Goma (și soția sa!) a murit cu statut de azilant politic, în
Franța, în anul 2020, în Uniunea Europeană. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: .3in;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">„Am mai spus : mă aşteptam ca artileria MAI să-şi
concentreze toate gurile de foc asupră-mi. Ştiam şi cum: discreditarea (este)
mama-Securităţii, ultraverificată în «Săptămîna», prin Barbu, V.C. Tudor,
Mirescu, Chiuzbaian, Ciachir, Dan Zamfirescu, C.I. Drăgan, în «Luceafărul»,
Târnăcop, zis Artur, şi mai zis Silvestri, precum şi alţi slujnicari. Aveam în
memoria viscerelor «demascarea» lui Ben. Corlaciu (datoriile la Fond,
scandalurile…); a lui Caraion (în care pentru întâia oară scârbavnicul organ se
folosea de hârtii confiscate în timpul unor percheziţii ori scrise în birourile
de tortură ale Securităţii); strivirea lui Negoiţescu, în ‘77, prin publicarea
în «România literară» a unei declaraţii smulse la anchetă, după multe…
strădanii (în perfectă complicitate cu prietenii şi colegii săi, scriitorii:
Doinaş, Gelu Ionescu), având ca urmare tentativa de sinucidere. Nu mă temeam –
iată de ce </span><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">[…]</span><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">
am cunoscut NKVD-ul pe pielea mea, eu şi ai mei până la a noua spiţă, de la
vârsta de (sub) cinci ani, din iunie 1940, iar din ianuarie 1949 am gustat, cu
ce mai rămăsese din familia noastră (mama-tata-eu), mereu şi mereu din
binefacerile Noului Organ, în fapt, prelungirea Ohranei, a Cekăi, a NKVD-ului:
Securitatea. Aşadar, în deplină cunoştinţă de cauză spun ce am mai spus: <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-indent: .3in;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Securitatea
este Răul absolut.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-indent: .3in;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Iar
pe un asemenea rău nu-l combaţi cu ceaiuri de sunătoare, cu «dialoguri ca între
intelectuali». Şi în nici un caz cu prişniţe dilemice.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-indent: .3in;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Răul
absolut se distruge. Răul absolut se smulge până la ultima rădăcină şi se arde,
iar cenuşa se îngroapă la cât mai mare adâncime: să nu se întoarcă, noaptea, în
uniformă de securist.”<o:p></o:p></span></p>
<p align="right" class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: right; text-indent: .3in;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">(Paul Goma, „Răul Absolut”, în vol. <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Scrisuri II. 1990–1998</i>, Curtea Veche, 2012)<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-indent: .3in;"><br /></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: .3in;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">În acest volum, al
doilea, intitulat altfel, voi încerca să propun o structură, o filieră de analiză
și înțelegere a principalelor prejudecăți, etichete, măsuri concrete luate
împotriva scriitorului, precum și datele esențiale pentru ceea ce numim exilul
lui Paul Goma, pe ambele maluri: unul al Senei, celălalt al Dunării/Dâmboviței,
și chiar pe al treilea mal: al Prutului/Nistrului. Putem cuprinde metaforic,
însă privind cu ochi introspectivi asupra plinătății de rele a realității, viața
și opera lui Paul Goma între 1977 și 2020, începutul lungului exil pământesc și
începutul exilului etern: exilul/azilul politic al scriitorului Paul Goma este
și exilul nostru (un alt fel de exil, analizabil istoric, antropologic,
filosofic, psihanalizabil), nu doar al acelora care în anii 1970 nu s-au solidarizat,
incapabili de empatie și de delăsare de sine în virtutea unui bine care nu cere
răsplată.<o:p></o:p></span></p><br /><p></p><p></p>FLORI BALANESCUhttp://www.blogger.com/profile/07892742157575432862noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7226597872592855672.post-32044973402324327412022-12-29T02:58:00.002+02:002022-12-29T02:58:55.930+02:00AIUD: Amintiri din Camera 354<p> (text primit de la fostul deținut politic N. Dima)</p><p align="center" style="background: white; line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: center; text-indent: .5in;"><b><span style="color: #333333; font-size: 14.0pt; line-height: 150%;">Amintiri din Camera 354</span></b><span style="color: #222222; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 10.0pt; line-height: 150%;"><o:p></o:p></span></p>
<p style="background: white; line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify; text-indent: .5in;"><span style="color: #333333; font-size: 14.0pt; line-height: 150%;"><o:p> </o:p></span></p>
<p style="background: white; line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify; text-indent: .5in;"><span style="color: #333333; font-size: 14.0pt; line-height: 150%;">Era spre sfarsitul anului 1957 pe Sectia I-a a inchisorii
din Aiud. Intr-o camera de frontieristi tineri si nesupusi incercam sa ne facem
viata mai usoara. Odata, cand ne-a scos la plimbarea zilnica de 10-15 minute
intr-o curte interioara adiacenta fostei biserici, acum transformata in
magazine, am vazut printr-o fereastra deschisa un sac gol de hartie. L-am luat
cu noi si cand ne-am intors in camera l-am taiat in bucati, am cusut bucatile
cu ata desirata din paturi si l-am transformat in caiete de scris. Apoi, unul
dintre noi a sustras o sticluta goala de la cabinetul medical. Am umplut-o cu
foi verzi aduse din curtea de plimbare, le-am presat si le-am prefacut in
cerneala. Cateva betigase le-am transformat in pene de scris. A urmat o
activitate intelectuala intensa. Eram vreo 20 de detinuti si fiecare incerca sa
invete cate ceva. In acea camera eram cumva privilegiati pentru ca prin vizeta
nu se putea vedea decat jumatate din incapere. Eu imi alesesem un loc strategic
in patul de jos de langa zidul opus usii, unde nu se putea vedea prin vizeta.</span><span style="color: #222222; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 10.0pt; line-height: 150%;"><o:p></o:p></span></p>
<p style="background: white; line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify; text-indent: .5in;"><span style="color: #333333; font-size: 14.0pt; line-height: 150%;">E greu de imaginat cata activitate avea loc in camera 354
de pe Scurta, asa se numea coridorul scurt al cladirii in care ne gaseam si
care era situata intre Celular si Zarca, cele doua cladiri de cumplita amintire
ale inchisorii din Aiud. Practic, nu aveam voie sa facem mai nimic: sa vorbim
tare, sa comunicam cu celelalte camere, sa stam in dreptul fereastei, care
oricum era acoperita cu un oblon, sa scriem scrijelind peretii... Nici vorba de
scris sau de citit, pentru ca erau interzise. Si totusi, din unele oase gasite
in mancare ori din cuie gasite in curte unii dintre noi au confectionat ace de
cusut si mici crosete. Apoi, cineva a desirat fire de lana din paturi si si-a
crosetat o vesta.</span><span style="color: #222222; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 10.0pt; line-height: 150%;"><o:p></o:p></span></p>
<p style="background: white; line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify; text-indent: .5in;"><span style="color: #333333; font-size: 14.0pt; line-height: 150%;">Piesele de sah le confectionam din mamaliga si tabla de sah
o desenam cu funingine pe saltea ori pe paturi. Fundul negru al gamelei il
prefaceam in tablita. Il udam cu apa si putin sapun si suflam pe el praf de var
de pe pereti. Cand se usca scriam pe fundul gamelei cu orice obiect usor
ascutit. In aceeasi celula erau si doi tineri sași si de la ei invatam germana.
O parte din caietele confectionate le-am transmis altor camere. Le lasam
ascunse langa vreo tufa din curte si prin fereastra le spuneam discret celor
din alte camere scosi la plimbare unde sa le gaseasca. Un profesor de limba
franceza dintr-o alta camera a completat un asemenea caiet si ni l-a trimis
inapoi. Desigur, uneori eram prinsi si eram pedepsiti cu izolare severa la
beciul Celularului, dar nu ne mai speria. In general, izolarea consta in
pedepse de sapte zile cu mancare odata la trei zile. Imi aduc aminte cu un fel
de nostalgie cum dupa o asemenea pedeapsa colegii m-au asteptat cu o gamela
plina de fasole. Fasolea era cea mai buna mancare servita in inchisoare. A fost
o seara pe cinste. Si azi mi-o amintesc. Toate lucrurile bune au insa si un
sfarsit…</span><span style="color: #222222; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 10.0pt; line-height: 150%;"><o:p></o:p></span></p>
<p style="background: white; line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify; text-indent: .5in;"><span style="color: #333333; font-size: 14.0pt; line-height: 150%;">Intr-o zi, Velixar, cu vreo cinci ani mai in varsta decat
noi, s-a luat la cearta cu Bors, care era fricos, se purta suspect si uneori ne
ameninta. Cearta s-a deteriorat si Velixar l-a luat la pumni. Bors s-a repezit
la usă urland dupa ajutor. Au venit mai multi gardieni. Bors le-a spus ca
suntem niste banditi care ne pregatim sa evadam si am vrut sa-l omorim pentru
ca el nu a fost de acord cu noi. A mai strigat in gura mare ca eu sunt seful
banditilor. Au venit atunci in graba si adjunctul inchisorii, capitanul Ioanițescu,
si loctiitorul politic, unul pe care il chema Bădilă. Ioanițescu, un individ
mare si negricios, dar sincer sa fiu nu s-a purtat brutal cu noi, tocmai pusese
mana pe mine cand Bădilă a intervenit. <i>Lasati-l tovarase capitan ca am
dosarul lui Dima pe birou. </i>Si apoi, adresandu-se mie, mi-a spus: <i>Niculăiță,
de aici te trimit direct la Călmățui.</i> Am aflat mai tarziu ca la Călmățui,
in Baragan, erau trimisi in domiciu fortat detinutii refractari carora le
expira pedeapsa. (Nu am avut acel noroc. Dupa expirarea pedepsei am fost trimis
la munca obligatorie in unitatile militare de pedeapsa DGSM). Atunci insa, in
1957, la varsta de 21 de ani, am fost trimis automat la izolare in beciul
Celularului pentru o pedeapsa de 14 zile… Era prin decembrie si m-am gandit
ironic ca oricum in familia noastra inainte de Craciun se tinea post. De data
aceasta era aproape post negru…</span><span style="color: #222222; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 10.0pt; line-height: 150%;"><o:p></o:p></span></p>
<p style="background: white; line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify; text-indent: .5in;"><span style="color: #333333; font-size: 14.0pt; line-height: 150%;">S-a facut totusi o ancheta si Velixar a fost consider
vinovat pentru scandalul produs. I s-a intentat un simulacru de proces care a
avut loc chiar in penitenciar. Cand s-a intors de la acel proces care a durat
mai putin de o ora, Velixar, care era deja condamnat la cinci ani, ne-a spus
radiind: <i>Mi-a mai dat sase luni pentru bataie. Cam o luna pentru fiecare
pumn pe care i l-am dat lui Bors. Sase luni le fac dormind… Mai important e
insa ca am aflat ca vine o mare amnistie si vom fi eliberati…</i></span><span style="color: #222222; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 10.0pt; line-height: 150%;"><o:p></o:p></span></p>
<p style="background: white; line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify; text-indent: .5in;"><span style="color: #333333; font-size: 14.0pt; line-height: 150%;">Eu am fost eliberat anul urmator si trimis la DGSM. M-am
intors acasa dupa trei ani si sase luni. In ce priveste amnistia mult
asteptata, aceasta a survenit intr-adevar, dar dupa alte schingiuri si alti ani
de detentie. Ultimii detinuti politici au fost pusi in libertate in 1964.
Atunci a revenit acasa si fratele meu Ion, dupa zece ani…</span><span style="color: #222222; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 10.0pt; line-height: 150%;"><o:p></o:p></span></p>
<p align="right" style="background: white; line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: right; text-indent: .5in;"><span style="color: #333333; font-size: 14.0pt; line-height: 150%;"><br /></span></p><p align="right" style="background: white; line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: right; text-indent: .5in;"><span style="color: #333333; font-size: 14.0pt; line-height: 150%;">Nicolae Dima, Arizona, USA, Decembrie
2022</span><span style="color: #222222; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 10.0pt; line-height: 150%;"><o:p></o:p></span></p><p align="right" style="background: white; line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: right; text-indent: .5in;"><span style="color: #333333; font-size: 14.0pt; line-height: 150%;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEglHBZ4c_SzSIvDMuPamUCFi6nPD9k9QgacQRCDMGtUy3U0Gmz8txZpYh7vNjWDZY4AXkpwXYfX93LuQ0mNhUaAfvWUtR0avn8ghO37WdfiYmKy4-69SuCQVTyqnoDrBTmVfwB82RvUDC7uO8HtEkiTu7LDsGbjy1ITpR0SYToFnqUOmbZ_fjLXmHr9" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="" data-original-height="2523" data-original-width="1839" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEglHBZ4c_SzSIvDMuPamUCFi6nPD9k9QgacQRCDMGtUy3U0Gmz8txZpYh7vNjWDZY4AXkpwXYfX93LuQ0mNhUaAfvWUtR0avn8ghO37WdfiYmKy4-69SuCQVTyqnoDrBTmVfwB82RvUDC7uO8HtEkiTu7LDsGbjy1ITpR0SYToFnqUOmbZ_fjLXmHr9=w233-h320" width="233" /></a></div><br /><br /><p></p>
<p style="background: white; line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify; text-indent: .5in;"><span style="color: #222222; font-family: "Helvetica","sans-serif"; font-size: 10.0pt; line-height: 150%;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: .5in;"><o:p> </o:p></p>FLORI BALANESCUhttp://www.blogger.com/profile/07892742157575432862noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7226597872592855672.post-70839162121015756022022-12-28T06:16:00.001+02:002022-12-28T06:16:28.513+02:00„Dumnezeule! Atâta bunătate în toată ura asta!”O cronică mai veche, publicată la vremea ei, pe care o reiau aici, în spiritul introspecțiilor pe care unora dintre noi ni le alimentează Crăciunul și restul sărbătorilor „de sezon”.<div><br /></div><div><p align="center" class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: center; text-indent: 14.2pt;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;">„Nu-i suficient să-i păzești, trebuie să-i
și urăști!”<a href="file:///F:/cartile%20mele%20pina%20la%209%20sept%202020/COLABORARI%202015/text%20FINAL%20memorialistica_Mihai%20God%C3%B3_FAMILIA_flwr.doc#_ftn1" name="_ftnref1" style="mso-footnote-id: ftn1;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US;">[1]</span></b></span><!--[endif]--></span></span></a><o:p></o:p></b></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;">Mihai Godó, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Iezuit. Nu câinele comuniștilor!</i> <i style="mso-bidi-font-style: normal;">(Surâsul nedeținutului</i>), trad. din limba
maghiară de Claudia Budău, Prefață de Iulian Budău SJ<i style="mso-bidi-font-style: normal;">, </i>Editura Ratio et Revelatio, Oradea, 2014, 192 p.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEhhKLuiMR1KxhzohHJ36Ezt_O4reW7Nm-QdonBl6frmtMz31aaSGtt7bFLpanHEeW4noEAquZ4irAKuvzZzumIF109xuzz7LUNLwLYbgcIIxRI788ckiTi0NUQ4PwiCIgn8xQWQep8zmMr93NOhpY9zgmPGd-1GjwrXAD6NG527ePoa-g4SIJGj65JT" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="" data-original-height="1020" data-original-width="720" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEhhKLuiMR1KxhzohHJ36Ezt_O4reW7Nm-QdonBl6frmtMz31aaSGtt7bFLpanHEeW4noEAquZ4irAKuvzZzumIF109xuzz7LUNLwLYbgcIIxRI788ckiTi0NUQ4PwiCIgn8xQWQep8zmMr93NOhpY9zgmPGd-1GjwrXAD6NG527ePoa-g4SIJGj65JT=w225-h320" width="225" /></a></div><br />Am ezitat multă vreme să
scriu despre această carte, pe care am citit-o pe nerăsuflate. Ca atunci când
nu vezi pădurea din cauza copacului, așa nu-mi veneau primele cuvinte (cel mai
greu de găsit, întotdeauna). Cu un titlu parcă prea lung (în plus, având și
subtitlu), cu un punct în interior și cu semnul exclamației la final, <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>abia în timp ce scriu îmi dau seama care este
ritmul pe care l-am simțit de la început. Titlul este în linia versurilor ce-au
cântat libertatea în Piața Universității, în 1990, prin <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Imnul golanilor</i> („<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Mai bine
haimana decât trădător/ Mai bine huligan decât dictator/ Mai bine golan decât
activist/ Mai bine mort decât comunist!</i>”). La o lectură grăbită, Godó nu
pare să se identifice prea mult și cu <i style="mso-bidi-font-style: normal;">latura</i>
sa românească, deși nu rare sunt momentele în care evocă empatic diverse
persoane sau situații. Și totuși, versurile Pieței Universității se topesc mai
mult decât poate fi evident la o privire sumară în spiritul universal, care nu
cunoaște limitări etnice, și care l-a stăpânit pe memorialist întreaga viață:
libertatea, apărarea dreptului la adevăr și la individualitate. <o:p></o:p><p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;">Drama umanității, a omului
prins în capcanele istoriei, este surprinsă, poate cel mai bine, în acest
paragraf: „A fost o trăire atât de puternică, încât nu voi putea niciodată în
viața mea s-o exprim în cuvinte. Doar cel care a trăit-o o poate simți. Au
venit dimineața. Întâi a venit avangarda. Satu Mare era un oraș unguresc, cu
reformați, unitarieni și catolici. A venit și Horty la Satu Mare. (...) atunci
m-a cuprins o durere. Am ieșit în afara orașului, la români. Cei mai mulți
trecuseră din Ardeal în sudul Ardealului sau în Moldova. Am trăit durerea lor
sufletească. Aici toată lumea jubila, iar dincolo sufereau cu toții. S-au
destrămat familii, mulți au plecat în sudul Ardealului sau în Regat după
Dictatul de la Viena. Îi consolam și asta le-a făcut tare bine oamenilor
acelora! Mai târziu, când lucrurile și-au revenit la starea de la început, au
fost recunoscători, nu față de mine, ci față de Ordin: ne-au ajutat peste tot
pe unde au putut, pe la autorități. Noi suntem niște «cosmopoliți», noi avem în
vedere omul, la noi nu există naționalism sau șovinism, dar suntem unguri, și
cred că unguri cinstiți, dar sufletul nostru simte și suferința altuia.”<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;">Dacă prima parte a neuzualului
titlu este o declarație de credință, în care nu încape echivocul: <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Iezuit.</i>, a doua parte este un strigăt, o
asumare etică a condiției de iezuit, negația stabilizând totodată echilibrul
pentru un profil moral de neclintit în raport cu ideologicul. Mai dificil de
decriptat este subtitlul. Supraviețuind aproape 8 ani de zile singur prin
diverse celule, deținutul Godó a găsit ca soluție pentru a nu se rupe total de
realitate, o formă de defulare similară puseelor de nebunie: râsul, ca
profilaxie a problemelor de sănătate. Ca mască a salvării, iezuitul/ deținutul<i style="mso-bidi-font-style: normal;"> nedeținut</i> Godó a adoptat <i style="mso-bidi-font-style: normal;">surâsul</i>. Pentru a putea păstra ceva
(libertatea interioară), trebuie să eliberezi altceva. În ciuda detenției și a
tuturor hărțuielilor, după cum foarte nimerit constată prefațatorul pr. Iulian
Budău: „surâsul lui a rămas al unui om plin de Dumnezeu, un deținut nedeținut
și de nedeținut”. <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Surâsul nedeținutului</i>
se poate constitui într-un studiu de semasiologie aplicată unui domeniu
sensibil precum cel al reeducării în sistemul concentraționar comunist, în
ansamblul lui. De altfel, „nebunia” (vindecarea inimii prin râs) este
confirmată de dosarul penal (citat de prefațator): „vorbea singur și râdea
făcând gesturi din mâini și pe urmă iarăș <span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">/sic!/ râdea și după ace/e</span>/<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">a se închina și se plimba prin celulă răzănd </span>/<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">sic</span>/<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">”, a consemnat în raport gardianul de serviciu din ziua de 9 mai 1957. </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;">„Eu sunt iezuit, doamnă, nu câinele comuniștilor!”</b>, a strigat deținutul
în instanță, către judecătoare. Numai un om demn, stăpân pe sine, este capabil
de o atare atitudine, indiferent de condiții și cu atât mai mult trecând
printr-un proces instrumentat de comuniști. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;">Primele 112 pagini
cuprind rememorarea copilăriei, a școlarizării și a începuturilor muncii
apostolice, ultimul subcapitol (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Organizez
rezistența împotriva preoților „luptători pentru pace”</i>) făcând trecerea la
a doua parte a cărții (mai redusă ca întindere), dedicată detenției politice.
Această parte ne interesează în mod deosebit.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;">Născut la 25 septembrie
1913 în com. Dorobanți, regiunea Arad, în familia lui Andrei și a Mariei, după
un traseu cu mai multe licee („Emanuil Gojdu” din Oradea, Liceul reformat din
Satu Mare, un altul din Alba Iulia), Mihai Godó studiază teologie și filosofie
la Cracovia (1935-1938), își ia licența în teologie și ajunge profesor la
Seminarul romano-catolic din Iași (1938-1939), ulterior studiază teologia la Seminarul
diecezan din Oradea (1939-1940), la Satu Mare, ca scolastic, și la Seghedin, în
Ungaria (1940-1944). Pentru un an predă religia în Ungaria, apoi religie,
psihologie și pedagogie la Satu Mare (1945-1946). În 1948 devine profesor de
religie și preot al bisericii Calviria din localitate. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;">Prima reținere de către
autorități se produce la 14 decembrie 1950, când este ridicat și dus în
domiciliu obligatoriu la Gherla. Ce nu aflăm din „Reperele biografice”
redactate de îngrijitorul ediției, aflăm din fișele matricole penale completate
în penitenciarele Jilava și Pitești (pot fi consultate pe site-ul Institutului
pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc):
necăsătorit, nu a făcut armata, la „originea socială” este încadrat ca „moșier”
(în altă fișă figurează ca „burghez”), din cauza celor 20 de iugăre de pământ
pe care le deținea familia („în trecut 65 de iugăre pământ”, probabil înainte
de ultima reformă agrară, din 1945), apolitic, studii: Bacalaureat. Este un
bărbat înalt, măsurând 1,85 m. Nu are antecedente penale.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;">La 18 noiembrie 1952
este arestat, iar în 24 octombrie 1953 condamnat pentru „complot la crimă de
înaltă trădare” la 10 ani de muncă silnică. În timpul scurs de la arestare până
la judecată a trecut prin anchetă, la sediul Securității din Uranus (București).
Într-o altă fișă, în rubrica „descrierea pe scurt a faptului” apare: „a
transmis unele știri Preot. Menghes despre sit. Biserici /sic/ din România care
acesta /sic/ avea legături cu Vaticanu /sic/”. A fost eliberat la termen, adică
după expirarea celor 10 ani de pedeapsă, la 15 noiembrie 1962. Mai exact:
„elib. la termen cu D.O. Plasat în câmpul muncii în GHERLA reg. Cluj”. Domiciliul
obligatoriu a fost stabilit prin Decizia E/16555/1962. În fapt, a primit două
condamnări, a doua la 6 ani de închisoare corecțională pentru „delictul de
răspândire de publicații interzise”. S-a decis executarea primei pedepse. Din
fișele matricole reies și penitenciarele de executare a pedepsei: Cluj,
Pitești, Jilava, Oradea, Râmnicu Sărat, Văcărești. Mai aflăm dintr-o fișă
matricolă penală că, în ciuda unui ordin (nr. 99106/27 oct. 1962) de a fi
transferat înapoi la Rm. Sărat, „tov. col. Spirescu (?) a comunicat telefonic
penit. Văcărești să-l țină pe loc până la liberare”. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;">A respectat iezuitul
Godó promisiunile <i style="mso-bidi-font-style: normal;">ascultării, castității
și sărăciei</i>? Avem motive să credem că da, citind cartea, dar și file din
dosarul de Securitate. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;">„<i style="mso-bidi-font-style: normal;">atenție!! ridicat<a href="file:///F:/cartile%20mele%20pina%20la%209%20sept%202020/COLABORARI%202015/text%20FINAL%20memorialistica_Mihai%20God%C3%B3_FAMILIA_flwr.doc#_ftn2" name="_ftnref2" style="mso-footnote-id: ftn2;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US;">[2]</span></b></span><!--[endif]--></span></span></a></i><o:p></o:p></p>
<p align="right" class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: right; text-indent: 14.2pt;">STRICT SECRET<o:p></o:p></p>
<p align="right" class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: right; text-indent: 14.2pt;">Exempl. Nr. 1<o:p></o:p></p>
<p align="right" class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: right; text-indent: 14.2pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;">Col. Doicaru D. I<a href="file:///F:/cartile%20mele%20pina%20la%209%20sept%202020/COLABORARI%202015/text%20FINAL%20memorialistica_Mihai%20God%C3%B3_FAMILIA_flwr.doc#_ftn3" name="_ftnref3" style="mso-footnote-id: ftn3;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US;">[3]</span></b></span><!--[endif]--></span></span></a><o:p></o:p></i></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;">/MINISTERUL AFA/CERILOR
INTERNE<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;">/DIRECȚIA GENERALĂ/ A
PENIT. ȘI COL. DE MUNCĂ<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;">Secretariat<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;">S/110<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;">/??/ 03. 1957 <o:p></o:p></p>
<p align="center" class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: center; text-indent: 14.2pt;">Către,<o:p></o:p></p>
<p align="center" class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: center; text-indent: 14.2pt;">ȘEFUL
SERVICIULUI EVIDENȚĂ<o:p></o:p></p>
<p align="center" class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: center; text-indent: 14.2pt;">Tov. Maior
Spirescu P.<o:p></o:p></p>
<p align="center" class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: center; text-indent: 14.2pt;">– Personal –<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;">Locțiitorul Directorului
General, Colonel Bădică Ilie a ordonat ca de la primirea prezentei, orice
transfer sau anchetă ce se va solicita din partea oricărui organ, în legătură
cu deținutul GODO MIHAI din penit. Rm. Sărat, să fie făcută numai cu aprobarea
specială a tov. Colonel Lixandru V. sau Colonel Bădică I.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;">Rugăm a lua măsuri
pentru executarea întocmai a ordinului respectiv.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;">D.O.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;">ȘEFUL SECȚIEI
SECRETARIAT<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;">Locot. Major,<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;">Bogățeanu I.”<a href="file:///F:/cartile%20mele%20pina%20la%209%20sept%202020/COLABORARI%202015/text%20FINAL%20memorialistica_Mihai%20God%C3%B3_FAMILIA_flwr.doc#_ftn4" name="_ftnref4" style="mso-footnote-id: ftn4;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US;">[4]</span></span><!--[endif]--></span></span></a><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;">Iezuitul Godó era un
intransigent, un „element periculos”, nereeducabil, nu degeaba a fost ținut în
izolare ani în șir, încât „obosisem de atâta singurătate”. Când a ajuns la Rm.
Sărat erau șapte deținuți în închisoare, păziți de 51 de gardieni. Ulterior, „Toată
lumea a primit un coleg! Eu n-am primit. N-a primit nici bătrânul Mihalache”.
Și i-a fost atât de rău în închisoarea de la Rm. Sărat, încât a fost la un pas
de moarte și nici nu și-a dat seama. Atunci și-a amintit de opera unui iezuit
din secolul al XVII-lea – <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Divertentium
artium</i> și a decis să urmeze cura de râs. Un umor viguros a contribuit,
credem, în egală măsură la supraviețuirea sa: „Într-o noapte mi s-a făcut rău.
Eu nu știam că mi-e rău. Gardianul bate în ușă: «Culcă-te!» La ora cinci! Am
crezut că au venit americanii. M-am culcat, nu știam de ce. La ora unsprezece,
a venit un medic evreu, un nene foarte simpatic, mi-a făcut cu ochiul, să nu ne
speriem, vom fi liberi. Era un medic mărunțel și foarte simpatic. A început să
mă întrebe dacă știu că aproape am murit noaptea trecută. Iarna, geamul era
deschis. «Păi, zic, cum așa?» Cică am avut o problemă la inimă. Îi zic: «N-am
mai avut așa ceva niciodată». Inima mă durea de parcă ar fi fost strânsă între
gheare. Mi-a spus că a dat deja dispoziție să mi se facă zilnic o injecție. Îmi
făceau injecția, dar n-avea nici un efect.” <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;">„Tratamentul” cu regim
de detenție prin înfometare, fără încălzirea celulelor pe timp de iarnă, mai
mult, cu ferestrele deschise, specific închisorilor de exterminare, s-a aplicat
și la Rm. Sărat. Fostul comandant al penitenciarului între 1956-1963, Alexandru
Vișinescu declară că a respectat regulamentul și ordinele. El este aflat în
prezent într-un proces, în care, potrivit acuzațiilor formulate de procurori, este
acuzat de <span style="color: black;">„exterminarea unor grupuri de oameni pe
criterii politice”. </span>Prea târziu și aproape lipsit de noimă. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;">Din cauza regimului și
condițiilor de detenție, în penitenciarul Rm. Sărat Godó<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="color: black;"> </span></b><span style="color: black;">este
diagnosticat chiar de medicul oficial cu „bronșectazie”, „pleurită adezivă”
determinată de o congestie pulmonară, motiv pentru care a avut hemoptizii de-a
lungul anilor, de baciloză „din care cauză bolnavul merge spre distrofie”. Tocmai
în asemenea condiții, lipsite de speranță pentru privitorul/cititorul secolului
al XXI-lea, deținutul politic a supraviețuit, negându-ne parcă orice urmă de
defetism. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;">Mihai Godó a fost
eliberat din închisoarea-spital Văcărești, unde a fost transferat de la Rm.
Sărat în luna august 1962 pentru a fi operat. La 15 noiembrie a fost eliberat,
cu ordinul de a se stabili cu domiciliu obligatoriu la Gherla. Aventura comunistă
nu se sfârșește aici. La 11 septembrie 1979 este rearestat și condamnat la 3
ani pentru „speculă” și la 6 ani pentru „delapidare”, deoarece vânduse
cruciulițe („înșelasem statul”) și moștenise 100 000 de lei din America, pe
care îi păstra „ca să zidesc cu ei o biserică la Topleț”. Cei interogați în
legătură cu persoana pârâtului „au fost cu precădere românii. Mi se făcuse
rușine, aveau o părere atât de bună despre mine! Cea mai mare problemă n-a fost
vânzarea cruciulițelor, ci predicile mele...”. În pușcăria lui Ceaușescu,
printre hoți și criminali adevărați, pr. Godó face muncă pastorală, cu mare
succes, are o adevărată revelație: „E ca atunci când, într-o mină, cineva
găsește un filon cu bucăți uriașe de aur: asta simțeam eu. Așa era în lumea
sufletelor. Am fost atât de zguduit, încât am cerut audiență.” I-a fost
respinsă cererea de a rămâne în închisoare după eliberare („pentru că la noi
este ateism”), spre a se dedica vindecării sufletelor chinuite.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;">Fiecare pagină te pune
pe gânduri, mai bine spus, te face să te întrebi de ce mult-invocatul proces al
comunismului nu a fost o opțiune viabilă în România. De ce ne-am împotmolit în
retorică. Godó (și pentru că este iezuit) nu emite judecăți, dar parcă arată
mereu cu degetul, nu cumva să trecem cu vederea. Stilul său este lipsit de
efuziuni gratuite, tocmai de aceea aprecierile pozitive sunt atât de
importante, ca și cele negative, de altfel.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;">În 1979 (după o Mișcare
pentru drepturile omului, după o Grevă a minerilor, după Conferința de la Belgrad!!
etc.), poliția politică a regimului comunist își schimbase doar stilul, nu
scopul. La proces, Mihai Godó face un adevărat rechizitoriu regimului ideologic
și <i style="mso-bidi-font-style: normal;">conducătorului suprem</i>:<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;">„E drept că m-am
pronunțat foarte aspru împotriva lui Ceaușescu. Acest discurs există! Un tânăr
preot curajos a venit cu un magnetofon și a înregistrat discursul meu în baza
dreptului la ultimul cuvânt. L-am pregătit și am prezentat fără milă tot
comunismul, ateismul și faptul că Ceaușescu vrea să-l stârpească din rădăcini
și pe Dumnezeu din sufletul poporului. Că nu de aceea l-a ales /sic/ poporul și
și-a pus încrederea în el ca să declare că va lupta împotriva misticismului.
Misticismul era credința creștină! Această acuzație este ideologie în
terminologia lor, creștinismul este un sistem ideologic îmbătrânit, necinstit
și mincinos. Am accentuat aceste lucruri, le-am atacat fără milă. Episcopul era
acolo. Vicarul era acolo. Voiau să fiu achitat; episcopul era foarte supărat.
Oamenii înghețaseră de spaimă, așa am vorbit. O lună mă pregătisem pentru
discursul acesta. (...) Mă scoseseră din fântână, dar eu, cu discursul meu de
apărare, mă dusesem la fund! Și am primit șase ani.” Din fericire, dacă avem
dreptul să spunem astfel, nu a executat întreaga pedeapsă, a fost eliberat după
doi ani de detenție. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;">Godó a fost fericit
printre criminali și hoți de drept comun, pentru că menirea lui era să sufere
pentru adevăr. Acolo a vrut să-și împlinească această menire, slujind la
ușurarea sufletelor și conștiințelor acelora care au produs, cu bună știință,
pagube și suferință societății. Ideologia ateistă nu i-a îngăduit, iar Godó s-a
întors în închisoarea mare, din afara zidurilor penitenciarului, unde a
continuat să își practice credința. Am lăsat intenționat în seama cititorilor detaliile
rememorate cu o inteligență vie, sprințară, când spumoase, când mai ales dramatice
ale vieții de pușcăriaș.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;">Mulțumită convingerilor
și tăriei de caracter, azi, la un sfert de secol după <i style="mso-bidi-font-style: normal;">marea liberare națională</i> din decembrie 1989, putem citi mărturia
impresionantă a iezuitului Mihai Godó, o răsplată simbolică pentru ura de
partid și de stat împotriva oamenilor, pe care memorialistul a simțit-o ca pe
un univers în sine: „Ura aceasta era o întreagă lume”. Și corolarul ei este
binele, pentru că în universul Răului a întâlnit și oameni adevărați, datorită
cărora a putut să reziste moral: „Dumnezeule! Atâta bunătate în toată ura
asta!”<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; mso-line-height-alt: 12.0pt; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><o:p> </o:p></p>
<div style="mso-element: footnote-list;"><!--[if !supportFootnotes]--><br clear="all" />
<hr align="left" size="1" width="33%" />
<!--[endif]-->
<div id="ftn1" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText"><a href="file:///F:/cartile%20mele%20pina%20la%209%20sept%202020/COLABORARI%202015/text%20FINAL%20memorialistica_Mihai%20God%C3%B3_FAMILIA_flwr.doc#_ftnref1" name="_ftn1" style="mso-footnote-id: ftn1;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 10.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US;">[1]</span></span><!--[endif]--></span></span></a>
Expresie din folclorul penitenciar unguresc, citată de autor.<o:p></o:p></p>
</div>
<div id="ftn2" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText"><a href="file:///F:/cartile%20mele%20pina%20la%209%20sept%202020/COLABORARI%202015/text%20FINAL%20memorialistica_Mihai%20God%C3%B3_FAMILIA_flwr.doc#_ftnref2" name="_ftn2" style="mso-footnote-id: ftn2;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 10.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US;">[2]</span></span><!--[endif]--></span></span></a> Adăugat
cu stiloul pe centrul filei-sus.<o:p></o:p></p>
</div>
<div id="ftn3" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText"><a href="file:///F:/cartile%20mele%20pina%20la%209%20sept%202020/COLABORARI%202015/text%20FINAL%20memorialistica_Mihai%20God%C3%B3_FAMILIA_flwr.doc#_ftnref3" name="_ftn3" style="mso-footnote-id: ftn3;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 10.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US;">[3]</span></span><!--[endif]--></span></span></a> Adăugat
cu creionul sub coloana de text din dreapta-sus.<o:p></o:p></p>
</div>
<div id="ftn4" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText"><a href="file:///F:/cartile%20mele%20pina%20la%209%20sept%202020/COLABORARI%202015/text%20FINAL%20memorialistica_Mihai%20God%C3%B3_FAMILIA_flwr.doc#_ftnref4" name="_ftn4" style="mso-footnote-id: ftn4;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 10.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US;">[4]</span></span><!--[endif]--></span></span></a> http://5.2.132.65/fisapenala.php?file=f%3A%5Cweb%5CFise+matricole+penale+-+detinuti+politici%5CG%5CG+05.+Gnandt+-+Grezer%5CGodo+Mihai%2FP1670485.JPG
(accesată la 5 mai 2015).<o:p></o:p></p>
</div>
</div><br /></div>FLORI BALANESCUhttp://www.blogger.com/profile/07892742157575432862noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7226597872592855672.post-70700744898980689682022-11-05T20:20:00.001+02:002022-11-05T21:11:42.441+02:00jurnal din alte vieți<p><i> Jurnal de pandemoniu</i></p><p>(fragment)</p><p><br /></p><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-indent: 0.5in;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="background: white; font-size: 12pt; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-highlight: white;">5
noiembrie 2016<o:p></o:p></span></b></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><span style="font-size: 12pt; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">Nu m-am simțit niciodată confortabil în preajma oamenilor nepăsători
la micile disconforturi ale altora. Mici ne par nouă, de cele mai multe ori ele
sunt expresia timidă a unei stări cronice. Așa cum nu mă simt bine în pielea
mea în preajma cunoscuților, mai prieteni sau doar căuzași de idei, cu bani.
N-am ce să mai inventez, așa că repet ce vor fi spus atâția oameni, de prin
toate părțile lumii: dacă nepăsătorii fac parte din toate categoriile (neamul
prost, zgârciomanul, cinicul nu au frontiere), oamenii cu bani, probabil fără
să-și dea seama, te fac la un moment dat să te simți ca un copil orfan primit
la masă, care trebuie să fie veșnic recunoscător, care oricât de mult ar
mulțumi tot „nerecunoscător” rămâne. Sunt și excepții, desigur, abia datorită
lor ne mai putem ridica în genunchi ca să nu murim striviți de ridicolul
demnității noastre. De când e lumea lume – am aflat și eu „alaltăieri”,
știusem, dar nu voiam să cred – tot ce contează (pentru cei care <i style="mso-bidi-font-style: normal;">contează</i>) se echivalează în bani. Aaa,
ai făcut și tu multe pentru mulți? (zile, nopți, luni, ani de străduințe pentru
alții, consum de energie și sănătate ambalat în lupta pentru tot soiul de
cauze, ai ajutat pe toată lumea care ți-a cerut ajutorul pentru un text, o
revistă, o carte, o dizertație, un doctorat etc.?, așa, pentru binele patriei?)
(ah, că în tot acest timp puteai să-ți vezi de cărțile tale, de studiul tău?
și, ce? doar nu ai cheltuit bani...)<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><span style="font-size: 12pt; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">E o amăreală care mușcă din tine, zilnic, fără să fii conștient(ă) de
asta mereu, altfel ai înnebuni, nu te-ai mai putea revolta ca să faci ce ai
făcut mereu. Să ajuți pe alții, fără să lași să se vadă asta. Pentru că, de
cele mai multe ori, o fac cu bucurie – atunci când nu o fac pur și simplu
dintr-o datorie pe care mi-am fixat-o singură, o datorie pe care o numesc
morală. Mă autoflagelez, fiind convinsă că cine nu muncește benevol în folosul
obștei nu este un adevărat om de caracter. M-am lăsat pe
mine (și de când sunt bolnavă nu și-a mai amintit nimeni de mine, cu rare
excepțiuni care nu înfloresc primăveri, dar oblojesc toamne). Încă o expresie
comună: dacă ai fost o singură dată în imposibilitatea de a te arunca în
fântână pentru cineva, asta îți anulează toate gesturile anterioare – <i style="mso-bidi-font-style: normal;">dacă n-ai putut o dată, n-ai putut niciodată</i>.
Dacă te oferi prea mult, oamenii se obișnuiesc cu disponibilitatea ta, vor
ajunge să nu te mai respecte deloc. Oferindu-te altora, nu te mai respecți pe
tine. Dacă tu nu te mai respecți, ei de ce te-ar respecta? Un om dependent e ca
un drogat. Când vrea să scape de droguri, le elimină din consum. Te elimină pe
tine, cu totul. Tu, cea/cel care crease dependență. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><span style="font-size: 12pt; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">Altceva voisem să las aici. Mi-am amintit că vinerea trecută, cu o
săptămână în urmă, în Gara de Nord, la coadă la casa de bilete, în fața mea a
fost un băiat de 19–20 de ani. Student. Știu asta pentru că a cerut bilet de
student, cu reducere. Ce mi-a atras atenția: a cerut fără loc. Până la Focșani.
Nu îi tremura mâna când a scos ultimii bani din portmoneu (când i-a luat pentru
a plăti, nu mai era nimic în buzunarul portmoneului), dar eu am simțit momentul
cu un tremurat de inimă. M-am simțit ca și când lui i-ar fi tremurat mâna, ca
prelungire a cordului. Și m-a durut. M-a durut toată amintirea adolescenței,
studenției mele, tinereții în lipsuri. M-a durut cu atât mai mult, privindu-l,
așa înalt și slab, pentru că m-am gândit la băiatul meu. A fost o stare ca
atâtea altele care mă macină în fiecare zi. A trecut, am luat bilet. M-am oprit
la una dintre covrigăriile-patiserii din gară, să iau câte ceva pentru rudele de
la țară. Și, în fața mea, la coadă, era studentul. Care ținea în mână exact
restul primit de la biletul pentru tren. În astfel de momente, mintea mea
procesează cu o viteză atât de mare, încât parcă paralizează, o simt levitând
în fața ochilor. Să-l întreb?, să nu-l întreb?, dacă mă crede nebună, dacă face
vreo scenă... Milioane de întrebări și senzații într-un minut interminabil și
totodată cât secunda, înainte ca persoana din fața lui să ajungă în fața
vânzătoarei. Și, într-o zvâcnire, mi-am zis, în definitiv, am primit atâtea
lovituri și injurii în viața mea, că nu contează, nu am decât intenții bune, nu
mă lasă inima să nu încerc. Și l-am întrebat dacă îmi permite să îi plătesc eu
ce voia el să-și cumpere de mâncare, pentru că am și eu un băiat, mai mic decât
el, dar înțeleg cum e să fii student. Cred că am spus-o mai bine decât o scriu
acum. S-a uitat cu o față senină la mine și privirea lui nu spunea ce-ai
femeie, ești nebună?, cum întrebi oamenii așa, aiurea...? Dimpotrivă, ochii lui
sclipeau de o bucurie uimită: doamne, femeie, cred că nu ești de pe planeta
asta! Vreți Dvs. să îmi luați mie...? Da, ce îți place ție. Uite, băiatului meu
îi plac batoanele alea cu șuncă și cașcaval. Ție ce îți place? Păăăăi, și eu
tot din alea voiam să iau. Două. Bravo!, păi, ia-ți și ceva dulce, că drumul e
destul pân-la Focșani... Vreți Dvs.? Da, vreau. Atunci, un ștrudel cu mere.
Vânzătoarea, o tânără, zâmbea. Băiatul a comandat și am spus: puneți două
ștrudele, într-o pungă separat, că el pleacă înainte, pierde trenul, plătesc eu
tot după ce comand. Se uită întrebătoare la mine și îi spun: e în regulă, e
băiatul meu! Zâmbește complice și zice: da, știu! A mulțumit, s-a uitat scurt
la mine, și-a așezat bine geanta cu laptopul pe umăr, a înhățat trolerul și a
fugit spre tren. Și asta a fost.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><span style="font-size: 12pt; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">Asta a fost întâmplarea fericită a drumului meu spre Coșoveni. Peste
două zile, pe drumul de întoarcere, era să mor sufocată și strivită (fiind eu
și cardiacă) în trenul Craiova-București. N-aș fi fost decât o victimă
colaterală a crimei împotriva națiunii care se practică de 27 de ani de către
toate guvernările României așa-numite democratice. (...)<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-indent: 0.5in;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="background: white; font-size: 12pt; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-highlight: white;">5
noiembrie</span></b><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-size: 12pt; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"> 2018</span></b><span style="font-size: 12pt; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><span style="font-size: 12pt; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">Mă atenționează facebook despre o „dispută” din 5 nov. 2012 cu Claude
Karnoouh (nu mai este în lista mea), care, oripilat de preocupările mele
„morbide” (studiul represiunii comuniste), mă povățuia autoritar să mă aplec și
asupra frumosului, nu doar asupra urâtului, să mai văd și de-un Baroc, de-o
operă clasică acolo, de inventarea protecției sociale sau de nașterea
loisirului... suntem siguri că mărturiile supraviețuitorilor pușcăriilor
politice ale comunismului sunt doar despre urât, pur și simplu...? Tocmai
discutam azi cu medicul de familie, care știe cu ce trebi „morbide” mă ocup,
despre supraviețuitori, despre femeile și bărbații care au trăit până la
85-90-95 de ani, după 5-10-15-20-25 de ani de pușcărie politică, despre ce i-a
ținut în viață pe acei bărbați care au intrat în carceră ca brazii și au ieșit
micșorați fizic, la jumătate din greutatea lor corporală, cu boli grele,
majoritatea zdrobiți psihic, umiliți. Cred cu tărie că redresarea lor fizică și
morală se datorează frumosului din ei, nu urâtului care a încercat să-i
anihileze... (...)<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-indent: 0.5in;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="background: white; font-size: 12pt; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-highlight: white;">5
noiembrie 2020<o:p></o:p></span></b></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><span style="background: white; font-size: 12pt; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-highlight: white;">Vorba ceea, a lui Goma: „Din
vremuri milenare, poporul nostru n-are!” În sfârșit, m-a mai lovit o mare
revelație în legătură cu „lipsa” de talent a lui Goma! Când ai citit tone de
documente și opera scriitorului (mare, da!), nu trebuie să eviți amintirile „de
epocă” ale celorlalți scriitori. Am citit printre rânduri scabroase că Goma nu
avea talent pentru că nu se scălda în troaca bețivănelilor scriitorilor
consacrați sau doar băieți de mingi ai celor dintâi! Da, dom'le, Goma nu a fost
bețivan! Nimeni nu e perfect! Goma n-a fost băiat de gașcă, dar a avut
principii, a avut vână etică, pe lângă talent (pe care și cățeii îl pot avea,
nu doar scriitorii români aflați sub vremi), acesta fiind și principalul motiv
al denigrării sale! Băieții veseli nu au putut înghiți un asemenea afront, au
preferat să fie de acord cu Securitatea și cu tovarășii vigilenți! Ar fi nostim
(chiar este, pe alocuri), de n-ar fi atât de revoltător de scârbos.<o:p></o:p></span></p>FLORI BALANESCUhttp://www.blogger.com/profile/07892742157575432862noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7226597872592855672.post-65681009147942546012022-08-20T07:27:00.003+03:002022-08-20T07:27:57.932+03:00Paul Goma, „adaptarea la teren, la istorie”<p> </p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: center; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 48px;">fragment din cartea în curs de apariție: </span><span style="font-family: Times New Roman, serif; font-size: medium;"><b><i>Paul Goma – conștiință istorică și conștiință literară</i></b></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: center; text-indent: 0.5in;"><br /></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: .5in;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;"><o:p> </o:p></span></i></p>
<p align="right" class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: right; text-indent: .5in;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>„El s-a
închis în sine, s-a îndepărtat de noi, părinții lui fiind hărțuiți de
Securitate, până la Mediaș și înapoi, de trei ori pe săptămână, existența lui a
depins <o:p></o:p></span></i></p>
<p align="right" class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: right; text-indent: .5in;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">de mila cetățenilor din acest sat, Buia.”</span></i><a href="file:///E:/PAUL%20GOMA%20SI%20FASCINATIA%20ADEVARULUI_10dec2020/text%20carte/PENTRU%20LECTURI/FINALE/teza%20finala_Flori%20Balanescu_25%20iulie%202022.docx#_ftn1" name="_ftnref1" style="mso-footnote-id: ftn1;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[1]</span></span><!--[endif]--></span></span></span></a><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" dir="rtl" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: .5in;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: .5in;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;"><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; margin-right: 1em; text-align: left;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhJKg07zzlec2em7lQMHSVcsKy_n1Rn88E0FMGylhS2eqx39aFJ1Xv9FF50WiwAz01zY4WrctA1M6DHOh77ozR9N3G2k6SCZOZEJsFeulfsg7mJn63seaKHVcpVjk-1emfWB7B_iP7sgcoLAVnCU3dfM4P-tZQPND_IXBV4j-aa9ClNDnFjD0XysG4R/s239/Goma3_micsorat.tif" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="239" data-original-width="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhJKg07zzlec2em7lQMHSVcsKy_n1Rn88E0FMGylhS2eqx39aFJ1Xv9FF50WiwAz01zY4WrctA1M6DHOh77ozR9N3G2k6SCZOZEJsFeulfsg7mJn63seaKHVcpVjk-1emfWB7B_iP7sgcoLAVnCU3dfM4P-tZQPND_IXBV4j-aa9ClNDnFjD0XysG4R/s16000/Goma3_micsorat.tif" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i>Paul Goma, 1956. Sursa: ACNSAS.</i></td></tr></tbody></table>Copilul suferă o
maturizare precoce. În ianuarie 1949 părinții săi sunt arestați și Paul Goma
cunoaște indirect Securitatea. Contextul ideologic transformă o coincidență
ironică sau chiar o provocare într-o secvență absurdă de film: în timp ce în
școala generală din satul Buia se țin cursuri de alfabetizare pentru adulți,
în/sub fereastra școlii a explodat o grenadă. Învățătorii Eufimie și Maria
Goma, preotul Octavian Banu, Iosif Dani, mai mulți localnici, oameni simpli,
țărani (Tatu, Irom, David, Botnar, Miclea, Frățilă, Weber, Müller etc.) sunt
socotiți suspecți, ridicați, transportați la Securitatea din Mediaș. Copilul de
13 ani rămâne singur și își caută părinții la sediile Securității din Sibiu,
Alba Iulia și Sighișoara. Îi găsește după multe căutări la Mediaș. Doarme pe
unde apucă, inclusiv la poarta Securității. Mama a fost eliberată în luna mai,
după simularea în anchetă a unui viol colectiv, iar tatăl, ultimul din lot, în
august. „A fost un bun coleg, un bun camarad – își amintește învățătorul Petru
Banu –, până în data de 19 [13?] ianuarie 1949, când ceva, pe neașteptate, a intervenit
în viața lui”<a href="file:///E:/PAUL%20GOMA%20SI%20FASCINATIA%20ADEVARULUI_10dec2020/text%20carte/PENTRU%20LECTURI/FINALE/teza%20finala_Flori%20Balanescu_25%20iulie%202022.docx#_ftn2" name="_ftnref2" style="mso-footnote-id: ftn2;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[2]</span></span><!--[endif]--></span></span></a>.
Se întâmpla că Paul Goma redevenea „fugar” în calea istoriei, simțindu-se de
data aceasta orfan de amândoi părinții. Încă din primii ani de viață, cei trei
au fost nevoiți la „adaptarea la teren, la istorie”, după cum se exprimă el
însuși. Au fost nevoiți să-și schimbe mereu nu doar locul, ci și lucrurile la
„starea de vagabondaj”<a href="file:///E:/PAUL%20GOMA%20SI%20FASCINATIA%20ADEVARULUI_10dec2020/text%20carte/PENTRU%20LECTURI/FINALE/teza%20finala_Flori%20Balanescu_25%20iulie%202022.docx#_ftn3" name="_ftnref3" style="mso-footnote-id: ftn3;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[3]</span></span><!--[endif]--></span></span></a>.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: .5in;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Până în ianuarie 1949
copilul familiei Goma trecuse prin multe traume, șocuri și lipsuri – război,
dispariția tatălui, refugiere, vânătoarea de refugiați și spaima de Siberia,
însă, nimic nu l-a marcat mai mult decât dispariția ambilor părinți deodată. Copilul
a îmbătrânit brusc, așa s-a profilat veșnicul (scriitorul însuși ar fi spus: <i style="mso-bidi-font-style: normal;">mereul</i>) refugiat/dislocat/desțărat. Unul
dintre martorii care l-au cunoscut atunci exprimă frust transformarea peste
noapte a copilului: „Din momentul acela Paul Goma și-a schimbat comportamentul
total. Din copilul acela comunicativ și sociabil, a devenit un copil care era
foarte izolat, gânditor, a fost demoralizat, decepționat complet. Nici nu mai
stătea de vorbă cu noi, când suna clopoțelul de ieșire pleca de la ultima oră
și nu îl mai vedeam până a doua zi”.<a href="file:///E:/PAUL%20GOMA%20SI%20FASCINATIA%20ADEVARULUI_10dec2020/text%20carte/PENTRU%20LECTURI/FINALE/teza%20finala_Flori%20Balanescu_25%20iulie%202022.docx#_ftn4" name="_ftnref4" style="mso-footnote-id: ftn4;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[4]</span></span><!--[endif]--></span></span></a> Din
ianuarie 1949 a intrat în stare de veghe permanentă și de
circumspecție-izolare. Soliditatea libertății interioare a viitorului scriitor
se va fi datorat traumelor, revoltelor asumate. În martie 2005, așa cum ne
reamintește o epistolă electronică, pe care a transmis-o unui grup restrâns,
scriitorul rememorează una dintre întâmplările anului 1949, când <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: .5in;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;"><o:p> </o:p></span><span style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 12pt; text-indent: 0.5in;">„la Securitatea
din Mediaş, mi-a fost pângărită mama, prin </span><span class="textexposedshow" style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 12pt; text-indent: 0.5in;">simularea,
punerea în scenă a unui viol în grup. Sub conducerea maiorului Ion Buzescu şi a
căpitanului Paszty, după ce a fost bătută, a fost dezbrăcată, întinsă pe o
masă, toţi cei vreo şapte securişti au scuipat-o, pe rând, ca într-un scenariu
bine învățat, între picioare, înjurând-o, tratând-o de curvă, amenințând-o că o
vor face poştă − dacă… Acestea nu le-am aflat din gura mamei, ci le-am auzit,
nopți la rând, spuse de ea, în şoaptă, tatei. Tata o consola cum putea,
aducându-i aminte că fusese doar «teatru»… La un moment dat, mama a țipat,
spunând că, dacă ar fi fost violată cu adevărat, nu s-ar fi simțit atât de
umilită, atât de murdărită”.</span><a href="file:///E:/PAUL%20GOMA%20SI%20FASCINATIA%20ADEVARULUI_10dec2020/text%20carte/PENTRU%20LECTURI/FINALE/teza%20finala_Flori%20Balanescu_25%20iulie%202022.docx#_ftn5" name="_ftnref5" style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 12pt; text-indent: 0.5in;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%;">[5]</span></span></span></a></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: .5in;"><span class="textexposedshow"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;"><o:p> </o:p></span></span><span class="textexposedshow" style="text-indent: 0.5in;"><span lang="RO">Traumatizanta
rememorare fusese prilejuită de injuriile la adresa soției sale, Ana-Maria
Goma, exprimate de generalul de Securitate Nicolae Pleșiță la un post de
televiziune în anii 2000, care, între altele, a recunoscut cu satisfacție și că
în 1977 l-a bătut pe opozant. Memoria are în cazul lui Goma nu doar un covârșitor
rol recuperator, ci este fundamentul literaturii sale. Mnemotehnica insistentă <i>à la</i> Goma este o trăsătură definitorie a
operei sale literare și istorice. Exersarea obstinată a memoriei (trăsătură
caracteristică deținuților politic) face posibilă în 2005 o astfel de
asociație: între violul înscenat mamei (1949) și „pângărirea soției” (2005), pe
care le resimte cu aceeași intensitate ca pe un viol al propriei intimități.
Adultul din 2005 retrăiește spaimele, neputințele și frustrările copilului-adolescent
din 1949: „Iată-mă, deci, în martie 2005, ca unul care, deşi am «experiență»
(mai corect: având ştire de astfel de metode), mă aflu dezarmat: un securist a
pângărit-o pe soția mea şi mamă a fiului meu − <i>de astă dată în public şi nimeni de pe platoul de televiziune nu a
protestat</i>.”</span></span><a href="file:///E:/PAUL%20GOMA%20SI%20FASCINATIA%20ADEVARULUI_10dec2020/text%20carte/PENTRU%20LECTURI/FINALE/teza%20finala_Flori%20Balanescu_25%20iulie%202022.docx#_ftn6" name="_ftnref6" style="text-indent: 0.5in;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO"><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">[6]</span></span></span></span></a><span class="textexposedshow" style="text-indent: 0.5in;"><span lang="RO"> Există aici și tema recurentă a
singurătății (în fața istoriei), a lipsei de empatie și de solidarizare a celor
din jur, care l-au urmărit toată viața.</span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: .5in;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">În mai 1952, fiind elev
în clasa a X-a, are primul contact direct cu Securitatea. Este reținut opt zile
la Securitatea din Sibiu. Aborda în clasă subiecte <i style="mso-bidi-font-style: normal;">tabu</i> în epocă, precum partizanii anticomuniști. Ca o circumstanță
agravantă, „ține un jurnal-intim... codificat”<a href="file:///E:/PAUL%20GOMA%20SI%20FASCINATIA%20ADEVARULUI_10dec2020/text%20carte/PENTRU%20LECTURI/FINALE/teza%20finala_Flori%20Balanescu_25%20iulie%202022.docx#_ftn7" name="_ftnref7" style="mso-footnote-id: ftn7;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[7]</span></span><!--[endif]--></span></span></a>.
La vârsta adolescenței, Paul <span style="background: white;">Goma rămâne un
copil curios, uimit, nerăbdător, care se minunează și se întristează, se
bucură, și se încruntă, repetând totul pentru a-și întreține memoria, mai ales
memoria istorică. La 17 ani este deja, aparent paradoxal, un copil-adult
capabil să înțeleagă și să descrie minuțios contextul unui eveniment istoric,
invențiile lingvistice ale mamei ori să prezinte autorii „epurați” din
biblioteca sibiană ASTRA, măsură ideologică a regimului comunist care a
contribuit la formația sa de răzvrătit, de ins mereu în răspăr cu comandamentele
politice întrunind cvasiconformismul majorității. O atare tinerețe a spiritului
este surprinsă de un coleg de facultate informator și o va păstra toată viața,
după cum avea să observe chiar Monica Lovinescu: <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: .5in;"><span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;"><o:p> </o:p></span><span style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 12pt; text-indent: 0.5in;">„Sursa
relatează următoarele despre studentul Goma Paul din anul II fac. de limba și
lit. română: </span><i style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 12pt; text-indent: 0.5in;">Sub ochelarii fumurii, Goma
ascunde o inteligență ascuțită, amestecată cu o mare șiretenie îmbrăcată în
naivități de copil.</i><span style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 12pt; text-indent: 0.5in;"> La prima vedere pare un copil mare între colegii lui”</span><a href="file:///E:/PAUL%20GOMA%20SI%20FASCINATIA%20ADEVARULUI_10dec2020/text%20carte/PENTRU%20LECTURI/FINALE/teza%20finala_Flori%20Balanescu_25%20iulie%202022.docx#_ftn8" name="_ftnref8" style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 12pt; text-indent: 0.5in;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%;">[8]</span></span></span></a><span style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 12pt; text-indent: 0.5in;">.
Ceea ce amintește de o replică, mult mai profundă a Monicăi Lovinescu, din
ultimul său interviu: „</span><span style="background: white; font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 12pt; text-indent: 0.5in;">Dar Goma era un tip
copilăros, copilăros în sensul bun al cuvântului. Cine ar fi făcut ce a făcut
el, dacă nu avea o doză de naivitate sau de încredere în natura umană?”<a href="file:///E:/PAUL%20GOMA%20SI%20FASCINATIA%20ADEVARULUI_10dec2020/text%20carte/PENTRU%20LECTURI/FINALE/teza%20finala_Flori%20Balanescu_25%20iulie%202022.docx#_ftn9" name="_ftnref9" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; font-size: 12pt; line-height: 107%;">[9]</span></span></span></a></span><span style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 12pt; text-indent: 0.5in;">.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: .5in;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;"><o:p> </o:p></span><span style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 12pt; text-indent: 0.5in;">Întors la liceu după
vacanța de vară, în septembrie 1952 este informat că a fost exmatriculat fără
posibilitatea de a se înscrie în nicio altă școală din țară. După o săptămână
la liceul din Sighișoara, este depistat și dat afară. Nu este primit nici la
Brașov. Cu greu, Eufimie Goma găsește un director dispus să-l primească la
Liceul „Negru Vodă” din Făgăraș.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: .5in;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-font-kerning: .5pt;">După
încercarea eșuată de a intra la Institutul de </span><span lang="RO" style="background: white; color: black; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-bidi-font-style: italic;">Artă Cinematografică, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">pentru
a-și câștiga existența, intră în învățământ, unde nu găsește decât post de<span style="mso-font-kerning: .5pt;"> „instructor superior de pionieri” la Şcoala
elementară din comuna Dacia, raionul Rupea, apoi la liceu, în oraşul Rupea. </span>Potrivit
Carnetului de muncă<a href="file:///E:/PAUL%20GOMA%20SI%20FASCINATIA%20ADEVARULUI_10dec2020/text%20carte/PENTRU%20LECTURI/FINALE/teza%20finala_Flori%20Balanescu_25%20iulie%202022.docx#_ftn10" name="_ftnref10" style="mso-footnote-id: ftn10;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[10]</span></span><!--[endif]--></span></span></a>,
la rubrica studii scrie „Școala medie complect”, dovedită cu certificatul de
absolvire nr. 166/30.07.1953. Angajarea la Școala de 8 ani din Dacia-Rupea a
durat din 1 septembrie până în 31 decembrie 1953, apoi la Școala Medie Rupea
din 16 ianuarie până la 31 august 1954, când întrerupe lucrul pentru a da
examen de admitere la Facultatea de Filologie, Universitatea București, și,
simultan, la noul Institut de literatură și critică literară „Mihai Eminescu”,
„înlocuind fosta «Şcoală» cu acelaşi nume – zisă şi Fabrica de Scriitori”<a href="file:///E:/PAUL%20GOMA%20SI%20FASCINATIA%20ADEVARULUI_10dec2020/text%20carte/PENTRU%20LECTURI/FINALE/teza%20finala_Flori%20Balanescu_25%20iulie%202022.docx#_ftn11" name="_ftnref11" style="mso-footnote-id: ftn11;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[11]</span></span><!--[endif]--></span></span></a>.
Este admis la amândouă și o alege pe a doua. Un an mai târziu, institutul
devine secție a Facultății de Filologie.<o:p></o:p></span></p>
<div style="mso-element: footnote-list;"><!--[if !supportFootnotes]--><br clear="all" />
<hr align="left" size="1" width="33%" />
<!--[endif]-->
<div id="ftn1" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText" style="line-height: 12.0pt; text-align: justify;"><a href="file:///E:/PAUL%20GOMA%20SI%20FASCINATIA%20ADEVARULUI_10dec2020/text%20carte/PENTRU%20LECTURI/FINALE/teza%20finala_Flori%20Balanescu_25%20iulie%202022.docx#_ftnref1" name="_ftn1" style="mso-footnote-id: ftn1;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif";"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 10.0pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[1]</span></span><!--[endif]--></span></span></span></a><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif";"> Mărturia profesorului
Mitică Filip, în <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Memorialul durerii, loc.
cit.</i>, p. 341.<o:p></o:p></span></p>
</div>
<div id="ftn2" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText" style="line-height: 12.0pt; text-align: justify;"><a href="file:///E:/PAUL%20GOMA%20SI%20FASCINATIA%20ADEVARULUI_10dec2020/text%20carte/PENTRU%20LECTURI/FINALE/teza%20finala_Flori%20Balanescu_25%20iulie%202022.docx#_ftnref2" name="_ftn2" style="mso-footnote-id: ftn2;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif";"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 10.0pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[2]</span></span><!--[endif]--></span></span></span></a><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif";"> <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Ibidem</i>.<o:p></o:p></span></p>
</div>
<div id="ftn3" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText" style="line-height: 12.0pt; text-align: justify;"><a href="file:///E:/PAUL%20GOMA%20SI%20FASCINATIA%20ADEVARULUI_10dec2020/text%20carte/PENTRU%20LECTURI/FINALE/teza%20finala_Flori%20Balanescu_25%20iulie%202022.docx#_ftnref3" name="_ftn3" style="mso-footnote-id: ftn3;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif";"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 10.0pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[3]</span></span><!--[endif]--></span></span></span></a><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif";"> „...noi nu aveam paturi,
pat, adică obiectul pat, care are niște picioare. Noi aveam niște lăzi, lăzi
care se pliau, se prelungeau cu tot felul de balamale, care în cinci minute se
strângeau, deveneau cufere și erau puse într-o căruță pentru următoarea
plecare”, cf. <i style="mso-bidi-font-style: normal;">ibidem.</i><o:p></o:p></span></p>
</div>
<div id="ftn4" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText" style="line-height: 12.0pt; text-align: justify;"><a href="file:///E:/PAUL%20GOMA%20SI%20FASCINATIA%20ADEVARULUI_10dec2020/text%20carte/PENTRU%20LECTURI/FINALE/teza%20finala_Flori%20Balanescu_25%20iulie%202022.docx#_ftnref4" name="_ftn4" style="mso-footnote-id: ftn4;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif";"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 10.0pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[4]</span></span><!--[endif]--></span></span></span></a><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif";"> Petru Banu, învățător,
în <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Memorialul durerii</i>, p. 342.<o:p></o:p></span></p>
</div>
<div id="ftn5" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText" style="line-height: 12.0pt; text-align: justify;"><a href="file:///E:/PAUL%20GOMA%20SI%20FASCINATIA%20ADEVARULUI_10dec2020/text%20carte/PENTRU%20LECTURI/FINALE/teza%20finala_Flori%20Balanescu_25%20iulie%202022.docx#_ftnref5" name="_ftn5" style="mso-footnote-id: ftn5;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif";"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 10.0pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[5]</span></span><!--[endif]--></span></span></span></a><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif";"> Textul a fost publicat
în Paul Goma, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Jurnal, 2005</i>, Editura
Anamarol, București, 2007, p. 113.<o:p></o:p></span></p>
</div>
<div id="ftn6" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText" style="line-height: 12.0pt; text-align: justify;"><a href="file:///E:/PAUL%20GOMA%20SI%20FASCINATIA%20ADEVARULUI_10dec2020/text%20carte/PENTRU%20LECTURI/FINALE/teza%20finala_Flori%20Balanescu_25%20iulie%202022.docx#_ftnref6" name="_ftn6" style="mso-footnote-id: ftn6;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif";"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 10.0pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[6]</span></span><!--[endif]--></span></span></span></a><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif";"> Paul Goma, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Jurnal, 2005</i>, p. 114.<o:p></o:p></span></p>
</div>
<div id="ftn7" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText" style="line-height: 12.0pt; text-align: justify;"><a href="file:///E:/PAUL%20GOMA%20SI%20FASCINATIA%20ADEVARULUI_10dec2020/text%20carte/PENTRU%20LECTURI/FINALE/teza%20finala_Flori%20Balanescu_25%20iulie%202022.docx#_ftnref7" name="_ftn7" style="mso-footnote-id: ftn7;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif";"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 10.0pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[7]</span></span><!--[endif]--></span></span></span></a><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif";"> <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Biobibliografie</i>, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">loc. cit.</i>,
p. 23; pentru atmosfera epocii și detalii legate de subiectele interzise, pe
larg, în romanul <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Astra</i>.<o:p></o:p></span></p>
</div>
<div id="ftn8" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText" style="line-height: 12.0pt; text-align: justify;"><a href="file:///E:/PAUL%20GOMA%20SI%20FASCINATIA%20ADEVARULUI_10dec2020/text%20carte/PENTRU%20LECTURI/FINALE/teza%20finala_Flori%20Balanescu_25%20iulie%202022.docx#_ftnref8" name="_ftn8" style="mso-footnote-id: ftn8;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif";"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 10.0pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[8]</span></span><!--[endif]--></span></span></span></a><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif";"> ACNSAS, DUI 2 217, vol.
3, f. 27, sursa „Panait”, informare dată în Casa Steaua, primit: lt. maj. Achim
Victor, pe 13.12.1966. Rândurile redate în italice sunt subliniate în original
cu creion roșu.<o:p></o:p></span></p>
</div>
<div id="ftn9" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText" style="line-height: 12.0pt; text-align: justify;"><a href="file:///E:/PAUL%20GOMA%20SI%20FASCINATIA%20ADEVARULUI_10dec2020/text%20carte/PENTRU%20LECTURI/FINALE/teza%20finala_Flori%20Balanescu_25%20iulie%202022.docx#_ftnref9" name="_ftn9" style="mso-footnote-id: ftn9;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif";"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 10.0pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[9]</span></span><!--[endif]--></span></span></span></a><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif";"> Doina Jela, <i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="background: white; mso-bidi-font-weight: bold;">O sută de zile cu Monica Lovinescu</span></i><span style="background: white; mso-bidi-font-weight: bold;">, Editura Vremea, București, 2008.</span><o:p></o:p></span></p>
</div>
<div id="ftn10" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText" style="line-height: 12.0pt; text-align: justify;"><a href="file:///E:/PAUL%20GOMA%20SI%20FASCINATIA%20ADEVARULUI_10dec2020/text%20carte/PENTRU%20LECTURI/FINALE/teza%20finala_Flori%20Balanescu_25%20iulie%202022.docx#_ftnref10" name="_ftn10" style="mso-footnote-id: ftn10;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif";"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 10.0pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[10]</span></span><!--[endif]--></span></span></span></a><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif";"> Carnet de muncă Seria
T.m., nr. 210166, eliberat în data de 16 martie 1964 de către Întreprinderea
Regională „Agrosem”, localitatea Brașov, pe numele Goma Paul, anul 1964 (Carnet
de muncă Paul Goma, recuperat de noi în 2012 de la ultimul angajator:
Biblioteca Națională a României – fosta Bibliotecă Centrală de Stat, unde
Securitatea l-a angajat pe Paul Goma în 1977, după eliberarea din penitenciarul
Rahova, cu scopul de a demonstra Occidentului că scriitorul este bine tratat în
România – pe baza unei împuterniciri legale semnate de Paul Goma, în vederea
constituirii dosarului de pensionare a scriitorului și de obținere a
indemnizației de fost deținut politic.)<o:p></o:p></span></p>
</div>
<div id="ftn11" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText" style="line-height: 12.0pt; text-align: justify;"><a href="file:///E:/PAUL%20GOMA%20SI%20FASCINATIA%20ADEVARULUI_10dec2020/text%20carte/PENTRU%20LECTURI/FINALE/teza%20finala_Flori%20Balanescu_25%20iulie%202022.docx#_ftnref11" name="_ftn11" style="mso-footnote-id: ftn11;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif";"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 10.0pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[11]</span></span><!--[endif]--></span></span></span></a><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif";"> <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Ibidem</i>.<o:p></o:p></span></p>
</div>
</div>FLORI BALANESCUhttp://www.blogger.com/profile/07892742157575432862noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7226597872592855672.post-8173286063095057312022-07-30T11:12:00.002+03:002022-08-23T19:30:39.918+03:00Paul Goma - conștiință istorică și conștiință literară<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-indent: 0.5in;"><b><span style="font-family: georgia; line-height: 150%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Flori Bălănescu<o:p></o:p></span></b></p><p align="center" class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: center; text-indent: 0.5in;"><b><span style="font-family: georgia; line-height: 150%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> </span></b></p><p align="center" class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: center; text-indent: 0.5in;"><b><span style="font-family: georgia; font-size: medium; line-height: 150%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">PAUL GOMA<o:p></o:p></span></b></p><p align="center" class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: center; text-indent: 0.5in;"><b><span style="font-family: georgia; line-height: 150%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><span style="font-size: medium;">conștiință istorică și conștiință
literară</span><o:p></o:p></span></b></p><p align="center" class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: center; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia;"><span lang="RO" style="line-height: 150%; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">(fragment
din cartea în curs de apariție)</span><span style="line-height: 150%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia; line-height: 150%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> </span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><span lang="RO" style="font-family: georgia; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"></span></p><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhq2UQw-EotpHFAqaQr7bjZFQ1IwrARbZuUs5MJQVxuPUgSoztggEdofEr39Qbxg3xqYwJivpsdAiE7J8JPZWEaz8Os4jm_ipBiJ9cgYZ_YwEGV_lejdyOJFWLfEg4OgpaeeVyIMpJtEzPn4ia4Z6OZXSNidO_jRBm-Jn_DF-O1jTWbcvCcGydtw5op/s800/paul-goma-dosar-securitate1956.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-family: georgia;"><img border="0" data-original-height="472" data-original-width="800" height="189" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhq2UQw-EotpHFAqaQr7bjZFQ1IwrARbZuUs5MJQVxuPUgSoztggEdofEr39Qbxg3xqYwJivpsdAiE7J8JPZWEaz8Os4jm_ipBiJ9cgYZ_YwEGV_lejdyOJFWLfEg4OgpaeeVyIMpJtEzPn4ia4Z6OZXSNidO_jRBm-Jn_DF-O1jTWbcvCcGydtw5op/s320/paul-goma-dosar-securitate1956.jpg" width="320" /></span></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: georgia;">Paul Goma – 1956, sursa ACNSAS</span></td></tr></tbody></table><span style="font-family: georgia;"><span lang="RO" style="line-height: 150%; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><br /><div style="text-align: justify;">(...) Nu întâmplător, subliniind
relevanța celor care i-au făcut rău ireversibil, primul despre care scrie Goma
în această <i>addenda</i> este Ivasiuc. În privința caracterului
celui din urmă, confruntarea mărturiilor lui Goma cu tot ceea ce am aflat din
diversele dosare de urmărire informativă și de Rețea studiate arată că
dreptatea este de partea lui Goma, în ciuda tuturor nedreptăților care i s-au
făcut. Într-adevăr, „decodificarea” pe seama romanului <i>Ușa</i>,
confirmată de Breban în <i>Confesiuni violente</i>, a determinat
respingerea manuscrisului la Cartea Românească și interdicția de semnătură
pentru Goma, soția și socrul său (cei doi, traducători). Chiar și după ce
viitorul autor interzis a aflat de la Geta Dimisianu, Țepeneag, Paleologu,
Mircea Ciobanu despre pretinsa decodificare a personajelor principale din <i>Ușa...</i>,
care ar fi făcut trimitere directă la tovarășii soți Ceaușescu, tot nu s-a
supărat atât de tare pe Sașa. Îl cunoștea prea bine, abia mai târziu avea să
înțeleagă adevărata dimensiune a catastrofei, „rezultatele politice și
editoriale pe care puteau să le aibă cele câteva cuvinte iresponsabile aruncate
de un notoriu iresponsabil”.<a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftn1" name="_ftnref1" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span lang="RO" style="line-height: 115%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[1]</span></sup></span></sup></span></a></div></span></span><p></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia;"><span lang="RO" style="line-height: 150%; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Goma nu credea în gelozia
scriitoricească a lui Ivasiuc, deși îl avertizaseră unii prieteni. „Ivasiuc era
atât de pătruns de superioritatea lui asupra tuturor – spune Goma –, încât nu
putea fi vorba de invidie; apoi el scria <i>altfel</i> decât mine, nu
avea a se teme de concurență”<a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftn2" name="_ftnref2" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span lang="RO" style="line-height: 115%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[2]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a>.
Superioritatea lui Ivasiuc venea dintr-un complex. Oamenii complexați se taie
la un moment dat în muchia ascuțită a propriului psihic: frustrările dau pe
dinafară, arătând ceea ce nu doar cel vizat vede (să ne amintim crizele lui
Ivasiuc împotriva Securității, care îl folosea, în detrimentul priorității scriitorului
de a ajunge în Suedia), ci și cei care-l cultivă: unii îl folosesc pentru
distrugerea indezirabililor (regimul), alții pentru a se autolegitima
(prietenii din jurul lui). „Caracterul mitralieresc al gândirii sale îl
zăpăcea, îl îmbăta, îi amețea pe spectatori-auditori (am fost tentat să spun:
interlocutori, m-am tras la timp: Sașa era monologhistul prin excelență) – dar
mai cu seamă oferea pe tavă, gata rumegate de mașina lui de rumegat orice:
alibiurile teoretizate ale micilor slăbiciuni (și economii...) ale scriitorului
la români – sub vremi...”.<a name="_ftnref5"></a><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftn3" name="_ftnref3" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span lang="RO" style="line-height: 115%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[3]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a></span><a href="file:///E:/PAUL%20GOMA%20SI%20FASCINATIA%20ADEVARULUI_10dec2020/text%20carte/PENTRU%20LECTURI/FINALE/teza%20finala_Flori%20Balanescu_25%20iulie%202022.docx#_ftn5"></a><span lang="RO" style="line-height: 150%; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> Goma propune poate cea mai
pertinentă descriere a lui Alexandru Ivasiuc. Ceea ce alții percepeau ca
inteligență superioară este această vervă neostoită a unui om căruia i se
terminase parcă timpul de așteptare pentru recunoașterea întâietății cu surle
și trâmbițe. În discuțiile cu prietenii (între ei, Nicolae Manolescu și Dana
Dumitriu) se expune, face amenințări, se bate cu pumnul în piept; pe alții îi
ia, chipurile, sub aripa sa protectoare, cum procedează cu informatorul
„Vasile”, un prieten vechi, pe care-l întâlnește în ianuarie 1974, și care era
instruit să-l urmărească și să-l tragă de limbă. Sașa îi spune: „Lasă, dacă vei
ajunge acolo, te scot eu... doar am relații mari la conducerea Ministerului de
interne”.<a name="_ftnref6"></a><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftn4" name="_ftnref4" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span lang="RO" style="line-height: 115%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[4]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a></span><a href="file:///E:/PAUL%20GOMA%20SI%20FASCINATIA%20ADEVARULUI_10dec2020/text%20carte/PENTRU%20LECTURI/FINALE/teza%20finala_Flori%20Balanescu_25%20iulie%202022.docx#_ftn6"></a><span lang="RO" style="line-height: 150%; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> Este zgomotos, lăudăros,
afemeiat, „mi-a spus că întreține relații amoroase cu soțiile unor înalți
demnitari, și că se bucură de multă trecere la Ambasada Americană, unde are
mulți prieteni și prietene”.<a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftn5" name="_ftnref5" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span lang="RO" style="line-height: 115%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[5]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a></span><sup><span lang="RO" style="line-height: 150%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> </span></sup><span style="line-height: 150%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><span lang="RO" style="font-family: georgia; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Nota lucrătorului Securității pe o notă
informativă, din aceeași zi – 12 ianuarie 1974, aproape că ne îndrumă, la
distanță de peste 48 de ani: „Coman” e un fost ziarist de dinainte și de după
23 august 1944, care a venit în contact cu Iuliu Maniu și cunoaște „o serie de
amănunte în legătură cu evenimentele din acea perioadă”, iar acum vorbea cu
Securitatea despre romanul <i>Apa</i> al prietenului său. În
continuare, chiar la fila următoare, o sinteză a discuțiilor dintre Carandino
și Ivasiuc, din 31 decembrie 1973 (nota e din 10 ianuarie 1974) ne spune că cei
doi au vorbit despre romanul <i>Apa</i>, pentru care autorul a primit 140
000 lei, din care a plătit impozit 46%; cartea a fost apreciată pozitiv de
cronicile lui Manolescu, Iorgulescu și Râpeanu. Însuși autorul spune despre ea
că „este cartea cea mai acut politică care s-a scris în ultimul timp...”.<a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftn6" name="_ftnref6" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span lang="RO" style="line-height: 115%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[6]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a> În
ce măsură trecea de cenzură în anii 1970 o carte atât de „acut politică” se
știe. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><span lang="RO" style="font-family: georgia; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Prea multe surse îl indică pe Al.
Ivasiuc altfel decât le place prietenilor săi, în speță scriitori și critici
literari, să-l lase posterității. Informatoarea „Sanda”<a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftn7" name="_ftnref7" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span lang="RO" style="line-height: 115%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[7]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a>,
tocmai întoarsă de „la o recepție pentru oameni «de artă»” dată de ambasadroul
H. Barnes, la 19 decembrie 1974, unde i-a întâlnit, între mulți alții, pe
Ivasiuc, Nina Cassian, Clody Bertola, Ion Caramitru, Ali – soțul Ninei Cassian,
a stat de vorbă cu Ivasiuc despre scenariul după romanul <i>Apa</i>. Dar
nu se simte tocmai confortabil: „Încerc să găsesc o comunicare cu acest
scriitor, care în afară că nu îmi e simpatic (dar acest amănunt e neimportant,
fiind personal) nu îl prețuiesc pe linie etică. O mare cantitate de meschinărie
din articolele pe care le-am citit semnate de el mi se pare incompatibilă cu
calitatea lui de scriitor (chiar cu cea de intelectual curat)”. Ofițerul a
subliniat cu albastru tot acest paragraf. „Sanda” urma să aibă curând o
expoziție în care se regăsea și o lucrare a ei după o poezie a Ninei Cassian, cu
care se poate râde, „ceea ce mi se pare aproape un lux moral”.<a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftn8" name="_ftnref8" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span lang="RO" style="line-height: 115%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[8]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia;"><span lang="RO" style="line-height: 150%; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Acești oameni trăiau în aceeași lume:
la suprafață erau prieteni sau făceau pe indiferenții, în subteranele
universului cenușiu se turnau, se invidiau, se bârfeau, își „dădeau la gioale”.
Nu era deloc lumea patriarhală a literelor dominată de un Marin Preda, secondat
de un Ivasiuc și de alții, care-i provoacă suave amintiri unui Florin
Pavlovici. Fostul deținut politic este dispus să admită colaborarea entuziastă
cu Securitatea a lui A. E. Baconsky, „care se distra să-i terorizeze pe Lucian
Blaga și pe membrii Cercului literar de la Sibiu” (Ștefan Aug. Doinaș, Ion D.
Sîrbu, Nicolae Balotă, Ion Negoițescu)<a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftn9" name="_ftnref9" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span lang="RO" style="line-height: 115%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[9]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a>,
dar nu este deloc dispus să recunoască partida de amor a lui Ivasiuc cu aceeași
instituție a Răului. Ba, dimpotrivă, se obstinează să-l nedreptățească pe Goma,
doar pentru că în amorul (pretins) intelectual se iartă orice, inclusiv
colaborarea celor dragi cu represiunea. Mai sunt în viață foști deținuți
politic, care i-au cunoscut bine pe cei implicați, iar unul dintre ei (A. M.)
s-a întrebat și m-a întrebat de câteva ori în decursul lungilor noastre convorbiri
telefonice nu cum de a putut colabora Ivasiuc cu Securitatea, ci cum de a putut
Pavlovici să susțină până la moarte că Sașa este nevinovat: <i>Florin
Pavlovici era un om foarte onest, care avea simțul ridicolului, dar în privința
lui Ivasiuc era intratabil</i><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftn10" name="_ftnref10" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span lang="RO" style="line-height: 115%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-style: italic; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[10]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a>.</span><span style="line-height: 150%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia;"><span lang="RO" style="line-height: 150%; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">„Curajul lui Goma nu își permitea
vacanță”, spune Pavlovici, iar despre <i>Ostinato</i>, „proza care,
aducându-i lui Paul Goma notorietate literară în Germania, în Franța, în
Olanda, nu-i va aduce în propria lui țară decât ura funcționarilor culturali.
Era cea dintâi carte despre lumea închisorilor comuniste din România, dură,
demascatoare, neconcesivă – strigăt de groază într-o peșteră a tăcerii”.<a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftn11" name="_ftnref11" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span lang="RO" style="line-height: 115%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[11]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a> Ceea
ce nu <i>vedea</i> Pavlovici era esențial pentru a înțelege cum de
s-a stricat prietenia dintre Ivasiuc și Goma: nu doar ura funcționarilor
culturali a distrus șansele scriitorului Goma de a fi publicat până după 1990
în limba în care scria, ci și scriitori și oameni de carte: Mihai Gafița, Al.
Ivasiuc, Marin Preda, Ioanichie Olteanu, Nicolae Breban, Nicolae Carandino și
mulți alții. Dintre toți, privind și din perspectiva prieteniei (ca foști
„ungariști”, colegi de celulă, colegi de DO, împărtășind deseori <i>amara</i> salată
de ridichi negre gătită de Tita Chiper – ce semn mai profund de prietenie dacă
nu acesta?), Sașa a fost cel mai nociv, Sașa i-a pus cruce scriitorului Paul
Goma, l-a băgat în gura Partidului-Securitate-Cenzură. Și ceilalți l-au urmat,
l-au ascultat, l-au imitat, și-au găsit confirmare în egocentrismul lui
frustrat. Să accedem că Pavlovici nu avea la îndemână detaliile întristătoare
pe care le-am aflat între timp, dar avea altele, nemijlocite, din închisorae,
din DO, din lumea săltăreață și atât de conformă a anilor 1970. Preluările lui
de la Ivasiuc, în <i>Frică și pândă</i>, sunt invenții compulsive, care
pot fi demontate cu ușurință. De exemplu, despre <i>Ostinato</i> spune
chiar Ivasiuc că s-a opus publicării. Despre scenariul împotriva
romanului <i>Ușa</i> depun mărturie alții aflați la fața locului. Să
nu uităm notele din arhivele Securității. Iar în ce privește <i>neîncrederea</i> lui
Pavlovici, fost deținut politic, mediul <i>pușcăriașilor</i> șușotea
de prea mult timp despre colaboratorul Ivasiuc. În anii 1970 lumea literară și
a foștilor deținuți cunoștea adevărul. Ovidiu Cotruș era revoltat că tinicheaua
de pușcăriaș l-a împiedicat să obțină un post în 10 ani, în vreme ce Ivasiuc
s-a angajat după eliberare la ambasada americană. Îi spune lui Lelu Giurgiu,
într-o discuție interceptată la 6.XII.1975 de Securitate, că Ivasiuc este omul
Securității, care „s-a lansat iute! Și după aia l-a lucrat pe Goma, colegul lui
de detenție, el a făcut tot posibilul ca să nu apară «Ostinato» și
motivația </span><span style="line-height: 150%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">[pe]
care a dat-o lui Marcel [Petrișor] a fost următoarea: </span><span lang="RO" style="line-height: 150%; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">«eu nu am
făcut-o nici din codoșlâc, nici din nimic, ci pentru că am vrut să-mi rezerv
mie dreptul de a fi primul care scriu despre aceste lucruri îngrozitoare, nu
el»...”<a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftn12" name="_ftnref12" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span lang="RO" style="line-height: 115%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[12]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a>.</span><span style="line-height: 150%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia;"><span lang="RO" style="line-height: 150%; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Goma a avut mereu dreptate că Ivasiuc
s-a schimbat, chiar dacă Pavlovici consideră că explicațiile lui sunt „puerile”
și se minunează: „e o enigmă cum pot ele locui într-un cap inteligent”<a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftn13" name="_ftnref13" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span lang="RO" style="line-height: 115%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[13]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a>,
dar se înșela necrezând că Ivasiuc este gelos, invidios, pe scriitura lui.
Această gelozie îi hrănea demonul superiorității, lăsându-l gol în fața noastră
azi – i se vede atât de limpede complexul de inferioritate, dublat de
conștiința vinovată a colaboraționismului. Scriitorii care <i>contau </i>în
anii 1970 au fost deranjați de apariția lui Goma opozantul, scriitorul care i-a
scos din confortul „conviețuirii pașnice” cu regimul, le-a stricat apele,
provocându-i cumva să se situeze ori-ori. Unii dintre ei (Ivasiuc, Breban)
și-au văzut amenințate șansele la Nobel de scriitura de excepție a lui
Goma. <i>Așa</i> cum scria Goma nu a fost în stare nici unul dintre
ei. Să ne amintim toate contrafacerile pe seama romanului <i>Gherla</i>,
ale celor citați, și mai ales ale lui Ivasiuc, și să vedem ce spune un critic
literar în anii 2000 despre acest roman și despre autorul lui. (...)</span><span style="line-height: 150%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia;"><span lang="RO" style="line-height: 150%; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Neimplicându-se, nesolidarizându-se cu
Goma, majoritatea scriitorilor care puteau propune o voce s-au văzut nevoiți să
se situeze vocal sau tacit de partea Puterii. Căci și, mai ales, conformismul
este un răspuns. Lăsându-l pe <i>necunoscutul</i>, <i>netalentatul</i> scriitor
să se descurce singur cu Securitatea, cu tinicheaua de trădător de patrie. Mai
târziu, în 1977, când au încercat alții, cu ceva vizibilitate, ca Negoițescu,
să se solidarizeze cu Goma, s-au dezis și de acesta. Nu i-au luat apărarea,
dimpotrivă, l-au bârfit pe la toate mesele și colțurile, și direct la
Securitate, l-au lăsat să fie asasinat moral, demascat, demonizat, ars cu
fierul roșu al mentalității impuse de <i>minirevoluția culturală</i>,
mentalitate/atitudine practicată cu nesaț și prezentată astăzi ca rezistență.</span><span style="line-height: 150%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia;"><span lang="RO" style="line-height: 150%; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> „În conștiința scriitorilor
români din generația noastră și din cea următoare, «subiectul Ivasiuc» este sub
regim de tabu. Am mai spus, acum repet: Ivasiuc constituie alibiul,
justificarea celor ce, necolaborând pe față cu Puterea, pretind că i s-au opus
(prin cultură), că i-au rezistat (prin literatură); și, din moment ce ei au
făcut numai literatură, să fie socotiți nu doar buni literatori, ci și vajnici
rezistenți.</span><span style="line-height: 150%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia;"><span lang="RO" style="line-height: 150%; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">În omul Ivasiuc s-au recunoscut
(recunoscători...) toți scriitorii români ce, ca tot creștinul, au avut și ei
mici-slăbiciuni etice, începând cu tăcerea în fața injustiției, continuând cu
inerția în fața terorii, sfârșind cu acceptarea (mioritică) a inacceptabilului:
analfabetizarea comunității românești și dezumanizarea ei – fără a mai vorbi de
«micuța notiță informativă» dată Securității, ca gaj pentru o problematică
«mică favoare» (apartament, pașaport, volum publicat, rubrică menținută,
slujbă).</span><span style="line-height: 150%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia;"><span lang="RO" style="line-height: 150%; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">În textele lui Ivasiuc și le-au
(re)cunoscut pe ale lor toți scriitorii ce s-au mințit singuri la oglindă –
până au ajuns să chiar creadă în realitatea... cealaltă: «luptele» duse cu
cenzura (când erau doar târguieli meschine – însă pe picior de inegalitate); ce
s-au consolat cu «ecoul în rândurile cititorilor» pe care ei înșiși îi
învățaseră să decodifice până la anulare fiecare poem, roman, pagină, strofă,
vers”.<a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftn14" name="_ftnref14" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span lang="RO" style="line-height: 115%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[14]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a></span><span lang="RO" style="line-height: 150%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> </span><span style="line-height: 150%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia;"><span lang="RO" style="line-height: 150%; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> Nicio <i>enigmă</i> nu
rămâne, în cele din urmă, nedeslușită. „<i>Iuda</i>” – numele de obiectiv al
scriitorului Alexandru (Sașa, Alec) Ivasiuc, dat de Securitate în dosarul de
urmărire informativă, este titlul unei cărți care așteaptă să fie scrisă. Cui
mai folosește că Goma are dreptate?</span><span lang="RO" style="line-height: 150%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> </span><span style="line-height: 150%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">(…)<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: 0.5in;"><b><i><span style="font-family: georgia; line-height: 150%; mso-font-kerning: .5pt;"> </span></i></b></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia;"><b><i><span style="line-height: 150%; mso-font-kerning: .5pt;">„Uitați în
totalitarism, uitați în libertate.Tragicul uitării.”</span></i></b><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftn15" name="_ftnref15" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 150%; mso-font-kerning: .5pt;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin; mso-font-kerning: .5pt;">[15]</span></sup></span><!--[endif]--></span></sup></span></a><span style="line-height: 150%; mso-font-kerning: .5pt;"><o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia;"><span style="line-height: 150%; mso-font-kerning: .5pt;">Securitatea
administra în secret eforturile analitice și detectivistice ale
colaboratorilor, </span><span style="line-height: 150%;">în anii 1971–1977 DUI Goma strângând mii
de pagini. Fixația de a-l anihila ca om și
ca scriitor prin intermediul variantelor de discreditare și compromitere a
supraviețuit Revoluției sub forma unor prejudecăți foarte rezistente. După cum
am arătat, una dintre cele mai difuze este aceea a lipsei de talent și s-a
bătătorit timp de decenii în absența scriitorului și a cărților sale în limba
română. Pe fondul acesteia, s-a formulat o altă sintagmă, care o conține pe
prima, menită, în fapt, să o întărească: <i>O
fi Goma cel mai mare opozant român, dar ca scriitor e lipsit de talent/e nul</i>.
Pe ce realitate s-a înfiripat ideea lipsei de talent? Singura realitate în anii
în care această formulă a prins teren era că nu avea decât o carte în limba
română, slab difuzată, apoi retrasă la ordin de peste tot. Dar avusese și două
cronici, ambele bune. Când au început să îi apară cărțile în librării după
1990, jocurile fuseseră făcute, canoanele literare stabilite, generații întregi
de literați se formaseră în absența literaturii gomiene și cu convingerea
mentorilor acestora că Goma nu are talent. Au fost întâmpinate cu condescendența
față de o celebritate, de unde și numărul mare de articole de atitudine și
polemice, și nu de analiză literară. Agenții Securității lansau în țară și în
străinătate, în anii 1970–1980 (inclusiv printre ziariștii străini veniți în
România și printre diplomații străini cu care aveau relații de serviciu sau
sociale), variante de discreditare precum:<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia; line-height: 150%; mso-font-kerning: .5pt;"> </span><span style="font-family: georgia; text-indent: 0.5in;">„Planul cu măsuri
pentru compromiterea și neutralizarea lui «Grama»”, propus la 6 mai 1972, legat
de „voiajul lui </span><s style="font-family: georgia; text-indent: 0.5in;">GRAMA</s><span style="font-family: georgia; text-indent: 0.5in;"> Goma în Franța pe care îl va efectua la invitația </span><s style="font-family: georgia; text-indent: 0.5in;">editurii
«GALLIMARD»</s><span style="font-family: georgia; text-indent: 0.5in;"> PEN-Clubului Francez și pentru care </span><s style="font-family: georgia; text-indent: 0.5in;">a depus</s><span style="font-family: georgia; text-indent: 0.5in;"> urmează să
depună cerere de plecare. </span><s style="font-family: georgia; text-indent: 0.5in;">Cu această ocazie se intenționează să se facă publicitate
romanului «UȘA».</s><span style="font-family: georgia; text-indent: 0.5in;"> Vom organiza ca voiajul să aibă loc în momentul când
versiunea noastră a fost deja recepționată în rândul scriitorilor din țară, iar
ecoul său s-a făcut simțit și în străinătate”</span><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftn16" name="_ftnref16" style="font-family: georgia; text-indent: 0.5in;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin; mso-font-kerning: .5pt;">[16]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><span style="font-family: georgia; text-indent: 0.5in;">.</span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia; line-height: 150%; mso-font-kerning: .5pt;"> </span><span style="font-family: georgia; line-height: 150%; mso-font-kerning: .5pt; text-indent: 0.5in;">În acest plan se
prevedea compromiterea scriitorului și prin implicarea Interpolului.
Securitatea i-ar fi plantat în bagaje substanțe interzise. Se viza ținerea lui
sub control pe perioada șederii în Occident și întreținerea permanentă a
suspiciunii Interpolului, chiar și după întoarcerea în țară. Securitatea urma
să furnizeze noi „probe”. Cu astfel de scenarii mecanismele percepției și
receptării literare sunt greu de descifrat. Realitatea subterană a
compromiterii și neutralizării lui Paul Goma dă seama, în bună măsură, de felul
în care au fost întâmpinate cărțile lui după 1990. Pe măsură ce puțini critici,
scriitori, cititori s-au detașat prin vârstă de scenariile Securității, pur și
simplu prin aceea că au ajuns la Goma citindu-l, fără balastul narațiunii
colportate în special de scriitori/critici literari, s-a decantat un
discernământ minimal prin care, pe alocuri, s-a reușit luarea distanței față
de „mitologia” creată în timpul regimului Ceaușescu. </span><span style="font-family: georgia; line-height: 150%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; text-indent: 0.5in;">(…)</span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia; line-height: 150%; mso-font-kerning: .5pt;">Parcurgerea operei
lui Goma în paralel cu textele pe seama sa denotă covârșitor lipsa citirii
cărților criticate. Atunci când o parte a criticilor și scriitorilor susține că
Goma e un scriitor cel puțin valabil, dacă nu „mare”, iar cealaltă parte
susține contrariul, chestiunea nu se mai pune la nivelul <i>de gustibus</i>, confundat cu plăcerea pe care ne-o provoacă orice din
natură, inclusiv mâncatul (sau <i>fetele</i>,
sau vodca, sau geniul). <i>Gustul</i> în
literatură, ca în orice alt domeniu al creației, ar trebui, în sfârșit, înțeles
în accepțiunea kantiană potrivit căreia poate reteza aripile geniului, desigur,
în sensul în care ceea ce îi ține împreună pe creatori (de literatură, de
pictură, de muzică, de filosofie etc.) ar fi un <i>Weltanschauung</i> comun. Am văzut că în România comunistă și după 1989
creatorii români, în special scriitorii, nu au împărtășit o viziune comună
asupra <i>sensului lumii și al vieții</i>
capabilă să asigure coloana vertebrală a unui discurs alternativ. Lămurirea
trebuie căutată în altă parte și cândva se va găsi poate răgazul pentru un
studiu fără false pudibonderii și diplomații asupra lumii literare și
intelectuale din ultimele două decenii ale regimului comunist. Despre această
„tristă și pilduitoare poveste a unei literaturi mici”, cum inspirat și frust a
caracterizat-o prozatorul Radu Aldulescu, dintr-o epocă în care Goma, „gonit
din literatură și din țară, desfidat de confrații care au ciugulit fiecare după
posibilități și nevoi din căcatul comunist, învinuindu-l ba de lipsă de talent,
ba văzând în el un agent provocator KGB sau CIA...”.<a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftn17" name="_ftnref17" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin; mso-font-kerning: .5pt;">[17]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia; line-height: 150%; mso-font-kerning: .5pt;">Dacă până în 1989
situația era destul de clară în privința „taberelor”, după această dată
lucrurile s-au complicat. Libertatea de exprimare a dat aripi polemicii,
confruntărilor similipolitice, tuturor frustrărilor ținute din scurt până
atunci. Admițând că Goma avea <i>o gură
slobodă</i>, exprimându-se liber, în condiții de nelibertate politică, după
1989 a venit rândul breslei literare să se exprime liber. <i>Autocenzura</i> nu a mai funcționat în cazul conștiințelor vinovate, ca
o măsură minimală de bună-cuviință și de igienă mentală. Pentru mediul literar
românesc, cu excepții de rigoare, Goma a rămas același „necunoscut” din
iarna-primăvara anului 1977, cu care scriitorii nu s-au putut solidariza, considerându-l
prea „mic” ca să merite o potențială sacrificare a aspirațiilor profesionale și
politice înalte. Această mentalitate era la putere în decembrie 1989 și a
continuat să lucreze după. În realitate, scrierile criticilor literari
consacrați înainte de 1989 se mențin la nivelul unei retorici emfatice, atunci
când nu îl <i>anonimizează</i> pur și
simplu. Acest din urmă aspect i-a prilejuit criticului Ion Simuț o nedumerire: <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia; line-height: 150%; mso-font-kerning: .5pt;"> </span><span style="font-family: georgia; text-indent: 0.5in;">„Scriind o
exigentă sinteză despre proza perioadei postbelice, în </span><i style="font-family: georgia; text-indent: 0.5in;">Literatura română sub comunism</i><span style="font-family: georgia; text-indent: 0.5in;"> (2002), dintr-un punct de vedere
clar politic, Eugen Negrici nu-i consacră lui Paul Goma nici măcar un paragraf
de două rânduri. Tratează pe larg, în capitole separate, «literatura aservită»
și «literatura tolerată», dar nu pomenește un cuvânt despre literatura
neaservită și netolerată, unde Paul Goma a fost un caz notoriu”</span><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftn18" name="_ftnref18" style="font-family: georgia; text-indent: 0.5in;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin; mso-font-kerning: .5pt;">[18]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><span style="font-family: georgia; text-indent: 0.5in;">.</span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia; line-height: 150%; mso-font-kerning: .5pt;"> </span><span style="font-family: georgia; text-indent: 0.5in;">Simuț își
detaliază nedumerirea: atunci când intervine analiza literară, locul
literaturii netolerate de regim este lângă al literaturii aservite și
literaturii tolerate, cu atât mai mult, cu cât „Eugen Negrici și-a propus să
releve influența constrângătoare și deformatoare a politicii asupra
literaturii”. Să nu mai spună chiar nimic cazul Goma, (se) întreabă Simuț,
„despre «literatura română sub comunism»?”, considerând, eufemistic: „mi se
pare pur și simplu o extravaganță să-l ignori complet pe Paul Goma”.</span><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftn19" name="_ftnref19" style="font-family: georgia; text-indent: 0.5in;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin; mso-font-kerning: .5pt;">[19]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><span style="font-family: georgia; text-indent: 0.5in;">
Mai observă și că un mare critic literar „nu creditează exilul”, adică
scriitori ca Horia Vintilă, Dumitru Țepeneag, Horia Stamatu, Virgil Tănase,
Paul Goma sau Norman Manea, așa cum „nu acordă nicio importanță literaturii
române din Basarabia”.</span><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftn20" name="_ftnref20" style="font-family: georgia; text-indent: 0.5in;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin; mso-font-kerning: .5pt;">[20]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><span style="font-family: georgia; text-indent: 0.5in;">
</span><i style="font-family: georgia; text-indent: 0.5in;">Istoria</i><span style="font-family: georgia; text-indent: 0.5in;"> lui Manolescu suferă de
„absențe notorii sau diminuări”</span><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftn21" name="_ftnref21" style="font-family: georgia; text-indent: 0.5in;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin; mso-font-kerning: .5pt;">[21]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><span style="font-family: georgia; text-indent: 0.5in;">
și, putem adăuga, în compensație, de </span><i style="font-family: georgia; text-indent: 0.5in;">amplificări</i><span style="font-family: georgia; text-indent: 0.5in;">.</span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia;"><span style="line-height: 150%; mso-font-kerning: .5pt;">Inversând
referințele, Alex. Ștefănescu afirmă că „</span><span style="line-height: 150%;">Practic, înainte de
1989, lui Paul Goma i-a apărut în limba română o singură carte, volumul de proză
scurtă <i>Camera de alături</i>, în 1968.
Această situaţie, această necunoaştere directă a cărţilor de către români a
contribuit la întreţinerea legendei că îndârjitul militant anticomunist este şi
un scriitor valoros”<a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftn22" name="_ftnref22" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[22]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a>.
Pentru Alex. Ștefănescu absența înainte de 1989 de pe piața românească de carte
a unor romane precum <i>Ostinato</i>, <i>Ușa</i>..., <i>Gherla</i> sau <i>Din calidor</i>,
scrise de un prozator interzis în România, este totuna cu inexistența lor. Ce
nu vedem (citim), nu există. Scriitorul este judecat <i>in absentia</i> și condamnat la ne-existență, în contumacie, după un
nescris cod de procedură de critică literară. <i>Marii critici literari</i>, prin opiniile exprimate, dovedesc că nu
le-au citit nici după 1989. În contrapondere, punctul de vedere al unui străin,
la cald, în 1972:<span style="background: white;"> Siegfried Lenz – „Oamenii care
îi reproşează lui Paul Goma că a lezat regulile jocului ar trebui să ia în
sfârşit act de faptul că unul ca el a contribuit la prestigiul şi puterea
literaturii mai mult decât toţi autorii semiobscurităţii şi ai tonurilor bine temperate”<a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftn23" name="_ftnref23" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; line-height: 115%;">[23]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a>. O atare
punere în oglindă constituie un posibil punct de pornire pentru o discuție
onestă asupra literaturii și istoriei lui Paul Goma. (…)<o:p></o:p></span></span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia; line-height: 150%;">Dar cum se împacă toate
aceste opinii asupra scriitorului opozant Paul Goma cu opinia unui poet? Ioan
F. Pop: <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia; line-height: 150%;">„suntem pe cale să
ratăm șansa unei concilieri etico-literare – cea cu Paul Goma. De fapt, prin
intermediul lui, e vorba mai mult de o reconciliere cu noi înșine, cu
lașitățile și neputințele noastre. Excepționalitatea lui etică și valoarea
literară ne obosesc admirația și ne paralizează entuziasmul. Radicalitatea lui
morală, probată cu propria-i existență, ne inconfortează veșnicele acomodări și
preaomeneștile delăsări. Paul Goma este excepția de care se pare că nu am avut
și nu avem nevoie. Literatura română se descurcă și fără o asemenea
absolutizare scriptural moralizatoare, ea lucrând confortabil cu
relativitățile. Faptul că pe lângă curaj are și talent, un stil persiflant, o
memorie care nu uită și nu iartă nimic, constituie mai mult o circumstanță
agravantă. E greu de acceptat că a fost și disident autentic, fiind și un
scriitor valoros. (Pentru liniștea noastră, poate trebuia să aleagă doar una
dintre ele). Căci noi acceptăm doar talentele care au un caracter mai flexibil,
mai alunecos, cele care se pliază levantin pe oportunități și interese. Paul
Goma deranjează prin aceea că a putut și poate să fie ceea ce noi nu putem. Să
fie în realitate ceea ce noi nu am fost și nu putem fi nici în vis. Să fie o
excepție de o normalitate dezarmantă, un neadaptat la conjuncturile ideologice,
un nedreptățit în propria dreptate, un exilat în exil. El și-a câștigat dreptul
moral de a judeca, chiar dacă din acest act de o intransigență necruțătoare
mulți ies șifonați. (...) Când ne gândim la libertate ar trebui să ne gândim și
la cel care și-a pus existența la încercare în numele ei, în cel mai riscant
mod, pentru ca acest concept să mai poată însemna ceva. Paul Goma ne oferă un
exemplu de gratuită excepționalitate cu care nu știm încă ce să facem,
plasându-l, stingheri, între nepăsare, ranchiună și o evazivă admirație.”<a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftn24" name="_ftnref24" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[24]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia; line-height: 150%;">Arhivele Securității sunt
un soi de călcâi al lui Ahile. În anul 1977, atât contextul extern – Charta 77
cehoslovacă etc., cât mai ales contextul intern – terenul pregătit de Tezele
din iulie 1971, prin exacerbarea (auto)controlului ideologic, impuneau reacția
critică a intelectualității române. Șușotelile scriitorilor strânși în
bisericuțe pe la mesele restaurantului Casei Scriitorilor sau prin
universitățile și institutele din țară alimentau iluzia că sunt „liberi” în
acel cadru restrâns. Chiar Paul Goma spera să se „lipească”, să adere la un
text elaborat de unul dintre cobreslașii canonizați:<span class="fontstyle01"><span color="windowtext" style="line-height: 150%;"> Geo Bogza, Eugen
Jebeleanu, Marin Preda, Nicolae Breban sau Nichita Stănescu și alții.
Înregistrarea cu tehnică operativă a unei ședințe la Editura Cartea Românească
în decembrie 1971 devoalează prudența lui Marin Preda, bine știută de altfel în
lumea de atunci. Fiind vorba de un scriitor cu probleme la dosar, fost
pușcăriaș politic, care a îndrăznit să înfrunte cenzura și să iasă din linie
pentru a-și publica romanele în Occident, prudența celor ajunși în posturi
decizionale devenea cu atât mai „legitimă”. Deși informat de Gafița, deciziile
i-au aparținut mereu lui Preda: „Domnul Gafița mai expune situația lui Paul
Goma care în momentul de față are interdicție de publicare la noi în țară.
Domnul Mihai Gafița mai adaugă că problema lui Paul Goma îi depășește pe ei și
el este de principiu să nu bage ei mâna în foc pentru «castanele» altcuiva”</span></span><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftn25" name="_ftnref25" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[25]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><span class="fontstyle01"><span color="windowtext" style="line-height: 150%;">.</span></span><span class="fontstyle01"><b><span color="windowtext" style="line-height: 150%;"><o:p></o:p></span></b></span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia; line-height: 150%; mso-font-kerning: .5pt;">Efectele
<i>Tezelor din iulie</i> au stimulat și mai
mult căderea din principialitate a creatorului român, mai ales a celui din
lumea literară. Scriitorii ard intens, pentru recunoaștere și răsplată. O
dovedesc prozatorul Nicolae Breban (sau Marin Preda, sau Al. Ivasiuc, sau A.
Buzura, sau teoreticienii A. Marino și N. Balotă) și poetul Ion Caraion (sau
Nichita Stănescu, sau Șt. Augustin Doinaș), poate mai mult decât oricine
altcineva. Condamnat inițial la moarte, după liberarea din 1964, Caraion s-a
gândit numai la opera sa. La cum să ajungă să publice cât mai mult și să-i fie
recunoscută valoarea. În anii în care Goma publica romane în Occident, pentru
că acasă era interzis, „Artur” era folosit de Securitate „în continuare pe
lângă elemente care stau în atenția noastră ca Ion Alexandru, Paul Goma, D.
Țepeneag, Nicolae Steinhardt etc. în raport de necesități și situația
operativă”<a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftn26" name="_ftnref26" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin; mso-font-kerning: .5pt;">[26]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a>.
Asemenea lui Breban și Ivasiuc, Caraion suferea de un orgoliu exacerbat al
propriei valori. Așa se explică „opiniile” lui despre lipsa de valoare a
romanelor lui Goma. E greu de spus, în absența unei critici sistematice de
specialitate, a unor studii comparative, dacă ar mai fi existat „cazul Goma”,
cum pretinde Caraion, în cazul în care <i>Ostinato</i>
ar fi fost publicat în România, așa cum s-a întâmplat cu cărțile scriitorilor
Ion Lăncrănjan și Augustin Buzura. După cum am văzut, Goma scria și <i>altfel</i>, și <i>altceva</i> decât ceilalți. Astfel de puncte de vedere voiau să
sublinieze că motivul respingerii lui Goma de către editurile românești era
strict estetic. Istoria contrafactuală este arma celor lipsiți de argumente.
Poziția schizoidă a lui Caraion reiese dintr-o notă informativă mai amplă din
14 noiembrie 1980, reprezentativă pentru o mare parte a breslei literare:<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia; line-height: 150%; mso-font-kerning: .5pt;">„În
lumea breslei acesteia păcătoase, plină de numeroase metehne, dar care de peste
30 de ani susține cu condeiul său politica oficială, esențialul totuși nu este
comportamentul de foarte multe ori reprobabil al unora și altora, ci mijlocul
prin care ei, scriitorii și ziariștii, trebuie să susțină în continuare
Partidul sau în orice caz să nu ajungă a-l ataca. De jur împrejurul nostru (în
Ungaria 1956, Cehoslovacia 1968, Polonia anul acesta ca și cu vreo 12 ani în
urmă) s-au petrecut niște acute divorțuri între Conducerea de partid și
scriitori. La noi încă nu. Și încă nu, fiindcă s-a găsit mai totdeauna suplețea
de a împăca în fel și chip, totdeauna, pe unii și pe alții, prevenind la vreme
disensiunile care ar fi putut lua proporții și ajunge să dea spectacole
costisitoare”<a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftn27" name="_ftnref27" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin; mso-font-kerning: .5pt;">[27]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a>.
<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia; line-height: 150%; mso-font-kerning: .5pt;">Fragmentul
este deosebit de relevant. Caraion face parte din tabloul pe care îl descrie,
deși dorește să pară că este dinafara lui, înșiră evenimentele din Ungaria
(1956), Cehoslovacia (1968) și Polonia (1980) sărind intenționat peste Charta
77 (1977). Altfel, ar fi fost nevoit să-și amintească, măcar pentru a-l
minimaliza, de Paul Goma și de Mișcarea care-i poartă numele. Caraion este unul
dintre produsele cele mai triste ale reeducării târzii. Într-un moment de
maximă luciditate – o declarație înregistrată la Securitate în 4 mai 1967, și
semnată cu numele lui real, Stelian Diaconescu –, își exprimă credința în scris
și în libertatea lui, regretă, cu<i> scârbă</i>,
că a devenit colaborator al Securității: <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia; line-height: 150%; mso-font-kerning: .5pt;">„...după
ce nu mai aveam nimic pe lume, după ce am fost închis, după ce mi s-a confiscat
opera, după ce mi s-a spus că va fi arsă (ceea ce a dezorganizat și schimonosit
cu totul mintea mea), după ce am fost osândit, un moment de tragic impas m-a
transformat (ca să mă pedepsesc și eu însumi? din lașitatea de a trăi: nu
știu...) m-a transformat în ceea ce-mi fusese vreodată mai odios. Sunt trei ani
de când primiți din parte-mi consemnări conforme cu adevărul, neviciate de
vreun subiectivism, despre oameni considerați de mine – în majoritatea
cazurilor – unii palavragii, alții vrednici de a mă îngrețoșa. Dar de mine
însumi, prezentându-vi-i cum sunt, sau cum sunt măcar în parte, a ajuns să-mi
fie și mai greață. Nu mă mai pot suporta, am ajuns la crize de nervi și
insomnii devastatoare, mă ucid [...] de astăzi eu nu vă mai pot fi de un atare
ajutor, nu mai pot continua îndeletnicirea aceasta, care-mi provoacă o imensă
scârbă de mine”<a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftn28" name="_ftnref28" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin; mso-font-kerning: .5pt;">[28]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a>.
<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia;"><span style="line-height: 150%; mso-font-kerning: .5pt;">În
ciuda acestui zvâcnet de revoltă, Caraion a continuat să colaboreze asiduu cu
Securitatea. Am arătat că alt scriitor fost deținut politic a plănuit să-l
distrugă pe Paul Goma. Al. Ivasiuc a influențat în defavoarea lui Goma un grup
de foști deținuți, între care scriitorul și jurnalistul Nicolae Carandino, cât
și mediul diplomatic, la care a avut acces în virtutea faptului că era/fusese
angajat al Ambasadei SUA la București. </span><span style="line-height: 150%;">Din ce în ce mai multe
detalii descoperite cu precădere în arhivele Securității confirmă că Paul Goma
nu avea șanse în 1977 să atragă cosemnatari cu nume bine poziționate în spațiul
cultural și public. Orgoliul nemăsurat și, mai ales, aspecte ce țineau de
interese foarte personale (teama de a nu pierde poziții profesionale,
privilegii, dreptul de a publica, tiraje mari, drepturi de autor pe măsură
etc.), camuflate în opinii principiale, sunt responsabile de lipsa de șansă a
Mișcării pentru drepturile omului, care deși a zdruncinat pacea călduță a
regimului comunist cu poporul, nu a devenit una de anvergură, precum cea din
jurul <i>Chartei 77</i> cehoslovace sau, mai
târziu, a polonezei <em><span style="background: white;">Solidarność.</span></em>
<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia; line-height: 150%;">Din documentele
Securității (dar și din bibliografia secundară) se desprinde fără urme de
îndoială aversiunea scriitorilor față de Goma, pentru că a îndrăznit să
publice romane în Occident, altfel spus, nu a acceptat ca toată lumea
sentințele cenzurii și sfaturile <i>binevoitoare</i>
ale editorilor/redactorilor/prietenilor. Intimitățile unora dintre
scriitorii foarte cunoscuți cu ofițerii Securității denotă o aderență foarte
interesată la alternativa privilegiilor, unghiul mort din care o viziune
critică asupra regimului a devenit imposibilă. Într-un „Raport privind
discuțiile purtate cu Buzura Augustin («Gusti»), în ziua de 12.03.1973”,
maiorul Florian Oprea a reluat discuția din decembrie 1972 despre Goma. Buzura
a negat că ar fi „aranjat” cu acesta să-l ajute să publice un roman în
Occident, mai mult, „și-a reafirmat poziția că el nu va trimite niciodată nimic
în străinătate, se va «lupta» cu cenzura din țară în caz că i se va respinge
ceva. Zicea că el are 2 copii, la care ține mult, are o oarecare poziție și
nu-și poate permite să facă așa ceva. L-a condamnat pe Goma care «a găsit o
cale mârșavă de a se face popularizat». A dezaprobat asemenea atitudine. [...]
S-a jurat pe copii, dându-și cuvântul de onoare că nu va trimite și că este
complet străin de ceea ce face Paul Goma”. „Gusti” intenționa să aibă o
explicație cu Paul Goma și să se plângă Uniunii Scriitorilor (de faptul că Goma
ar fi spus că îl ajută să publice „afară”), însă, „eu l-am potolit și i-am
recomandat să nu facă uz de cele aflate de la mine (mi-a promis solemn) ci să
acționeze doar în măsura în care va afla din altă parte”<a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftn29" name="_ftnref29" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[29]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a>.
<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia; line-height: 150%;">Discrepanța dintre ce
se spunea în cercuri mici, intime, și poziția publică ilustrează o trăsătură a
atitudinii în comunism, exprimată foarte colocvial prin „una spunem, alta
fumăm”. Cu ani în urmă, la scurtă vreme după preluarea puterii de către Nicolae
Ceaușescu, în 1967 Buzura avea se pare altă manieră de abordare a realității
socialiste, chiar dacă nici aceasta publică. Foarte probabil, sursa
(informatorul) „Bucureșteanu” făcea parte din redacția revistei „Tribuna”, unde
lucra Buzura, sau era în trecere, în orice caz, era un apropiat al redacției.
În ziua de 21 august 1967 „Bucureșteanu” a stat de vorbă cu scriitorul despre
politica internă și externă. Buzura a afirmat, dezvoltând apoi, cu exemple, că
„politica externă a României este în gravă contradicție cu aceea internă”<a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftn30" name="_ftnref30" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[30]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a>.
Din 1967, însă, la începuturile regimului Ceaușescu, și până în anii 1980,
atitudinea lui Buzura a suferit modificări, întreținute de nemulțumirea că la
conducerea unor reviste, în speță „Tribuna”, sunt oameni fără valoare (dă ca
exemplu pozitiv, de bună administrare și conducere, „Săptămâna” și „Flacăra”),
că redactorii au salarii mizerabile („totul pleacă de la mâncare”; „<i>nu există o orientare de perspectivă care să
dea stabilitate vieții literare</i><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftn31" name="_ftnref31" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[31]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a>.
În clipa în care scriitorul ar avea asigurată pâinea nimeni nu s-ar plânge,
stabilitatea materială fiind absolut necesară. [...] Sunt unii care nu știu
unde să mai plaseze câte un articol să mai câștige ceva pentru că mai au copii
care nu acceptă [sic] că e criză mondială și că trebuie să sufere. [...] Dacă
scriitorul are o minimă bază materială, nu-i pasă și nu e mare lucru. [...]
Baza materială trebuie să-i asigure și informațiile necesare pentru a crea,
pentru a putea combate ideologia burgheză”<a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftn32" name="_ftnref32" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[32]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a>.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia; line-height: 150%;">La 24
noiembrie 1984, a fost aprobată propunerea de închidere a dosarului de
urmărire informativă pe numele lui A. Buzura (nume de obiectiv „Oșanu”), pe
considerentul că motivele pentru care i se deschisese acțiune informativă nu
mai erau valabile. Nemulțumirile scriitorului fuseseră rezolvate, în urma
influențării pozitive<a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftn33" name="_ftnref33" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[33]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a>.
Raportul maiorului Viorel Tatu conchide: „În urma unei profunde analize a
situației informativ-operative, în caz, sub controlul Direcției a I-a s-a
procedat treptat la apărarea sa de influențele postului de radio «Europa
liberă», la recuperarea sa ca valoare literară și influențarea sa pozitivă,
atât prin sursa «Udrea»<a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftn34" name="_ftnref34" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[34]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a>
cât și cu ocazia contactării sale de către șeful Serv. 5 din Direcția a I-a, cu
ocazia deplasărilor lui Buzura la București”<a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftn35" name="_ftnref35" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[35]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a>.
<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia; line-height: 150%;">Bineînțeles, Securitatea
știa, însă nu era interesată de adevărul în sine, ci de modul în care putea
exploata acel adevăr. De vreme ce Buzura <i>jură</i>
că nu a „aranjat” cu Goma să-i intermedieze publicarea în Occident, e tot ce
avea nevoie Securitatea pentru a-l condiționa și a-l ține din scurt,
cointeresându-l (l-a <i>influențat pozitiv</i>).
Securitatea știa că Buzura încerca să trimită un manuscris în Occident, altfel
nu l-ar fi abordat în chestiune. Inspectoratul Județean Cluj a transmis
Direcției II la 25 octombrie 1972 o notă telefonică, în urma interceptării unei
scrisori a lui Paul Goma, aflat atunci în RFG, către un scriitor din București,
căruia-i scrie, între altele, „că el face unele aranjamente pentru publicarea
lui Augustin Buzura (nu precizează anume ce carte) în RFG la ed. în care a
publicat și el OSTINATO. În acest sens este ajutat de către Dieter Skleszak
[sic], ziarist fugit în urmă cu doi ani din București, care a aranjat și
publicarea cărții lui Goma…”<a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftn36" name="_ftnref36" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[36]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a>.
Ce rațiune ar fi avut Goma să vorbească în numele altui scriitor într-o
chestiune atât de delicată, fără consimțământul acestuia? Publicarea în
străinătate era ilegală din perspectiva Legii secretului de stat și toți
scriitorii români știau. Chiar dacă n-au știut, aveau să afle după scandalul în
jurul apariției romanului <i>Ostinato</i>,
în 1971. Ca urmare a <i>înțelegerii</i>
arătate de ofițerii Securității, comportamentul scriitorului s-a modificat:
a început să publice „materiale bune” în „Tribuna”, a fost de acord „chiar să
retușeze ultimul său roman «Refugii» așa cum i s-a indicat, după care în scurt
timp a apărut în librării, bucurându-se de succes”. Beneficiile influențării
pozitive nu contenesc: „Simte că se află în atenția forurilor politice și că nu
este ocolit. Dovadă și decorarea sa cu Medalia celei de a XXXX[-a] aniversări
de la eliberarea patriei. I s-a promis o locuință pe măsura nevoilor și pretențiilor,
ceea ce-l mulțumește foarte mult”<a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftn37" name="_ftnref37" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[37]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a>.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia; line-height: 150%;">Conform aceluiași
Raport, în septembrie 1984, scriitorul i-a spus sursei Securității „Udrea” că
„nu trebuie văzute toate în negru, mai trebuie făcute și concesii”. Obiectivul
stringent al lui A. Buzura, pentru a cărui îndeplinire a lucrat mulți ani, era
să se mute la București, unde n-a ajuns decât în 1990.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><b><i><span style="font-family: georgia; line-height: 150%;"> </span></i></b></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><b><i><span style="font-family: georgia; line-height: 150%;">Excluderi simbolice și încercări de
aneantizare<o:p></o:p></span></i></b></p><p align="right" class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: right; text-indent: 0.5in;"><span class="null"><span style="font-family: georgia; line-height: 150%;"> </span></span></p><p align="right" class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: right; text-indent: 0.5in;"><span class="null"><span style="font-family: georgia; line-height: 150%;">„<i>Îți vor sparge ochii. Îți vor muta gura. Te
bagi? Sau creezi spații ficționale?</i>”<o:p></o:p></span></span></p><p align="right" class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: right; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia;"><span class="null"><span style="line-height: 150%;">(O.
Nimigean)</span></span><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftn38" name="_ftnref38" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 150%;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[38]</span></sup></span><!--[endif]--></span></sup></span></a><span style="line-height: 150%;"><o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia;"><span style="line-height: 150%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">(…) </span><span class="fontstyle21"><span style="line-height: 150%;">Aneantizarea
prin anonimizare, minimalizare, compromitere, discreditare, dislocare,
delegitimare este o <i>crimă totală</i>, cea
mai elaborată și mai rezistentă formă de asasinare simbolică. În primul rând,
pentru că durează pe termen nelimitat, în al doilea rând pentru că aduce
beneficii consistente și de lungă durată celui care a gândit-o și comandat-o:
regimul ideologic, cu profitorii săi cointeresați, dar și cu <i>idioții utili</i> din context. Lumea
literară și intelectuală din România anilor 1970 nu a fost naivă, dar a fost
cinică și lașă, ceea ce numim cu temeni neutri: conformă și tăcută. La 28
decembrie 1970, informatorul „Clujanu” relatează discuția pe care a avut-o cu soții Tita Chiper
și Alexandru Ivasiuc pe tema literaturii sovietice contestatare care circula
prin Cluj. Tita Chiper era de părere că „toți scriitorii sovietici valoroși
sunt contestatari”, ceea ce i se părea ciudat, la fel cum considera trimiterea
manuscriselor în Occident. Pe de altă parte, rușii „nu fac o contestare de pe
poziție marxistă ci de pe poziții idealiste, naționaliste și chiar mistice”,
iar în discuțiile dintre ei „au făcut numai «critică de la dreapta» operelor și
evenimentelor literare contemporane”</span></span><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftn39" name="_ftnref39" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 150%;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[39]</span></sup></span><!--[endif]--></span></sup></span></a><span class="fontstyle21"><span style="line-height: 150%;">, mergând până la a contesta rostul Revoluției din
Octombrie. Cei trei vorbesc și despre literatura clandestină (samizdat)
difuzată de editurile clandestine din URSS. Pe acest fundal, întrebarea râncedă
<i>De ce n-am avut și noi un Havel</i> arată
și mai limpede ca un produs al „rezistenței prin cultură”.</span></span><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftn40" name="_ftnref40" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 150%;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[40]</span></sup></span><!--[endif]--></span></sup></span></a><span class="fontstyle21"><sup><span style="line-height: 150%;"> </span></sup></span><span style="line-height: 150%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">(…)<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia; line-height: 150%;">Dându-i dreptate lui Goma, toți cei născuți fără
stofă de eroi (<i>supraoameni</i>) și-ar fi
negat platforma pe care și-au întemeiat viața-și-opera. Suntem în plină
doctrină a neimplicării, „legitimată” prin înlăturarea din start a oricărui
factor favorizator de pierdere a privilegiilor sau „măcar” a șanselor de a avea
o cât de mică șansă la publicare, recunoaștere, fondul literar, bilete la
munte-la mare, acces la casele de creație etc. etc. Goma a fost acest factor.
Și a fost eliminat/neutralizat. Unde anume se regăsesc la Goma egoismul, voința
de a controla, de a domina etc.? Dumnezeul lui Goma nu e mort, dimpotrivă, el
se întreabă de ce oamenii din jurul lui îl tot pierd pe Dumnezeu. În realitate,
Goma este un anti-<i>Übermensch</i>, este
modelul scriitorului umil nevoit să strige în gura mare pentru a-și apăra umila
menire; acest strigăt solitar nu atrage solidarizare, iar atunci când reușește,
în mod unic și singular, își depășește teritorialitatea propriului ego, punând
în discuție încălcarea drepturilor și libertăților tuturor; nu vrea preamăriri,
nu se consideră niciodată mai talentat decât alții, tot ce vrea este să fie
lăsat <i>și el </i>în Cetate. Va fi, dimpotrivă, izgonit. Un apăsat fals recurs
la filosofia lui <i>Übermensch</i> ar putea
sufoca atât miza discuției, cât și, mai ales, fărâma de adevăr demonstrabil
care ne rămâne pe urma operei istorice și literare a lui Paul Goma. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia; line-height: 150%;">La Goma nu se analizează/pune în discuție niciodată
cu adevărat doar literatura, este nevoie de un efort imens pentru a-i stăpâni
biobibliografia. Este epuizant să apelezi pentru orice detaliu la sursele
originare, chiar a fost nevoie pentru unii dintre noi. În timp, evenimentele și
detaliile lor, avându-l ca subiect pe Goma, se vor fixa mai bine. Analiza <i>cazului Goma</i> presupune stăpânirea
istoriei sale (și a cronologiei, așa cum tot insistă însuși scriitorul), în
contextul istoriei mari și mărunte a României și a Europei. Totodată, e nevoie
de o defrișare așezată a câmpului mental, mai bine spus, a straturilor mentale
și psihomentale ale epocii, care, cum am tot insistat, lucrează în cele mai
insidioase moduri și după 1990 asupra noastră, ca indivizi, și ca întreg comunitar/identitar.
Un exemplu ce poate părea banal: <i>însingurarea</i>
pusă tot pe seama lui Goma. El nu s-a însingurat, ci <i>a fost însingurat</i>:
respins, marginalizat, minimalizat, delegitimat. A fost izgonit fizic și
simbolic din literatura română. Apoi îi reproșăm că a dezvoltat în timp (oricât
s-ar fi nutrit din speranța că va fi acceptat) acest tip de atitudine, numită
cu larghețe: <i>intransigență</i>
(dezvoltată în expresii folosite de prea mulți fără discernământ: „singur
împotriva tuturor”, „înjură pe toată lumea” etc.). <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia; line-height: 150%;">(…) Marius Miheț propune noi filiere – m-am oprit
numai la modul în care este perceput și analizat omul-scriitor Paul Goma, nu
este locul, nici rolul meu să mă aplec asupra interpretării textelor literare
–, încearcă să pună altceva în loc, fără patima pe care o reproșează elegant
exegezelor gomiene. Din perspectiva mea, Goma nu încearcă să fie Supraom, în
ciuda faptului că întrunește calități și virtuți la care omenirea a aspirat
dintotdeauna, și pe care el le vede ca fiind firești sau măcar așa ar trebui să
se manifeste, cu precădere la cei care dau rost Cuvântului. Cam aici se opresc
asemănările. Tot ceea ce afirmă Miheț în acest text poate fi și astfel și exact
pe dos. Criticul nu și-a urmărit propriile intuiții până la consecințele
finale. „Regele disidenței este șomer”, după 1990. Cuvintele sunt expresive și
au o pojghiță subțire de adevăr, mai bine zis de logică binară: da, regimul
comunist a fost decăzut din drepturi – în hârtii, așa cum a și fost condamnat
în 2006, tot din hârtii. Să privim adânc, să analizăm lumea românească de
astăzi, la 33 de ani după căderea comunismului. Ce vedem? Că Goma nu este șomer
nici de dincolo de mormânt.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia; line-height: 150%;">Miheț afirmă și că Goma „pricepe lumea prin <i>intuiția răului</i> – domeniu în care
scriitorul român a devenit un profesionist de talie mondială” și că
„funcționează cu două memorii: una răsucită nostalgic, uneori chiar venind
melancolic spre copilărie și adolescență. Procesul rememorării prinde turații
lirice, capătă maximă fluiditate, fraza lui caută exprimarea idilică,
energizează imaginarul și evită locurile comune. Cealaltă memorie, civică,
aparține unui indignat pe viață: experiențele maturului exilat imprimă un
discurs tăios, cu adaosuri de maliție, fără un interes aparte pentru stil,
alungând orice formă de poetizare totalizatoare. Când o face, se aplică numai
pe spații mici. Sarcasmul proliferează, uneori, umorul negru, alteori,
parodicul”. Fără să intrăm în discuții teoretice și psihanalitice, <i>două memorii</i> ar însemna un <i>Eu dublu</i>, cu <i>două conștiințe</i> separate. Memorii diferite/separate ar presupune
două fluxuri de conștiință separate. Or, în cazul lui Goma, spune el însuși –
este chiar un laitmotiv al vieții și operei: scriitorul trebuie să fie un tot.
Fiecare om, la nivel de conștiință, este suma experiențelor sale. Sigur,
criticul literar se referă cel mai probabil la două tipuri de memorie în sens
metafizic, pentru a sublinia mai bine rațiunea de a fi a scriitorului, atât în
literatură, cât și în viață (orice ar însemna aceasta). În filosofie este
posibil să discutăm la nesfârșit. (…) Sunt de reținut de aici mai multe
concluzii, pe filiere diverse: „Un copil rebel al veacului totalitar” – iată o
metaforă reușită și memorabilă; „Destinul lui Paul Goma este să rămână, pentru
totdeauna, în opoziție” și „Până la capăt, viața lui Goma se poate rezuma și
prin sintagma <i>împotriva consensului</i>”
– două mici concluzii-sinteză, care sunt de altfel complementare, o idee pe
care am încercat să o argumentez de-a lungul acestor pagini și care este, în
fapt, o <i>rațiune</i> a lui Goma:
scriitorul/intelectualul nu poate fi decât în opoziție, prin urmare, împotriva
consensului, care înainte de 1989 a fost totuna cu <i>conformismul</i>; „Rezumând, iată biografia lui Paul Goma: începută ca
traumă, urmată ca vocație și definitivată ca destin. Eroarea noastră este că-l
vedem și citim doar pe cel din urmă, pe matur, uitând masiva moștenire a
educației etice pe care o poartă cu sine”.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia; line-height: 150%;">Am convingerea că putem cădea de acord asupra
existenței uneia și aceleiași memorii Goma (cu toate <i>sertarele</i> ei): și când scrie roman (să nu intrăm aici în eventuale
definiții/rețete ale romanului), și când scrie Jurnal, text publicistic sau
pamflet, o singură memorie articulată pe o conștiință exemplară. Dacă suntem
toți în lume, cu toate experiențele noastre, pentru a ne structura la nivel de
conștiință – deci, și de memorie individuală și colectivă – avem nevoie să fim
nu doar cartezieni, în sens clasic, ci să coborâm în miezul a ceea ce nu este
vizibil fără efort, în lumea epistemologică a ceea ce încercăm să înțelegem
despre noi și universurile create de noi. Lumea așa cum o intuia Goma rămâne,
încă, nu neapărat de redescoperit, ci de acceptat. Pe fondul tot mai greu de
definit al fenomenologiei globalismului în care funcționăm – lumea lui Goma
este departe de a fi acceptată de diversiunea totalizatoare de azi care se
străduiește să disloce o cultură a demnității, a unei măsuri pentru toți, a
renunțării la sferturile de adevăr (adică la diversiuni, la manipulare), a
libertăților consimțite și respectate. Este aceasta o lume tinzând la
perfecțiune, în cel mai optimist scenariu perfectibilă, deci imposibilă? Iată
motivul pentru care Paul Goma trebuie considerat un model. Cu toate defectele
lui omenești – nu a fost Supraom –, calitățile sale fățișe îi construiesc
statura remarcabilă. Din aproape în aproape, se descifrează și motivul
atacurilor împotriva acestui ideal etic greu de urmărit, de imitat.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoFootnoteText" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia;">O ultimă paranteză de exemplu
fericit. Profesorul de filosofie Ionel Bușe, ca discipol al lui C. Noica (un
fost deținut politic care a <i>conviețuit
pașnic</i> cu regimul comunist) și student al lui Ion Ianoși (un profesor
marxist, despre care nu se poate spune că a fost ingenuu prin raportare la
structurile regimului), este și admirator al lui Paul Goma. Profesorul Bușe
face, prin urmare, distincție, pe baza experienței sale directe, între „două
adevăruri”: unul al faptelor, altul al ideilor. Ceea ce ar însemna,
simplificat: viața și opera. Când Ionel Bușe afirmă că Goma ne cere să ne
desolidarizăm de Noica face o mică eroare – din păcate, proprietatea termenului
<i>(de)solidarizare</i> se estompează până
la dispariție în context. Goma altceva spune: ceea ce a încercat Noica
(dimpreună cu cei strânși, <i>pe alese</i>,
în jurul său) nu a fost rezistență. N-o să ne întoarcem de fiecare dată la
definiții. Pentru rezistență e nevoie de două condiții minimale – întrunirea
unui statut moral de om de acțiune, în sensul unei volițiuni a împotrivirii (pe
care, din păcate, Noica l-a pierdut în pușcăria politică, și care s-a erodat pe
parcurs, orice ar crede discipolii săi, mai vechi, mai noi, despre ce înseamnă
moralitatea) și produsul acestui act de voință deliberat public; (…) I. Bușe
afirmă că îi dă dreptate lui Goma „acolo unde rostește adevărul ideilor”,
pentru că a făcut „un lucru pe care foarte puțini dizidenți români l-au făcut.
A fost radical până la capăt, ca Socrate”. Dar nu este oare acesta un argument
chiar împotriva distincțiilor cu care operează? A fi fost radical până la capăt
e totuna cu a spune că la Goma nu există discrepanță între adevărul faptelor și
adevărul ideilor. (…)<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="background: white; line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia; line-height: 150%;">Regimul
totalitar comunist se instalează prin teroare fizică masivă, acompaniată de o
propagandă pe măsură și, de regulă, cu o slabă participare a societății, dar se
fortifică printr-un raport invers proporțional, prin creșterea colaborării
populației, fie activă (colaboraționism formalizat), fie pasivă (tăcere,
conformism/consens, absența solidarizării cu orice formă de
opoziție/nonconformism). Regimurile comuniste au fost întreținute la putere
perioade îndelungate tocmai datorită acestui melanj în care victimele – cu
diferite grade de afectare – susțin sistemul represiv. Susținerea este indusă
irațional (în speță, din cauza unor factori de condiționare precum
frica-foamea-frigul-întunericul fizic și spiritual) și/sau obținută conștient
(în virtutea altor factori de condiționare/co-interesare, precum: obținerea
slujbei, locuinței, pașaportului, publicării etc.). Atât colaborarea activă,
cât și cea pasivă au avut consecințe incalculabile, deseori neintuitive fără o
analiză coroborată și aprofundată a tuturor tipurilor de surse.<a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftn41" name="_ftnref41" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[41]</span></span><!--[endif]--></span></a>
O astfel de analiză am încercat prin cartea de față, care va fi reușit poate să
explice mai adecvat o serie de aspecte din biobibliografia lui Paul Goma și a
epocii care l-a marcat și pe care a marcat-o, și poate să propună câteva opinii
și înțelesuri dincolo de locurile comune aflate prea des la limita
prejudecăților și a lipsei de acomodare cu tema. (…)<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="background: white; line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: georgia;"><span lang="RO" style="line-height: 150%; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"> </span><span style="line-height: 150%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><o:p></o:p></span></span></p><p>
</p><div><span style="font-family: georgia;"><!--[if !supportFootnotes]--><br clear="all" />
</span><hr align="left" size="1" width="33%" />
<span style="font-family: georgia;"><!--[endif]-->
</span><div id="ftn1">
<p class="MsoFootnoteText" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;"><span style="font-family: georgia;"><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftnref1" name="_ftn1" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[1]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><span> </span><i><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Jurnal de noapte-lungă</span></i><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">, Addenda, p. 214.</span><span><o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn2">
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: georgia;"><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftnref2" name="_ftn2" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[2]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><span> </span><i><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Ibidem</span></i><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">, p. 220.</span><span style="mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn3">
<p class="MsoFootnoteText" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;"><span style="font-family: georgia;"><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftnref3" name="_ftn3" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[3]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><span> </span><i><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Ibidem</span></i><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">, p. 221.</span><span><o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn4">
<p class="MsoFootnoteText" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;"><span style="font-family: georgia;"><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftnref4" name="_ftn4" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[4]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><sup><span> </span></sup><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ACNSAS, DUI nr. 002635, vol. 3, f. 4.</span><span><o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn5">
<p class="MsoFootnoteText" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;"><span style="font-family: georgia;"><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftnref5" name="_ftn5" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[5]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><span> </span><i><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Ibidem</span></i><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">.</span><span><o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn6">
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: georgia;"><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftnref6" name="_ftn6" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[6]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><span> </span><i><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Ibidem</span></i><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">, ff. 6-11.</span><span style="mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn7">
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: georgia;"><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftnref7" name="_ftn7" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[7]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><sup><span> </span></sup><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Mai multe
detalii converg spre o colegă scenaristă de la Studioul Cinematografic „Buftea”
a lui Sașa, fostă soție a unui regizor rămas în străinătate, și el prieten cu grupul
Ivasiuc. O analiză circumstanțială a notelor informative, a notelor-raport și a
mediului cultural din anii 1970 indică precis identitatea acestei surse a
Securității, al cărei nume nu îl dau pentru că nu este deconspirat oficial sau
prin neglijența lucrătorilor Securității, așa cum se întâmplă în alte cazuri.</span><span style="mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn8">
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: georgia;"><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftnref8" name="_ftn8" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[8]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><sup><span> </span></sup><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">ACNSAS, DUI nr.
2 635, vol. 3, f. 53.</span><span style="mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn9">
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: georgia;"><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftnref9" name="_ftn9" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[9]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><span> </span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Doinaș și
Balotă dovediți informatori ai Securității, al doilea de-a dreptul bovaric și
cinic. Citatul este din Pavlovici, <i>Frica și Pânda</i>, p. 209.</span><span style="mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn10">
<p class="MsoFootnoteText" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;"><span style="font-family: georgia;"><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftnref10" name="_ftn10" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[10]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><sup><span> </span></sup><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Dintr-o discuție telefonică avută la 6 ianuarie 2022 cu
A.M. Am notat, desigur, mai multe detalii.</span><span><o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn11">
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: georgia;"><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftnref11" name="_ftn11" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[11]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><span> </span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Pavlovici, <i>Frica
și pânda</i>, pp. 77-81.</span><span style="mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoFootnoteText" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;"><span style="font-family: georgia;"> </span></p>
</div>
<div id="ftn12">
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: georgia;"><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftnref12" name="_ftn12" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[12]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><span> </span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">ACNSAS, Fond
Rețea (Popa Ștefan/Doinaș – „Gogu Ivan”/„Andrei Golfin”), dosar nr. 874, vol 2,
ff. 19–20.</span><span style="mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn13">
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: georgia;"><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftnref13" name="_ftn13" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[13]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><sup><span> </span></sup><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Pavlovici, <i>Frica
și pânda</i>, p. 82.</span><span style="mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoFootnoteText" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;"><span style="font-family: georgia;"> </span></p>
</div>
<div id="ftn14">
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: georgia;"><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftnref14" name="_ftn14" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">[14]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><span> </span><i><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Jurnal de
noapte-lungă</span></i><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">, Addenda, pp.
225–226.</span><span style="mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn15">
<p class="MsoFootnoteText" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;"><span style="font-family: georgia;"><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftnref15" name="_ftn15" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[15]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><span> Marius Miheț, <i>Decalogul
scriitorilor uitați</i>, în „România Literară”, <span style="background: white;">anul
LIV, nr. 21–22, 27 mai 2022, pp. 16–17.</span><o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn16">
<p class="MsoFootnoteText" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: georgia;"><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftnref16" name="_ftn16" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[16]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><span> ACNSAS, DUI 2 217, vol. 2, ff. 16-22.<o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn17">
<p class="MsoFootnoteText" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;"><span style="font-family: georgia;"><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftnref17" name="_ftn17" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[17]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><span> Radu Aldulescu, <i>Patimile
după Paul Goma – trista și pilduitoarea
poveste a unei literaturi mici</i>,
în <i>Paul Goma 75</i>, pp. 88-98.<o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn18">
<p class="MsoFootnoteText" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: georgia;"><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftnref18" name="_ftn18" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[18]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><span> Ion Simuț, <i>Reabilitarea
ficțiunii</i>, p. 173.<o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn19">
<p class="MsoFootnoteText" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;"><span style="font-family: georgia;"><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftnref19" name="_ftn19" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[19]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><span> <i>Idem</i>, <i>Cum se scrie istoria literară</i>, p. 308.<o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn20">
<p class="MsoFootnoteText" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: georgia;"><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftnref20" name="_ftn20" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[20]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><span> <i>Ibidem</i>, p.
330.<o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn21">
<p class="MsoFootnoteText" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: georgia;"><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftnref21" name="_ftn21" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[21]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><span> <i>Ibidem</i>, p.
338.<o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn22">
<p class="MsoFootnoteText" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: georgia;"><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftnref22" name="_ftn22" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[22]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><span> Alex Ștefănescu, <i>La o nouă lectură: </i><i>Paul Goma</i>, în <i>România
literară</i>, nr. 19/2002.<o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn23">
<p class="MsoFootnoteText" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: georgia;"><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftnref23" name="_ftn23" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[23]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><span> Siegfried Lenz, <i>Închisoarea
este pretutindeni</i>, despre romanul <i>Ostinato</i>,
în <i><span style="background: white;">Der
Spiegel</span></i><span style="background: white;">, 28 februarie 1972, <i>apud</i> „Receptare critică”, în <i>Ostinato</i>, Editura Univers, București,
1991, p. 457.</span><o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn24">
<p class="MsoFootnoteText" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;"><span style="font-family: georgia;"><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftnref24" name="_ftn24" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[24]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><sup><span> </span></sup><span>Ioan F.
Pop, <i>Ratarea unei concilieri
etico-literare cu Paul Goma</i>, în „Familia”, nr. 5, mai 2016, pp. 112-113.<o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn25">
<p class="MsoFootnoteText" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: georgia;"><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftnref25" name="_ftn25" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[25]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><span> Ioana Diaconescu, <i>Marin
Preda</i>. <i>Un portret în arhivele
Securității (Documente inedite sin Arhiva CNSAS)</i>, Fundația Națională pentru
Știință și Artă, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2015, p. 243.<o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn26">
<p class="MsoFootnoteText" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: georgia;"><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftnref26" name="_ftn26" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[26]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><sup><span> </span></sup><i><span>Notă privind activitatea informatorului „Artur” în
perioada 1972–1973</span></i><span>, în <i>Cazul „Artur” și exilul românesc. Ion
Caraion în documente din Arhiva CNSAS</i>, ediție de Delia Roxana Cornea și
Dumitru Dobre, Editura Pro Historia, București, 2006, p. 65. <o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn27">
<p class="MsoFootnoteText" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: georgia;"><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftnref27" name="_ftn27" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[27]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><span> <i>Ibidem</i>, p.
210.<o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn28">
<p class="MsoFootnoteText" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: georgia;"><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftnref28" name="_ftn28" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[28]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><span> <i>Cazul „Artur”
și exilul românesc</i>, pp. 53–54.<o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn29">
<p class="MsoFootnoteText" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: georgia;"><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftnref29" name="_ftn29" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[29]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><span> Citatele despre A. Buzura, în ACNSAS, Fond
Documentar, dosar nr. 117, vol. 8, ff. 127–128.<o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn30">
<p class="MsoFootnoteText" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: georgia;"><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftnref30" name="_ftn30" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[30]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><span> <i>Ibidem</i>, f.
131. <o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn31">
<p class="MsoFootnoteText" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: georgia;"><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftnref31" name="_ftn31" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[31]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><span> Subl. în original.<o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn32">
<p class="MsoFootnoteText" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: georgia;"><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftnref32" name="_ftn32" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[32]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><sup><span> </span></sup><span>A
consemnat col. Ilie Merce în Raportul informativ către superiori, în urma
întâlnirii cu A. Buzura, în data de 25 noiembrie 1982, cf. <i>ibidem</i>, ff. 99–102.<o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn33">
<p class="MsoFootnoteText" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: georgia;"><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftnref33" name="_ftn33" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[33]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><sup><span> </span></sup><span>Punctul
IV al obiectivelor stabilite prin acțiunea informativă sună foarte interesant:
„Luarea tuturor măsurilor de prevenire și apărare a personalității literare a
lui Buzura Augustin, influențarea sa pozitivă”, în <i>ibidem</i>, f. 103.<o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn34">
<p class="MsoFootnoteText" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: georgia;"><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftnref34" name="_ftn34" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[34]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><sup><span> </span></sup><span>Identificat
de CNSAS în persoana fostului președinte al Uniunii Scriitorilor, Eugen
Uricariu.<o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn35">
<p class="MsoFootnoteText" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: georgia;"><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftnref35" name="_ftn35" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[35]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><span> ACNSAS, Fond Documentar, dosar nr. 117, vol. 8,
Raportul integral la ff. 103–106.<o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn36">
<p class="MsoFootnoteText" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;"><span style="font-family: georgia;"><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftnref36" name="_ftn36" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[36]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><span> ACNSAS, DUI nr. 927, vol. 3, f. 122.<o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn37">
<p class="MsoFootnoteText" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: georgia;"><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftnref37" name="_ftn37" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[37]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><span> ACNSAS, Fond Documentar, dosar nr. 117, vol. 8,
Raportul integral la ff. 103–106.<o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn38">
<p class="MsoFootnoteText" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;"><span style="font-family: georgia;"><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftnref38" name="_ftn38" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[38]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><span> O. Nimigean,<span class="null"> <i>Nanabozo</i>, Editura Cartea Românească, București, 2014, p. 76.</span><o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn39">
<p class="MsoFootnoteText" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in;"><span style="font-family: georgia;"><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftnref39" name="_ftn39" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[39]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><span> ACNSAS, DUI nr. 927, vol. 2, f. 116.<o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn40">
<p class="MsoFootnoteText" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: georgia;"><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftnref40" name="_ftn40" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><sup><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><sup><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[40]</span></sup></span><!--[endif]--></sup></span></a><span> Se pot da atâtea răspunsuri, dimpotriva acestei
întrebări: „Într-o țară aproape <i>desmemoriada</i>, în derivă etică (Paul Goma
îi spune «nesimțitorism etic» și are dreptate, de vreme ce facem groapă de
gunoi între ruinele unei cetăți romane și stână în vechea cetate getică de la
Beștepe), inepuizabilul scriitor rămâne purtător de memorie. Memoria activă
înseamnă conștiință activă. Iar Goma e <i>liber
în ultimul hal</i>, cum ar spune poetul Marius Dumitrescu. Deține o voce amplă,
de neacoperit, un instinct etic și etnic de excepție: om moral într-o istorie
imorală”. Cf. Magda Ursache, <i>De ce am
nevoie de Paul Goma</i>, în „Contemporanul”, Anul XXVI, nr. 10 (763), octombrie
2015, pp. 20–21.<o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn41">
<p class="MsoFootnoteText" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify;"><a href="file:///C:/Users/Flori/Desktop/fragm%20teza%20pt%20blog.docx#_ftnref41" name="_ftn41" title=""><span class="MsoFootnoteReference" style="font-family: georgia;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span style="line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-US;">[41]</span></span><!--[endif]--></span></a><span><span style="font-family: georgia;"> Ionel Bușe, <i>Caut
un om!</i>, în <i>Paul Goma 75</i>, pp.
83–88. </span><o:p style="font-size: 10pt;"></o:p></span></p>
</div>
</div><div style="mso-element: footnote-list;"><div id="ftn18" style="mso-element: footnote;">
</div>
</div>FLORI BALANESCUhttp://www.blogger.com/profile/07892742157575432862noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7226597872592855672.post-7880588878902355042022-07-03T09:35:00.003+03:002022-07-03T09:35:18.745+03:00„... să bei libertatea din ciuturi/ Și-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane”<p><b>POEZIA CARCERALĂ</b></p><p>(fragment dintr-o carte în lucru)</p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhwj7_Ydp6mCfV1E2KSshqAeHSaHGODY1QxkhFYRYp1iz7td7ZCG6q6DKNTHnPCx5kQH01hkOQVc22jqcEw9jEpqvLeHnRrCrugZAk1CBBAD_cbVslvoEuU4h97LiZ8SePfxxFPNK27fiiI-M7_jchTgB9MUv1BFqTrbXtu2ubecLCQ7x1FQTQGwQ3e/s482/Radu_Gyr.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="482" data-original-width="300" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhwj7_Ydp6mCfV1E2KSshqAeHSaHGODY1QxkhFYRYp1iz7td7ZCG6q6DKNTHnPCx5kQH01hkOQVc22jqcEw9jEpqvLeHnRrCrugZAk1CBBAD_cbVslvoEuU4h97LiZ8SePfxxFPNK27fiiI-M7_jchTgB9MUv1BFqTrbXtu2ubecLCQ7x1FQTQGwQ3e/w199-h320/Radu_Gyr.jpg" width="199" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Radu Gyr</td></tr></tbody></table><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh0fYTonHTtbwYgnaKC9HR2jOo3jViUmkbkxQPY6iUByYDPHGd7sG36K2mSZMgRGVbyODx_65EdEvADxb-oj97FJI1cQYr3ezAS_1_1PHsaJEln15zTEIRX65ihBkdFygWXzQSzV3s1l9nmfyF0AaXWoBAcOn7vYUg9S7qZugsAk5qank-scotIYm_Y/s300/Andrei-ciurunga.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="300" data-original-width="200" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh0fYTonHTtbwYgnaKC9HR2jOo3jViUmkbkxQPY6iUByYDPHGd7sG36K2mSZMgRGVbyODx_65EdEvADxb-oj97FJI1cQYr3ezAS_1_1PHsaJEln15zTEIRX65ihBkdFygWXzQSzV3s1l9nmfyF0AaXWoBAcOn7vYUg9S7qZugsAk5qank-scotIYm_Y/w213-h320/Andrei-ciurunga.jpg" width="213" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Andrei Ciurunga</td></tr></tbody></table></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-family: georgia;">(...) Una dintre modalităţile de rezistenţă la presiunile distructive ale
sistemului concentraţionar românesc şi o cale de supravieţuire pentru mulţi
deţinuţi politici. Sintagma este subsumabilă ariei mai largi a „literaturii de
închisoare” sau „liricii de detenţie”. Răzvan Codrescu consideră că expresia
„literatura închisorilor comuniste” nu poate fi evitată, în ciuda faptului că
„are două cusururi majore: poate crea imaginea falsă a unei «literaturizări»
neavenite (în sensul de-naturării realităţii brute în «ficţiune artistică») şi
poate sugera concluzia greşită că ar fi vorba exclusiv de texte scrise sau
concepute în închisoare, ba chiar alimentate strict de factologia
penitenciară”. Din contră, este „mărturie şi document, uneori reprimându-şi cu
obstinaţie orice ispită «calofilă», include atât creaţii<i> mentale</i>
provenite direct din locurile de supliciu, cât şi creaţii <i>scrise</i>
postconcentraţionare, acoperind mai tot complexul problematicii <i>general-umane</i>
(experienţa-limită a recluziunii constituind adesea doar un factor catalizator
al meditaţiei lirice, filosofice sau religioase, iar nu materia ei efectivă)”.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: georgia;">Poezia carcerală este, în general, mai puţin
cunoscută, deoarece nu a făcut încă obiectul unor studii ample de specialitate.
„Scrisă” de poeţi consacraţi sau de amatori, reflectă tarele sistemului –
întâmplările crunte, inumane, adeseori neverosimile pentru cei din afara
spaţiului carceral, revolta, iubirea, altruismul, credinţa, suferinţa sau
demnitatea. Înainte de a fi fost scrisă, poezia detenției politice a fost
rostită, abia mult mai târziu o parte a ei putând fi recuperată şi redactată,
după variantele reţinute de deţinuţii care au avut şansa de a se elibera. <o:p></o:p></span></span></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: georgia;">Prima trăsătură a acestei poezii este oralitatea. Regimul penitenciar
nu permitea deţinuţilor politici să folosească hârtie sau instrumente de scris.
Prin urmare, tehnica folosită pentru a învăţa versurile consta în
confecţionarea unui suport pentru scris. Mijloacele fiind cvasiinexistente, suportul
era obţinut prin umezirea unei suprafeţe (fundul gamelei, talpa bocancului),
frecarea ei cu săpun, peste care se presăra un strat de praf de var cules de pe
pereţi sau de DDT (substanţa folosită pentru deratizare). Pe „tăbliţă” erau
scrijelite cuvintele cu ajutorul unui beţigaş din lemn sau cu orice alt obiect
ascuţit aflat la îndemână, în condițiile în care regimul penitenciar interzicea
deținerea unor astfel de obiecte. Compusă, apoi memorată de colegii de celulă, poezia
trecea de pereţi, prin sistemul MORSE, şi ajungea să fie învăţată de toţi
deţinuţii cu sensibilitate poetică, fără să aibă neapărat o cultură adecvată.
Tăbliţele erau folosite atât pentru scrierea propriu-zisă, cât şi pentru
memorarea poeziei. Odată cu mutările dintr-o închisoare în alta, poezia circula
în întreg sistemul penitenciar. Cei care se liberau au scos-o dintre zidurile
claustrării. Multe circulă în forme aproximative, ceea ce le conferă, lor şi
autorilor dispăruţi, o dimensiune legendară.<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"> </b>Fostul deţinut politic Dumitru Bordeianu reflectează asupra
capacităţii de înţelegere a oamenilor din afara zidurilor închisorilor: „Ce
intelectuali din lumea aceasta ar putea să creadă şi să înţeleagă că scriitori,
poeţi, oameni de ştiinţă, filozofi şi alte categorii de intelectuali, şi-au
conceput acolo operele numai în gând, fixându-le doar în memorie? Cine să
creadă că baladele şi poeziile de zeci de strofe ale lui Radu Gyr, Nichifor
Crainic şi ale altora, au fost scrise cu condeiul gândului şi al memoriei?”<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 19.85pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: georgia;">Printre poeţii care au compus (verb mai
potrivit decât „a scrie”) poezie în închisoarea politică pot fi amintiţi, fiind
deja cunoscuţi ori formaţi în închisoare: Radu Gyr, Nichifor Crainic, Andrei
Ciurunga, Mihai Buracu, Dimitrie Paciag, Demostene Andronescu, Sergiu Grossu,
Constantin Aurel-Drăgodan, Sergiu Mandinescu, Eugen Măgirescu, Ion Omescu, Zorica
Lațcu (maica Teodosia), Ana Maria-Marin, Aurel Baghiu, Dumitru Oniga, Ioan
Victor Pica. Două cazuri deosebite: Ioan Andrei – pseudonimul episcopului
greco-catolic Ioan Ploscaru, care a vrut să rămână „anonim”, pe considerentul
că poezia sa este închinată exclusiv lui Isus Hristos, şi i se datorează, el
fiind un simplu intermediar; şi Gabriel Ţepelea – care a compus poezii exclusiv
în închisoare.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 19.85pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: georgia;">Se consideră că <b style="mso-bidi-font-weight: normal;">Radu Gyr</b> (<span style="background: white;">pseudonimul literar al lui
R<span style="mso-bidi-font-weight: bold;">adu Demetrescu, 1905-1975)</span></span>
este cel mai expresiv poet al spaţiului carceral, eminamente „poet al zăbrelelor”,
având o experienţă de închisoare îndelungată și exemplară. Arestat ca legionar
încă din timpul regimului autoritar al Regelui Carol al II-lea, apoi sub
regimul Antonescu, în 1945 a fost condamnat cu „lotul ziariştilor”. Eliberat în
1956, rearestat în 1958, condamnat la moarte pentru poezia-manifest <i>Ridică-te
Gheorghe, ridică-te Ioane</i>, considerată de autorităţi instigare împotriva
regimului comunist. Condamnarea i-a fost comutată în 25 de ani de muncă silnică;
eliberat în 1963. A supravieţuit anilor grei de pedeapsă (din care doi cu
lanţuri la picioare) sublimându-și suferinţa. <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 19.85pt;"><span style="font-family: georgia;"><span lang="RO">Poezia de detenție </span><span lang="RO">a lui Radu Gyr a avut cea mai intensă
circulaţie printre deţinuţii din întregul sistem penitenciar. Scriitorul Hans
Bergel mărturiseşte: „Pe la începutul ultimei mele detenţii, am cunoscut un
oier din Dobrogea din comuna Babadag – comună devenită celebră fiindcă
locuitorii săi nu au vrut să intre în colectivă şi până la urmă au fost trimise
acolo batalioane ale Securităţii. Acest oier fusese condamnat la 15 ani, ca şi
mine, eram şi de aceeaşi vârstă. În primele zile de «convieţuire» a noastră în
puşcărie m-a întrebat dacă am auzit de numele lui Radu Gyr. Eu nu auzisem şi,
fără să aştepte răspunsul meu, a început să recite «În fruntea mesei stau cu
mirt pe frunte,/ dar dorm de mult sub zidurile Troii.../ Mesenii râd şi cupa
mea se umple –/ voi beţi cu morţii şi cinstiţi strigoii./ Eu am rămas sub
zidurile Troii...».<i> </i>M-a impresionat poezia când am ascultat-o. Ideea era
fenomenală, dar şi forma pe care i-o dăduse Gyr era fantastică: acest monolog
al lui Ulise. A doua zi vine alt deţinut, care voia şi el să-mi spună o poezie.
Când îl întreb de cine e poezia, îmi răspunde «de Radu Gyr». Dintr-o dată am
devenit atent şi am început şi eu, ca şi alţi colegi de închisoare, să învăţ
poezii de Gyr pe de rost, ştiam vreo 30 pe dinafară. Nu mi-a păsat mie, care
sunt neamţ crescut cu poezia germană, adică cu Goethe, Kleist şi Schiller, de
concepţiile lui politice: Gyr a însemnat pentru mine un sprijin moral, poezia
lui m-a ajutat să supravieţuiesc, nu fiindcă era poezie română, ci fiindcă
ajungea până şi în inima mea nemţească. Peste tot, în toate închisorile pe unde
am stat, am întâlnit poezii de Gyr şi din cauza asta – indiferent de ce
orientare politică a avut – eu îl iert pentru tot ce a făcut el înainte. Poezia
lui Gyr a însemnat pentru sute şi mii de oameni din detenţie singurul mod de a
supravieţui”. În libertate, Hans Bergel, el însuşi fost deţinut politic cu trei
perioade de detenţie şi domiciliu obligatoriu, i-a dedicat lui Radu Gyr un eseu
intitulat <i>Radu Gyr şi melancolia eroică a sud-estului.<o:p></o:p></i></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 19.85pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: georgia;">Una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui
Radu Gyr este <i>Iisus în celulă. </i><span style="mso-bidi-font-style: italic;">Deschiderea
și închiderea – prima și ultima strofă – </span>conțin un mesaj foarte puternic,
pe măsura imaginii pe care o creează, a unui Isus esențializat, vertical și
difuz: <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 19.85pt;"><span lang="RO"><o:p><span style="font-family: georgia;"> </span></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 19.85pt;"><i><span lang="RO"><span style="font-family: georgia;">Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă.<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 19.85pt;"><i><span lang="RO"><span style="font-family: georgia;">O, ce 'nalt şi trist părea Christ.<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 19.85pt;"><i><span lang="RO"><span style="font-family: georgia;">Luna-a intrat după El în celulă,<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 19.85pt;"><i><span lang="RO"><span style="font-family: georgia;">Şi-L făcea mai înalt şi mai trist. <o:p></o:p></span></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 19.85pt;"><i><span lang="RO"><span style="font-family: georgia;">(...) <o:p></o:p></span></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 19.85pt;"><i><span lang="RO"><span style="font-family: georgia;">– Unde eşti, Doamne?... am urlat la zăbrele.<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 19.85pt;"><i><span lang="RO"><span style="font-family: georgia;">Din lună venea fum de căţui.<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 19.85pt;"><i><span lang="RO"><span style="font-family: georgia;">M-am pipăit, şi pe mâinile mele <o:p></o:p></span></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 19.85pt;"><span style="font-family: georgia;"><i><span lang="RO">Am găsit urmele cuielor Lui...</span></i><span lang="RO"> <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 19.85pt;"><span lang="RO"><o:p><span style="font-family: georgia;"> </span></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 19.85pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: georgia;">Mi-au recitat <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Ridică-te, Gheorghe, ridică-te Ioane!</i> (la fel, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Iisus în celulă</i>) cu emoție, de parcă și-ar fi retrăit întreaga
viață de pușcărie, mai mulți foști deținuți, între ei o femeie (Aurora
Dumitrescu-Ille) și un bărbat (Neculai Popa), fără ca vreunul dintre ei să fi
fost coleg de celulă cu poetul. Ileana Samoilă mi-a recitat, de asemenea,
crâmpeie din multe alte poeme de Gyr, de Crainic, de Ciurunga. Fiecare a spus
varianta cu care se liberase.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 19.85pt;"><span lang="RO"><o:p><span style="font-family: georgia;"> </span></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-indent: 19.85pt;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="background: white;"><span style="font-family: georgia;">Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!<o:p></o:p></span></span></i></b></p>
<p class="MsoNormal" style="text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="background: white;"><o:p><span style="font-family: georgia;"> </span></o:p></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="background: white;"><span style="font-family: georgia;">Nu pentru-o
lopată de rumenă pâine,<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="background: white;"><span style="font-family: georgia;">Nu pentru
pătule, nu pentru pogoane,<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="background: white;"><span style="font-family: georgia;">Ci pentru
văzduhul tău liber de mâine,<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="background: white;"><span style="font-family: georgia;">Ridică-te,
Gheorghe, ridică-te, Ioane!<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="background: white;"><o:p><span style="font-family: georgia;"> </span></o:p></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="background: white;"><span style="font-family: georgia;">Pentru sângele
neamului tău curs prin şanţuri,<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="background: white;"><span style="font-family: georgia;">Pentru cântecul
tău, ţintuit în piroane,<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="background: white;"><span style="font-family: georgia;">Pentru lacrima
soarelui tău pus în lanţuri,<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="background: white;"><span style="font-family: georgia;">Ridică-te,
Gheorghe, ridică-te, Ioane!<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="background: white;"><o:p><span style="font-family: georgia;"> </span></o:p></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="background: white;"><span style="font-family: georgia;">Nu pentru mânia
scrâşnită-n măsele,<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="background: white;"><span style="font-family: georgia;">Ci ca să aduni
chiuind pe tăpșane<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="background: white;"><span style="font-family: georgia;">O claie de zări
şi-o căciulă de stele,<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="background: white;"><span style="font-family: georgia;">Ridică-te,
Gheorghe, ridică-te, Ioane!<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="background: white;"><o:p><span style="font-family: georgia;"> </span></o:p></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="background: white;"><span style="font-family: georgia;">Aşa ca să bei
libertatea din ciuturi<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="background: white;"><span style="font-family: georgia;">Și-n ea să
te-afunzi ca un cer în bulboane<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="background: white;"><span style="font-family: georgia;">Și zarzării ei
peste tine să-i scuturi,<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="background: white;"><span style="font-family: georgia;">Ridică-te,
Gheorghe, ridică-te, Ioane!<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="background: white;"><o:p><span style="font-family: georgia;"> </span></o:p></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="background: white;"><span style="font-family: georgia;">Şi ca să-ți pui
tot sărutul fierbinte<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="background: white;"><span style="font-family: georgia;">Pe praguri, pe
prispe, pe uşi, pe icoane,<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="background: white;"><span style="font-family: georgia;">Peste toate ce
slobode-ţi ies înainte,<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="background: white;"><span style="font-family: georgia;">Ridică-te,
Gheorghe, ridică-te, Ioane!<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="background: white;"><o:p><span style="font-family: georgia;"> </span></o:p></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="background: white;"><span style="font-family: georgia;">Ridică-te,
Gheorghe, pe lanţuri, pe funii,<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="background: white;"><span style="font-family: georgia;">Ridică-te, Ioane,
pe sfinte ciolane!<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="background: white;"><span style="font-family: georgia;">Sus, spre
lumina din urmă-a furtunii,<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-indent: 19.85pt;"><span style="font-family: georgia;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="background: white;">Ridică-te,
Gheorghe, ridică-te, Ioane!</span></i><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO"><o:p></o:p></span></i></span></p>
<p align="right" class="MsoNormal" style="text-align: right; text-indent: 19.85pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: georgia;">(varianta din vol. <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Poeți după gratii</i>, Mănăstirea Petru Vodă, 2010)<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 19.85pt;"><span lang="RO"><o:p><span style="font-family: georgia;"> (...)</span></o:p></span></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;"><span style="font-family: georgia;"><span lang="RO"><o:p> </o:p></span><span style="text-indent: 19.85pt;">Un alt poet foarte apreciat de către deţinuţii politici a fost </span><b style="text-indent: 19.85pt;">Andrei Ciurunga </b><span style="background: white; text-indent: 19.85pt;">(pseudonim, alături de Robert Cahuleanu, al lui Robert Eisenbraun)
(1920-2004)</span><span style="text-indent: 19.85pt;">. Considerat poet al „sârmelor ghimpate”, şi el a avut un
traseu biografic marcat timpuriu de detenţia politică. A fost arestat în 1945 pentru
un articol anticomunist, apărut în ziarul „Expresul” din Brăila, de care
autoritățile s-au folosit ca pretext pentru a-l transforma în autor moral al
manifestaţiilor promonarhiste din oraş, prilejuite de onomastica Regelui Mihai
(8 noiembrie 1945). Rearestat în februarie 1950 pentru o plachetă de versuri care
apăruse la Chişinău în 1944 (</span><i style="text-indent: 19.85pt;">Cântece de dor şi război</i><span style="text-indent: 19.85pt;">). Motivaţia
ideologică era evidentă: poetul provenea din Basarabia, provincie românească
ocupată de URSS. Una dintre poeziile de temniță ale lui Ciurunga este
intitulată chiar „</span><span style="text-indent: 19.85pt;">Canalul” (<i>Poemele
cumplitului Canal</i>, 1950-1954); a fost rearestat în 1958, </span><span style="text-indent: 19.85pt;">pe motiv că deşi avea interdicţie de
semnătură şi-a difuzat clandestin poemele despre Canal, care au circulat atât
în România, cât şi în străinătate, în exilul românesc. Condamnat la 18 ani de
muncă silnică pentru „crimă de uneltire contra ordinii sociale”.</span></span></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;"><strong><span lang="RO" style="font-weight: normal; mso-bidi-font-weight: bold;"><o:p><span style="font-family: georgia;"> </span></o:p></span></strong></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO"><span style="font-family: georgia;">Canalul<o:p></o:p></span></span></i></b></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO"><o:p><span style="font-family: georgia;"> </span></o:p></span></i></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO"><span style="font-family: georgia;">Aici am ars şi-am sângerat cu
anii<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO"><span style="font-family: georgia;">aici am rupt cu dinţii din
ţărână<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO"><span style="font-family: georgia;">şi-aici ne-am cununat, cu
bolovanii,<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO"><span style="font-family: georgia;">câte-un picior uitat sau
câte-o mână.<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO"><span style="font-family: georgia;">(...) <o:p></o:p></span></span></i></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO"><span style="font-family: georgia;">Aprinşi sub biciul vântului
fierbinte;<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO"><span style="font-family: georgia;">bolnavi şi goi pe ger şi pe
ninsoare,<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO"><span style="font-family: georgia;">am presărat cu mii de oseminte<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO"><span style="font-family: georgia;">meleagul dintre Dunăre şi
Mare. <o:p></o:p></span></span></i></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO"><span style="font-family: georgia;">(...) <o:p></o:p></span></span></i></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO"><span style="font-family: georgia;">Istoria, ce curge-acum
întoarsă,<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO"><span style="font-family: georgia;">va ţine minte şi-ntre foi va
strânge<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO"><span style="font-family: georgia;">acest cumplit Danubiu care
varsă<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO"><span style="font-family: georgia;">pe trei guri apă şi pe-a
patra, sânge<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO"><o:p><span style="font-family: georgia;"> </span></o:p></span></i></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: georgia;">Fostul deținut politic Florin Constantin Pavlovici îşi aminteşte cum
„scria” Andrei Ciurunga poezie, indiferent de condiţiile locului de detenţie:
ghemuit ore în şir „la şerpărie”, pe cimentul celulei de la Jilava, „în marş,
în pas alergător sau în poziţie de drepţi, la cărat cărămizi, la curăţatul
seminţelor de sorg, în timp ce mânca, în timp ce dormea”. <o:p></o:p></span></span></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: georgia;">Pentru a nu uita versurile, Ciurunga avea un sistem personal de
memorare: poezia în formă fixă, decastih cu două rime, aşa încât putea oricând
să reconstituie poemul amintindu-şi un singur vers. „Pieptarul-bibliotecă”, de
care nu se despărţea niciodată, adăpostea manuscrise pe pânză ruptă din haine.
În „manuscrisele interzise” ale poetului s-a aciuat într-o noapte un şoarece. (...)</span><o:p></o:p></span></p>FLORI BALANESCUhttp://www.blogger.com/profile/07892742157575432862noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7226597872592855672.post-70756005619380596792022-06-18T09:52:00.002+03:002022-06-18T10:02:13.120+03:00Drama deportaților din România, Rusalii 1951–Rusalii 2022<p style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: inherit;"></span></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: inherit;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhocq2NxsEtsAHiIG1gxSgKKQ_N0noxsfO90eDVJjMog_VPu0xHvac4KWzvA3kzf8izCHrahpOU4CEusj49O5AxMT1i-eEq3oBbbB93j12VVbzoHzI7b01ZxhnsF9eWzWKLS0y82hFbAeMgz-toUWegwBuwlNDQvsQEf3TgbpEA6yDaerlXWPNCENIh/s678/enci.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: justify;"><img border="0" data-original-height="678" data-original-width="472" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhocq2NxsEtsAHiIG1gxSgKKQ_N0noxsfO90eDVJjMog_VPu0xHvac4KWzvA3kzf8izCHrahpOU4CEusj49O5AxMT1i-eEq3oBbbB93j12VVbzoHzI7b01ZxhnsF9eWzWKLS0y82hFbAeMgz-toUWegwBuwlNDQvsQEf3TgbpEA6yDaerlXWPNCENIh/w223-h320/enci.jpg" width="223" /></a></span></div><span style="font-family: inherit;"><div><div dir="rtl" style="text-align: center;"><div style="text-align: justify;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi34gT5rVELjxcj8EQgQVdanLCR9BUuBSwHxRCBKTnMAK_n1koCx7etqNd1e7KaqyL5jlFqEzOWFRpkOEZDl4cvlbKUXyo7_CZk7aNx21i5X8CP_XZSglY8VKyIqX6hNJY1OYQcqM9g9YC9vQyCTK-d42L6hgZ38mFeG03wfHsaNEUU7ACU_ESMpeH8/s600/rel%20rom.jpg" imageanchor="1" style="font-family: inherit;"><img border="0" data-original-height="600" data-original-width="390" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi34gT5rVELjxcj8EQgQVdanLCR9BUuBSwHxRCBKTnMAK_n1koCx7etqNd1e7KaqyL5jlFqEzOWFRpkOEZDl4cvlbKUXyo7_CZk7aNx21i5X8CP_XZSglY8VKyIqX6hNJY1OYQcqM9g9YC9vQyCTK-d42L6hgZ38mFeG03wfHsaNEUU7ACU_ESMpeH8/w208-h320/rel%20rom.jpg" width="208" /></a></div><span><a name='more'></a></span></div></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;">Rusalii 1951 – Rusalii 2022: 71 de ani de la drama familiilor deportate din Banat în Bărăgan, în iunie 1951, familii însumând peste 40 de mii de suflete, dintre care aproape 8 500 de bărbați și femei de toate vârstele erau basarabeni. „Evreii noștri”, cum îi numește Paul Goma, fuseseră marcați de război și de refugierea în România, cu frontul înaintând pe urmele lor, se stabiliseră, în sfârșit, „acasă” și prinseseră cheag, pentru că erau foarte muncitori și de nădejde, iar acum se vedeau forțați la altă dislocare. Drama lor a fost diferită în rău de a altor categorii (etnici diferiți din zona cu granița iugoslavă, olteni, alții) deoarece erau „venetici”, după ridicarea restricțiilor domiciliare nu au avut unde să se mai întoarcă. A apucat fiecare încotro a văzut cu ochii, unii fiind nevoiți să mai rămână câțiva ani în satele-noi de deportați, pe care cu „mânurile” lor le ridicaseră în Câmpia aspră a Bărăganului, în dreptul țărușului alocat fiecărei familii. Este cazul Paulinei Ciobanu, care a avut o viaţă zbuciumată: a trăit drama războiului în Basarabia şi a fost nevoită să se refugieze, adolescentă fiind, cu întreaga familie în România, unde s-a căsătorit tot cu un basarabean refugiat, care a primit pământ şi casă în Banat. De acolo, în iunie 1951 au fost deportați: soţ, soție, o fetiţă de trei ani şi un băieţel de 11 luni, plus sora mai mică a Paulinei, aflată în vizită la ei. În Bărăgan au ridicat din pământ, apă și paie satul Răchitoasa, alături de ceilalți deportați. „Până-n şaptezeci dac-auzeam o maşină pe stradă nu să mai lipea somnu’ de mine până ziua, nu mai puteam să dorm dac-auzeam o maşină pe stradă uruind, aşa mai tare, nu mai adormeam, iar seara dacă mă culcam în pat şi, aşa între somn şi…, săream din pat aşa, din instinct … ” (interviu cu Paulina Ciobanu, Buftea, 19 ianuarie 1999). Paulina și familia ei au mai rămas în Răchitoasa încă cinci ani, după ridicarea restricțiilor, pentru că nu aveau unde să plece.</span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;"><br /></div></span><p></p><div dir="auto" style="background-color: white; color: #050505; text-align: justify; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: inherit;">În <i>Enciclopedia Represiunii</i>, vol. 1., INST, sunt două texte semnate de mine: „Basarabeni” și „Deportarea” (fenomenul deportării în regimul comunist, incluzând și deportările basarabenilor de după ocuparea Basarabiei de URSS).</span></div><div dir="auto" style="background-color: white; color: #050505; text-align: justify; white-space: pre-wrap;"><br /></div><div dir="auto" style="background-color: white; color: #050505; text-align: justify; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: inherit;">În continuare, câteva paragrafe din <i style="letter-spacing: -0.41px; text-align: left;">Drama basarabenilor refugiaţi în România trăită de un copil deportat în Bărăgan, </i><span style="letter-spacing: -0.41px; text-align: left;">text</span><span style="letter-spacing: -0.41px; text-align: left;"> prezentat la Conferința organizată de Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului: „Centenarul Unirii Basarabiei cu România. Problema Basarabiei în relaţiile româno-sovietice/ruse, 1918-2018”, Bucureşti, 11-12 aprilie 2018. Textul integral este în volumul coordonat de Florin-Răzvan Mihai și Vasile Buga, <i>Problema Basarabiei în relațiile româno-sovietice, 1918-2018</i>, Ed. Litera, București, 2022.</span></span></div><p style="background-color: white; color: #050505; letter-spacing: -0.41px; margin: 16px 0px 0px; padding: 0px; text-align: justify; white-space: pre-wrap;"><i><span style="font-family: inherit; letter-spacing: -0.41px;">Interviurile cu</span><span style="font-family: inherit; letter-spacing: -0.41px;"> </span><span style="font-family: inherit; letter-spacing: -0.41px;">Elena Drăgușin, născută Ciobanu, și cu mama acesteia, Paulina Ciobanu, le-am realizat la</span><span style="font-family: inherit; letter-spacing: -0.41px;"> </span><span style="font-family: inherit; letter-spacing: -0.41px;">15 decembrie 1998, în București, și la 19 ianuarie 1999, în Buftea. </span><span style="font-family: inherit; letter-spacing: -0.41px;"> </span></i></p><p style="background-color: white; color: #050505; letter-spacing: -0.41px; margin: 16px 0px 0px; padding: 0px; text-align: justify; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: inherit;"> </span><span style="font-family: inherit; letter-spacing: -0.41px; text-align: justify;">„ (...) Copilul de trei ani, smuls cu forța din căminul în care s-a născut și în care până atunci vorbea mai mult nemțește decât românește – pentru că ea și frățiorul ei erau lăsați în grija unei nemțoaice bătrâne cât părinții erau la muncă, s-a maturizat încercând să treacă peste multe complexe, uneori chiar camuflându-le. Până la 11 ani nu a știut că viața poate fi și altfel, nu a ascultat povești, pentru că nu a avut cine să îi povestească, nu a știut ce este iubirea pentru că nu i-a arătat-o nimeni. Am intuit că părinții nu le-au spus copiilor povești, așa cum, îndeobște, suntem obișnuiți să credem că fac toți părinții. Foarte tineri, de altfel, cel puțin, Paulina, ea însăși lipsită de o copilărie fericită și de adolescență, erau epuizați de muncă și aspriți de griji. Cei doi părinți își consumau nevoia de povești discutând pe întuneric, înainte de a adormi, iar copiii îi auzeau. Paulina era autodidactă, citea mult, în măsura în care găsea câte o carte. Iar noaptea îi povestea soțului ce citise.</span></p><p style="background-color: white; color: #050505; letter-spacing: -0.41px; margin: 16px 0px 0px; padding: 0px; text-align: justify; white-space: pre-wrap;"><i style="letter-spacing: -0.41px; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;">F.B.: Părinţii dumneavoastră vă spuneau poveşti ? </span></i></p><p style="background-color: white; color: #050505; letter-spacing: -0.41px; margin: 16px 0px 0px; padding: 0px; text-align: justify; white-space: pre-wrap;"><i style="font-family: inherit; letter-spacing: -0.41px;">E.D.:</i><span style="font-family: inherit; letter-spacing: -0.41px;"> Nu, cred că nu ne spuneau, cred că n-aveau timp, n-aveau timp de-aşa ceva. Nu, nu, nu, nu, nu, nu mi-aduc aminte de nicio poveste şi acuma… mama n-are cum să ştie dar cred că n-au avut timp nici să fie foarte afectuoşi cu noi. Şi nici timp şi nici dispoziţie. Am fost aşa… ne-au iubit da’ nu aşa… au făcut sacrificii enorme pentru noi dar nu, n-au fost aşa afectuoşi cum… cum poate ne-am fi dorit noi sau poate nici nu ne doream da’ cum, cum, cum gândesc eu acuma că ar trebui să fie un părinte cu un copil. Nuu… </span><span style="font-family: inherit; letter-spacing: -0.41px;">erau prea necăjiţi şi prea munciţi… ca să fie şi foarte afectuoşi cu noi.</span></p><p style="background-color: white; color: #050505; letter-spacing: -0.41px; margin: 16px 0px 0px; padding: 0px; text-align: justify; white-space: pre-wrap;"><i style="font-family: inherit; letter-spacing: -0.41px;">F.B.: Aveţi nostalgii în legătură cu satul Răchitoasa ?</i></p><p style="background-color: white; color: #050505; letter-spacing: -0.41px; margin: 16px 0px 0px; padding: 0px; text-align: justify; white-space: pre-wrap;"><i style="font-family: inherit; letter-spacing: -0.41px;">E.D.:</i><span style="font-family: inherit; letter-spacing: -0.41px;"> </span><span style="font-family: inherit; letter-spacing: -0.41px;">Într-un fel e satul copilăriei noastre, aşa cum era. Eu mă gândesc şi-acu’, de multe ori mă gândeam, Doamne, ce grădini frumoase, cum erau oamenii ăia de, de săraci şi nu aveau nici, nici măcar un pomişor în curtea lor, dar aveau nişte grădini aşa de curate şi de-ngrijite, şi de unde-or fi găsit ei săracii de-au adus seminţe de flori acolo (...) Mi-aduc aminte când am văzut primu’ piersic… probabil că pusese cineva un sâmbure de piersic în pământ… asta era deja prin cincizecişişapte-cincizecişiopt, când a-nflorit primu’ piersic acolo, era o casă pustie, ne jucam acuma prin casele-alea pustii și înflorise un piersic acolo. A fost aşa pentru mine o revelaţie când am văzut piersicu-ăla cu flori roz, era ceva aşa, o minunăţie!</span></p><p style="background-color: white; color: #050505; letter-spacing: -0.41px; margin: 16px 0px 0px; padding: 0px; text-align: justify; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: inherit;"> </span></p><p class="jlfdnvsn" dir="auto" style="background-color: white; color: #050505; letter-spacing: -0.41px; line-height: 1.4118; margin: 16px 0px 0px; padding: 0px; text-align: justify; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: inherit;">După o asemenea viață, nu este ciudat că Elenei nu îi place poezia. Într-o lume totalitară, în care copiii sunt excluși din societate fără a fi conștienți de lumea în care trăiesc, aceștia dezvoltă complexe mai mult sau mai puțin active. Ei nu devin revoltați, ci frustrați, chinuiți de obsesia că nu merită. Este un aspect care se decantează pe măsură ce urmărim mărturia. Dorințele mai târzii ale Elenei au fost tocmai construirea unei cariere, o casă frumoasă, „în orice caz, să fiu respectată am vrut cel mai mult, bine-nţeles, nu pe degeaba. Să merit să fiu respectată”. Idealul ei de femeie este „o femeie care reuşeşte-n viaţă. În care, v-am mai spus, să fie respectată şi-n familie, să fie respectată şi la serviciu, respectată bineînţeles pe merit”. </span></p><p style="background-color: white; color: #050505; letter-spacing: -0.41px; margin: 16px 0px 0px; padding: 0px; text-align: justify; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: inherit;"> </span><span style="font-family: inherit; letter-spacing: -0.41px;">(...)</span></p><p style="background-color: white; color: #050505; letter-spacing: -0.41px; margin: 16px 0px 0px; padding: 0px; text-align: justify; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: inherit; letter-spacing: -0.41px;">Spre deosebire de copii, adulții aflați în aceeași situație sunt revoltați interior, pentru că au termen de comparație. Aceștia devin luptători, ceea ce s-ar putea numi rezistență cotidiană. Paulina, mama Elenei, este un astfel de exemplu, ea s-a maturizat luptând din greu pentru fiecare clipă (să nu uităm că a trăit războiul, refugierea, a fost o vreme mamă pentru surioarele ei, s-a măritat la 17 ani, a fost deportată). Am putea corela acest aspect cu situația deținuților politici, care, în ciuda chinurilor adesea neverosimile la care au fost supuși, au atins în marea lor majoritate vârste venerabile. Pentru cei mai mulți oameni, poezia este ceva facil – deși, desigur, nu aces</span><span style="font-family: inherit; letter-spacing: -0.41px;">ta este adevărul –, poate chiar ceva la îndemâna oricui. Am întrebat-o pe Elena dacă a fost ceva frumos în copilăria ei. Nu, nimic, „în jurul nostru toată lumea era supărată, preocupată, toţi erau oameni necăjiţi, poate că nici noi nu ne puteam bucura, n-aveam cum”. Am mai întrebat-o dacă îi place muzica. Surprinzător, a spus da. Deși în Răchitoasa nu a ascultat niciodată muzică. În clasa a cincea, când a fost la Brăila, nu cu mult timp înainte de a părăsi statutul de deportați, a rămas impresionată, </span><i style="font-family: inherit; letter-spacing: -0.41px;">şocată</i><span style="font-family: inherit; letter-spacing: -0.41px;"> (este termenul ei) auzind un pian. </span></p><p style="background-color: white; color: #050505; letter-spacing: -0.41px; margin: 16px 0px 0px; padding: 0px; text-align: justify; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: inherit; letter-spacing: -0.41px;">Însă, cu romanul este altă poveste, așa consideră majoritatea, inclusiv scriitorii, chiar unii poeți scriind roman la un moment dat, ca un fel de diplomă de maturitate scriitoricească. Așa crede și Elena, că viața părinților ei merită un roman, care „ar fi un roman foarte bun, ar fi foarte palpitant. Cu multă acţiune şi cu multă suferinţă, şi cu multă voinţă şi cu puterea de a trece peste foarte multe lucruri”. Neavând talent, nu va fi ea cea care să îl scrie, mai spune Elena. I-am sugerat că ar putea fi o carte de istorie, mai degrabă. Nu, a spus martora, trebuie să fie roman, romanul se citește cu mai multă plăcere. E adevărat, romanul oferă posibilitatea evadării din istorie, atunci când este deosebit de traumatizantă.</span></p><p style="background-color: white; color: #050505; letter-spacing: -0.41px; margin: 16px 0px 0px; padding: 0px; text-align: justify; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: inherit; letter-spacing: -0.41px;"><i>E.D.</i>: M-am confesat ca la psihiatru [zâmbeşte cumva nesigură, copilăroasă].</span></p><p style="background-color: white; color: #050505; letter-spacing: -0.41px; margin: 16px 0px 0px; padding: 0px; text-align: justify; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: inherit; letter-spacing: -0.41px;"><i>F.B.: Aveţi acest sentiment, acum?</i></span></p><p style="background-color: white; color: #050505; letter-spacing: -0.41px; margin: 16px 0px 0px; padding: 0px; text-align: justify; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: inherit; letter-spacing: -0.41px;"><i>E.D</i>.: Ce? Ce sentiment?</span></p><p style="background-color: white; color: #050505; letter-spacing: -0.41px; margin: 16px 0px 0px; padding: 0px; text-align: justify; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: inherit; letter-spacing: -0.41px;">[Elena se teme nu atât de a avea sentimente, ci de a fi nevoită să le exprime; de aceea <i>nu</i> îi place poezia, pentru că o asociază cu „ușurința” de a exprima sentimente și stări. Romanul îi pare o cale mai sigură de a ascunde, de a camufla estetic, în ficțiune, realitatea trecutului recent care se dovedește atât de traumatizant(ă) când se trezește în ipostaza martorului mărturisitor. Pe de altă parte, Elena nu a reușit, oricât de mult a învățat și a urcat trepte sociale, să se simtă <i>relevantă</i>, demnă de luat în seamă.]</span></p><p style="background-color: white; color: #050505; letter-spacing: -0.41px; margin: 16px 0px 0px; padding: 0px; text-align: justify; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: inherit; letter-spacing: -0.41px;"><i>F.B.: Că v-aţi confesat?</i></span></p><p style="background-color: white; color: #050505; letter-spacing: -0.41px; margin: 16px 0px 0px; padding: 0px; text-align: justify; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: inherit; letter-spacing: -0.41px;"><i>E.D</i>.: Dacă am sentimentu’ ăsta? Da, am aşa, pentru că efectiv nu m-am gândit nicio clipă înainte la ce vom discuta, nici n-am ştiut că... Aţi zis dumneavoastră de interviu da’ am crezut că aşa e un in… aşa… [râde] Şi, efectiv nu m-am gândit la nimic… </span></p><p style="background-color: white; color: #050505; letter-spacing: -0.41px; margin: 16px 0px 0px; padding: 0px; text-align: justify; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: inherit; letter-spacing: -0.41px;"><i>F.B.: Vă e teamă că mi-aţi spus ceva ce nu trebuia să-mi spuneţi?</i></span></p><p style="background-color: white; color: #050505; letter-spacing: -0.41px; margin: 16px 0px 0px; padding: 0px; text-align: justify; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: inherit; letter-spacing: -0.41px;"><i>E.D.</i>: Nuu, nu, nu, nu, nicio clipă. Mi-e teamă că v-am spus lucruri neinteresante pentru ce aveţi de făcut, dar asta e, asta ştiu [zâmbeşte]. Dar ca să mă recompensez sau... faptu’ că eu, v-am spus, eram totuşi copil şi nu... nu am perceput ca şi părinţii mei, vă duc la ei.</span></p><p style="background-color: white; color: #050505; letter-spacing: -0.41px; margin: 16px 0px 0px; padding: 0px; text-align: justify; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: inherit; letter-spacing: -0.41px;"><br /></span></p><p style="background-color: white; color: #050505; letter-spacing: -0.41px; margin: 16px 0px 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: inherit; letter-spacing: -0.41px; text-align: justify;">Elena a rămas până la capătul întâlnirii noastre copilul nesigur de el, care se simte vinovat că nu merită. Și totuși, Răchitoasa este satul copilăriei ei, un sat care la zece ani după ce îl părăsiseră nu mai era, fusese șters cu buldozerele de pe fața Bărăganului, dar care a rămas în memoria afectivă a unui copil fără copilărie. (...)”</span></p><p style="background-color: white; color: #050505; letter-spacing: -0.41px; margin: 16px 0px 0px; padding: 0px; text-align: justify; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: inherit;"> </span></p>FLORI BALANESCUhttp://www.blogger.com/profile/07892742157575432862noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7226597872592855672.post-67845871393575016882022-06-05T10:31:00.002+03:002022-06-05T10:46:09.789+03:00„mă numesc Paul Goma”<p><br /></p><blockquote style="border: none; margin: 0px 0px 0px 40px; padding: 0px; text-align: left;"><p align="center" class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: center; text-indent: 0.5in;"><b><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 150%;">mă numesc Paul Goma<o:p></o:p></span></b></p><p style="text-align: center;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">cafea rece (tutun) şi anghinare</span></i></p></blockquote><p style="text-align: right;">(fragment) </p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.5in;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: left;"><span class="LO-Normal" style="text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_nYJkYbmTTDhm7P9RZqqsTEjsknOrpIr-ItIL34a0m64n1mPpvjaC9daK-TRYUt3Sd2gMDSlWGquKGRUjxfPoysTZufsSkQAgLl-Bz4uSOtvPm753Rd2Nexxgxf_LLpBL6vuuBhL9m5h-HLoGwuPXl0kVDN4auOioAY8e6iOvIZmYplAnpxcaNTxi/s874/282697028_468205231735542_8931764897562403708_n%20-%20Copy.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="874" data-original-width="749" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_nYJkYbmTTDhm7P9RZqqsTEjsknOrpIr-ItIL34a0m64n1mPpvjaC9daK-TRYUt3Sd2gMDSlWGquKGRUjxfPoysTZufsSkQAgLl-Bz4uSOtvPm753Rd2Nexxgxf_LLpBL6vuuBhL9m5h-HLoGwuPXl0kVDN4auOioAY8e6iOvIZmYplAnpxcaNTxi/w274-h320/282697028_468205231735542_8931764897562403708_n%20-%20Copy.jpg" width="274" /></a></div><br /><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 150%;"><br /></span></span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: left;"><span class="LO-Normal" style="text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 150%;">E
toamnă meree în Père-Lachaise. Și e bine. E liniște în anticamera eliberării la
Gherla. Acum e liniște. Îmi aud sângele cum susură prin vene și se gâtuie la
hârtoape, la îndoituri. Sunt plin de sânge și tumefiat. Suntem. Eu și bietul
frontierist </span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 12pt; line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">Ferdinand
Piatka. Acum nu e liniștea de atunci prevestitoare de liberare cu suplimente
domiciliate obligator. E liniște totală în columbariu. Și rece. Ca tot ce e Unic. Totalitar. Bine că n-a fost și veșnic, așa cum e liniștea mea de
azi. Și de mâinele etern. Să tot sorbi din cafeaua rece și să clănțănești la
mașina de scris. Păcat că m-am lăsat de fumat. Nu merge, dar deloc, scrisul de
romane, fie ele și inestetice, cu cafea-fără-țigară. Și ce romane mi-ar fi
ieșit, publicabile la Cartea Românească, premiabile, până și Preda m-ar fi
iubit, dacă nu-i puneam o bombă sub editură cu manuscrisul <i>Ușii</i>..., până și colegii mei scriitorii (he-he-he, pri-e-te-ne!,
a-ca-de-mi-ci-e-ne!) m-ar fi integrat, m-ar fi talentinizat, m-ar fi
celebrizat, dacă mai tăceam din gura mea rea de basarabean, dacă mai bricolam
și eu ca toată lumea manuscrisele, dacă mai autocenzuram dracului ideile alea
care nu făceau trebuință nimănui. Dacă mi-ar fi plăcut mai mult vinul și
tăriile și pupincurismul colaboraționist și construirea nemuririi prin operă
cum i-au plăcut lui Sașa, demolatorul meu, cititorul în bobi doi pe fața
conformă a lumii, doi pe fața alunecoasă a vremurilor. Dar să nu uit, soro, de
unde pornisem, ziceam că în <i>Ușa noastră
cea de toate zilele</i> i-a văzut Sășiulică al nostru, Ivasiucul nostru
naționale, nici mai mult, nici mai puțin precis pe tovarășii supremi Elena și
Nicolae personificați (sic) de personajele mele. Degeaba a zis Paleologu că nici
vorbă, degeaba au mai zis și alți redactori, al nostru ca bradu i-a strecurat
veninul lui Preda, și atât i-a fost. Zice Moromete-cel-cu editură: <i>eu te cred pe tine, dar dacă</i>... Și gata
bomba, gata fandacsia. <i>Or vrei să-mi ia
editura!!??</i></span></div><p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 150%; mso-font-kerning: .5pt;">Dar
așa, doar cu o cafea rece, ce dracu de romane să scrii... bașca
eternele alintături contondente cu Securitatea. Dacă nu-i cădea un bloc în cap
la cutremur, poate chiar nu mai ieșeam (viu) de la Rahova, că prea era pornit
să mă neființeze, să interpreteze el <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Gherla</i>
în folosul Securității. Sau, cine știe, poate devenea disident de necesitate.
Omul avea stofă. Avea, avea... n-a trecut el și prin ambasada americanilor
câțiva ani, să vadă cum se împute cadavrul imperialist pe dinăuntru, nu doar pe
dinafara limbii de lemn. Și eu, și el am cunoscut bine-bine Răul Absolut, și pe
dinăuntru, și pe dinafară, dar asta nu ne-a ferit pe amândoi în libertate (he,
he, he) de cântecul de sirenă al orgoliului auctorial (pe care mi-l reproșați
mie, printre bârnele care vă atârnă din ochi). Până la urmă, un cântec clasic
de sinucidere morală, nu mai rânjiți, mai citiți, mai așteptați, o să vedeți că
Moș Reproș are dreptate... E-he, n-a precupețit nimic pentru. Ca atunci când a
pledat în fața lui Noel Bernard că sunt un nimic. Nici nu știu care dintre ei a
fost mai convingător: Sașa ori Breban. Dar ce mai contează. Noroc că (norocosul
de Goma, bată-l norocu</span><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: EN-US; mso-font-kerning: .5pt;">’</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 150%; mso-font-kerning: .5pt;"> să-l bată!)
Bernard gândea cu... capul. Doamne-doamne, ce le-a zis! Că auzi soro ce-i mâna
pe ei în luptă, ce-i freca la melodie, la asta, pardon, la datorie: că Goma
n-are prestigiu, cum să-l urmeze scriitorii? Bașca: talent, ioc! Câtă unitate
de viziune și simțiri între eterna Securitate și estetica scriitorime! Și
Bernard le-a ars-o scurt, că n-avea timp de prostii, ba, zice Ioana,
nevastă-sa, </span><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 150%;">a
văzut roșu înaintea ochilor</span></i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> și <i style="mso-bidi-font-style: normal;">scos din fire</i> a strigat<span style="mso-font-kerning: .5pt;">: </span><i style="mso-bidi-font-style: normal;">Puțin
importă dacă Goma are sau nu talent. El este singurul dintre voi toți care a
avut curajul să stea în două picioare și să-l înfrunte pe Ceaușescu și
Securitatea. Iar voi nu v-ați solidarizat cu el, nu pentru că îi lipsește
prestigiul, ci din lașitate!</i><span style="mso-font-kerning: .5pt;"><o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 150%;">O fi ceva adevăr, dacă
a spus-o <i style="mso-bidi-font-style: normal;">ovreiul</i> Bernard despre <i style="mso-bidi-font-style: normal;">antisemitul</i> de mine, vai de sărăciile
mele.<span style="mso-font-kerning: .5pt;"> Moș Reproș n-ar fi avut curajul s-o
spună atât de limpede, de scurt, de mitraliat. Ar fi sărit și mai și smântânimea
neamului asupră-mi de să mă linșeze. Cum îi stă bine unei intelighenții
inexistente înainte de marea zaveră, născută spontan din spumele alibiurilor de
toată mâna ca Afrodita din mare. Care să fi fost legătura lor cu frumusețea, cu
iubirea, cu sensurile originare. N-a prea fost. Dar, a fost cu asta, zi-i pe
nume, cu prostituția. Da! Frumoasa păcătoasă își proteja suratele. Solidaritate
de gen, dar-însă-totuși solidaritate. Or, prostituția ‘telectuală... la român,
cum ar veni, n-a lăsat loc de solidaritate. Nici măcar cu bietul Nego. Mai pe
dinafară, vai ce cult, ce deștept, ce talentat e Nego, ce act de curaj, ce-o fi
fost în capul lui de s-a-nhăitat cu netalentatul, cu necunoscutul de Goma <i style="mso-bidi-font-style: normal;">si dă-i si luptă, neicusorule, ca la pasopt</i>
și mai multe nu! Zău! Pe dinăuntru: <i style="mso-bidi-font-style: normal;">penibil,
orgoliu nemăsurat, femeiușcă în trup de bărbat, scopit moral, obrăznicie de
pederast</i> și așa mai departe. Aceiași. Aceiași intelighenți. Și talentați. Și
cunoscuți (între ei). Zvâcul etic al lui Nego a făcut cât toate cărțile geniale
a o sută de nefutuți în cur. Exact! Dacă nu avea „defectul” ăsta, îi găseau ei
altul. Mereu sunt ciume la-ndemână de lipit pe fruntea indezirabililor. Securitatea
și tovarășii ei de drum – scriitorii. Altceva îi mâna pe ei în luptă, ținându-i
pe loc: autocenzura și paraliteratura de care îi făceam, mai mult sau mai puțin
direct, responsabili în 1972, și unde?, într-o publicație de-afară ca </span><span style="mso-bidi-font-style: italic;">„Die Zeit”. </span><span style="mso-font-kerning: .5pt;">Or, ce făcea Negoițescu în 1977, când mi s-a alăturat printr-o scrisoare
deschisă – vorbea despre practicarea pe meleaguri a unei </span>„literaturi de
parastas”.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: 0.5in;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Iar voi fi acuzat că
înjur pe toată lumea, că rescriu permanent la aceeași carte. Așa zicea marele
cutărescu, responsabil cu rubrica sportivă de la nu știu ce ziar, că n-aș fi
scris toată viața decât o singură carte. Cică: nici aceea prea bună. Ce să-ți
fac dom<span style="mso-font-kerning: .5pt;">‘</span> profesor-dom<span style="mso-font-kerning: .5pt;">‘</span> ambasador-dom<span style="mso-font-kerning: .5pt;">‘ ‘</span>ședinte pe viață! După cum poți constata, se scrie singură,
chiar și după ce am devenit cenușă! Degeaba țipi în eternitate: <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Adio, domnule Goma!</i> Unele eternități
nu-s menite. Dacă nu-s..., nu-s...<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: 0in; text-indent: 0.5in;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 150%;"><o:p> </o:p></span></p>FLORI BALANESCUhttp://www.blogger.com/profile/07892742157575432862noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7226597872592855672.post-44307428263607990752022-06-03T01:04:00.000+03:002022-06-03T01:04:13.248+03:00înserarea aceea<p> </p><p class="MsoNormal"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;">înserarea aceea<o:p></o:p></b></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal">ploaia din nămiaz mirosea neliniștitor<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">a tine, fiecare picătură pe oglinda tremurată <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">a asfaltului provoca mici hărți seismice<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">urmărite cu încetinitorul ar fi indicat <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">ardoarea din sângele orelor, ploile din mai <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">în felul lor anunțând arșiți insuportabile <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">mări cu sufletul la gură ce inundă <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">(singurătatea morții de zi cu zi)<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">focuri vii pe care le ațâță mai vii<o:p></o:p></p>FLORI BALANESCUhttp://www.blogger.com/profile/07892742157575432862noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7226597872592855672.post-2358770727905452122022-05-20T23:59:00.004+03:002022-05-20T23:59:41.933+03:00să se interzică muzica, în general, să se interzică<blockquote style="border: none; margin: 0 0 0 40px; padding: 0px;"><p style="text-align: right;"><i><span style="font-size: medium;"><b>Jurnal de pandemoniu</b></span></i></p></blockquote><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-indent: .3in;"><b style="text-indent: 0.3in;"><span style="background: white; font-family: "Times New Roman","serif"; mso-highlight: white;">12 mai 2020</span></b></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: .3in; text-justify: inter-ideograph;"><span style="background: white; font-family: "Times New Roman","serif"; mso-highlight: white;">Șase luni de când nu mai este Neculai Popa. Tot atâtea de când mă simt
mai singură. Cât l-am cunoscut era tatăl care mă suna cel puțin o dată pe
săptămână, tocmai din LA, să vadă ce fac, cum mă simt, ce am mai scris. Era la
zi cu ce se întâmplă în România și în Basarabia. Dar trebuia să plece, toți
plecăm, îmi spunea. M-a pregătit mult timp înainte. Iar cu vreo săptămână
înainte să se stingă m-a sunat să-și ia la revedere. Deși simțeam că e ultima
dată când îl aud, nu am vrut să cred.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: .3in; text-justify: inter-ideograph;"><span style="background: white; font-family: "Times New Roman","serif"; mso-highlight: white;">Țipătul care nu se stinge. Știa de atunci, din seara aceea de vară 2018,
la Bookfest. Cu câteva ore în urmă fusese lansarea <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Revoluției permanente, mon amour!</i> Știa și a sunat să mă felicite și
să îmi transmită voalat cât de mândru este. Și era încă de atunci atât de
bolnav. Mi-a pus întrebări despre târg, despre cunoscuți, despre ce e în țară,
mă obișnuisem cu stilul. Nu aveam rețineri, mă simțeam exact cum m-aș fi simțit
cu tata, dacă n-ar fi murit când aveam 24 de ani. Era un om simplu, tot ca dl
Popa. Cu el nu am apucat să discut, am aproape numai amintiri de copil. La 14
ani am plecat de acasă, la liceu, la facultate, în lume. Nu aveam telefoane în
anii 1980 și nici la începutul anilor 1990. Tata s-a dus în 12 iunie 1993.
Coincidența face că l-am văzut ultima dată cu o săptămână înainte, așa cum și
cu Neculai Popa am vorbit ultima dată cu o săptămână înainte să se stingă. Cred
că atunci, când mă plimbam prin fața standului R&R vorbind cu el, a fost
ultima oară când mi-a spus că dorința lui din urmă este să fie îngropat în
România. Că respiră cu această durere. Cu ea a și murit. Nu îmi spunea pur și
simplu, îi simțeam suferința. Este motivul pentru care nu am putut să stau pe
loc și mă tot duceam în sus, în jos, prin fața standului. Și punctul culminant,
țipătul, un țipăt ca un horcăit de moarte, înecat în lacrimi: <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Tu ești România mea!</i> Am izbucnit în
plâns. Distanțele cresc sentimentul inutilității, al neputinței. Nu m-am gândit
atunci, pe loc, că sunt într-un târg de carte. Era o zi aglomerată. Probabil că
se uita lumea la mine. Nu-mi pasă nici azi.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: .3in; text-justify: inter-ideograph;"><span style="background: white; font-family: "Times New Roman","serif"; mso-highlight: white;">M-am bucurat simplu, firesc, în urmă cu câțiva ani când mi-a trimis un
e-mail în care-mi scria cât de surprins a fost să citească o poezie a mea pe
blog. Îi făcusem o mare bucurie sufletească în ziua aceea. A fost ca o
revelație, mi-a spus. Mă întreb și azi ce și cum a înțeles din ea. Unul dintre
criticii literari care a scris despre volum părea să nu acorde cine știe ce
credit acelei poezii. Deși un altul a citat din ea, de bine. Continui să cred
că e ceva în ea, ceva ce poate ajunge la receptorii unui electrician, fost
deținut politic peste 13 ani, dar nu ajunge la cei prea cultivați (sigur că
încă mai cred în ea, am scris-o sub impulsul unei imagini anume, a unei idei
puternice, pe care, poate, nu am reușit să o transmit prea poetic). <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-indent: .3in;"><span style="background: white; font-family: "Times New Roman","serif"; mso-highlight: white;"><o:p> S</o:p></span><span style="background-color: white; font-family: "Times New Roman", "serif"; text-align: justify; text-indent: 0.3in;">imt de ceva timp că nu sunt iertată, nici măcar de cei mai apropiați
cunoscuți, pentru poezia pe care o scriu. Sunt de-a dreptul asocială când vine
vorba de a vorbi despre mine, mă retrag în carapace numai când aud expresiile
„lectură publică” și „turneu literar”. Prin urmare, nu intru în mod conștient
în competiție cu nimeni, nu ameninț poziția nimănui. De-a dreptul spus, nu
exist în literatura română. Dar simt respingerea, așa cum simt în oase
apropierea ploii. Am citit tone de cuvinte-nșirate, lăudate până la greață de
tipi, mai ales, nu tipe, care altfel parcă-s de la poliția poeziei, nu cumva să
fii nepoetic după gustul lor. Nu neapărat pentru stil (nu ai senzația că toată
lumea scrie, în general?, poezie, în special?), ci pentru omul care scrie. Mă
mulțumește cât să supraviețuiesc, dacă are vreun sens viețuirea, că poezia mea
este apreciată de câțiva oameni simpli, dar nu lipsiți de simț poetic, nici de
cultură. Nu sunt eternă ca să aștept să public în volum tot ce comit (și am
scris, oh, chiar mult, în perioade foarte sensibile ale vieții mele), să îmi
dau silința să par elitistă. Retrasă, absconsă, plină de mistere. Scriu pentru
că-mi vine. Pentru că mintea mea e mereu în lucru, neodihnită. Odihna ucide
gândirea. Visurile. Discernământul. Pasiunea. Mai postez câte o poezie pe
facebook. Uneori până și eu știu că e una reușită, dar marii degustători de
poezie n-au ochi și „buton” pentru mine. Nu dau bine în afara găștilor. Și am o
pată impardonabilă la dosarul de cadre al corectitudinii. Dacă vrei să ajungi departe
îi cari servieta lui cutărescu de la editură/revistă/club/cenaclu/uniune. Ce
cauți lângă Goma?</span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-indent: .3in;"><span style="background: white; font-family: "Times New Roman","serif"; mso-highlight: white;"><o:p> </o:p></span><span style="background-color: white; font-family: "Times New Roman", "serif"; text-align: justify; text-indent: 0.3in;">Știriștii au răgușit. Mare revelație: președintele Chinei l-a sunat pe
omul-de-la-OMS și l-a rugat nițel să nu facă publică informația că virusul Covid-19
se transmite de la om la om, deci să nu anunțe pandemia. Suntem mulți cei care
ne-am acoperit fața cu dosul palmei încă de la început. De câte ori îl vedeam
pe Tedros vorbind tâmpenii cusute cu ață albă simțeam putoarea Beijingului.
Marii jurnaliști fac azi pe revoltații. Când ne trăznea pestilența pe noi, ăia
care mereu vorbim degeaba, televiziunile ne acuzau de scenarită, de colportare
de fake news etc. Susțineau punctul de vedere al OMS și UE, că așa bate ceasul
la București, fixat pe ritmurile globalismului biruitor.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-indent: .3in;"><span style="background: white; font-family: "Times New Roman","serif"; mso-highlight: white;"><o:p> </o:p></span><span style="background-color: white; font-family: "Times New Roman", "serif"; text-indent: 0.3in;">Novlangajul la zi:</span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-indent: .3in;"><span style="background: white; font-family: "Times New Roman","serif"; mso-highlight: white;">Ioha – „să acționăm cu celeritate” (ca să
priceapă și nea Ion cum devine treaba, data viitoare o să știe cu cine să
voteze)<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-indent: .3in;"><span style="background: white; font-family: "Times New Roman","serif"; mso-highlight: white;">Un „mare analist”, care el de 25 de ani,
mă-nțelegi, tot analizează: „să ne-nțelegem, există un narativ al... și un
narativ al...” (dacă aveam îndoieli că tanti Mița ar avea probleme să pătrundă
marile probleme ale nației…) <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: .3in; text-justify: inter-ideograph;"><span style="background: white; font-family: "Times New Roman","serif"; mso-highlight: white;">Dincolo de lucrul meu profesional, găsesc și alte „dovezi” ale
preocupării majore pentru memorie, pentru autentic, pentru cultivarea
discernământului moral și istoric, fără de care, cred, chiar dacă intru în
coliziune cu susținătorii diverselor teorii ale purismelor, nu există nici
cultură adevărată. Cum să te mai tragă ața la lecturi de ficțiune, când vezi
filme documentare sau citești literatură biografistă, jurnal, memorialistică
virgină. </span><span style="background-color: white; font-family: "Times New Roman", "serif"; text-indent: 0.3in;">(...) </span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: .3in; text-justify: inter-ideograph;"></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-indent: .3in;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="background: white; font-family: "Times New Roman","serif"; mso-highlight: white;">20 mai 2020<o:p></o:p></span></b></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-indent: .3in;"><span style="background: white; font-family: "Times New Roman","serif"; mso-highlight: white;">Dădica e bolnavă, nenicu Pârvu e bolnav,
nenicu Bălănescu e bolnav. Mâine e ziua dădicii nr. 2, cumnata. Sper că n-o
aflu la telefon bolnavă și pe ea. D. e bolnavă, eu sunt bolnavă, totul se
îmbolnăvește. Îi spuneam D. în urmă cu câteva zile: am atins vârsta la care
numai din astea o să auzim – boli, suferințe, plecări.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-indent: .3in;"><span style="background: white; font-family: "Times New Roman","serif"; mso-highlight: white;">Vântul și Ella Fitzgerald. Și ploaia,
dacă ar veni. Respiro.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-indent: .3in;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="background: white; font-family: "Times New Roman","serif"; mso-highlight: white;">These Foolish Things</span></i><span style="background: white; font-family: "Times New Roman","serif"; mso-highlight: white;">. Și tumbele din miocard. Oboseala
celulară. Ai mei aveau o vorbă: <i style="mso-bidi-font-style: normal;">sunt atât
de obosât și nedormit că nu știu din ce mă mai țân</i>. Cam așa. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: .3in; text-justify: inter-ideograph;"><span style="background: white; font-family: "Times New Roman","serif"; mso-highlight: white;">M-am prins și azi în dialogul despre Securitate ca într-o pânză de
păianjen. Vreau argumentație, nu vreau să fie ori să pară vorbărie. Se
flecărește prea mult în literele române și în istoriografie. Semn de
superficialitate, de lipsă de viziune, de capacitate analitică. Mai bine să
stăpânești în toate un domeniu mic, decât să flecărești pe orice temă, ca
bătrânii taximetriști sau frizeri. Cred că sunt deformată de nevoia de a oferi
texte în care componenta didactică să nu lipsească. M-am întrebat de ce. Am
fugit de profesorat. Chiar de pe băncile facultății m-am angajat la nou
înființatul de un an INST. Studentă prin anii II-III am publicat pentru prima
oară ceva serios în Arhiva ziarului Cotidianul, al lui Rațiu. Viitorul meu
coordonator de licență și de master, Dinu C. Giurescu, văzând probabil în mine
o „tânără speranță” a cercetării, mi-a oferit posibilitatea să public grupaje
de documente cu un mic șapou. Studiam în Arhivele Naționale. Au fost
primii mei bani câștigați cu „sudoarea frunții” (cu brațele câștigasem bani
puțini și amari, lucrând în schimburile I și II la fabrica de confecții din
Craiova, opt luni, în 1988-1989). Puțini. Dar acum eram studentă și eram mândră în
sinea mea. În primii ani 1990 nu existau computere și internet. Nici telefoane.
Am bătut la mașină câteva lucrări de seminar și mi s-a părut ceva fantastic.
Într-o cameră întunecată, în căminul de la „Leu”. Nu mai eram de ceva timp în
Grozăvești, în căminul Universității. M-am măritat și m-am mutat în căminul
Politehnicii, unde erau tolerați studenții de la Filosofie. Acolo am trăit mai
înainte una dintre mineriade, cea din septembrie 1991 (pe cea din iunie 1990 am
„petrecut-o” în Grozăvești, eram în sesiune). Mascați cu scuturi și arme, gaze
lacrimogene, bătăi, huiduieli. Am fost pentru câteva ore și ilegaliști. Ne
înțelegeam prin semne. Am adăpostit un tânăr rănit de mascați, de la el era
sângele din holul de la intrarea în cămin. L-am făcut scăpat după miezul
nopții, când am considerat că barajele de control plecaseră. În fine, băieții
de la Filosofie. </span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify; text-indent: .3in; text-justify: inter-ideograph;"><span style="background-color: white; font-family: "Times New Roman", "serif"; text-indent: 0.3in;">Au trecut cel puțin o sută de ani de atunci. Când mă gândesc la anii
studenției, mă simt ca în adolescență, în lumea mea închisă, când încercam
să-mi imaginez începutul secolului XX, Războiul sau Unirea, și le simțeam
departe, mult mai departe decât puteam percepe cu mintea dimensiunea a doar
60-70 de ani. Dacă mai coboram niște decenii, la Războiul de Independență,
totul începea să se coloreze în basm. Poate și pentru că povestirile mamei erau
pline de personaje care făcuseră parte din viața ei, ca Moșu’ Mărinică,
machidonul, bunicul ei patern, care luptase pe frontul din Moldova. O cunoscuse
pe Ecaterina Teodoroiu, și și-a păstrat toată viața bucata lui de istorie sub
pielea dosului palmei stângi. Copiii, mama, se jucau cu el, îl răsuceau sub
piele. Asta când el era în toane bune. Probabil numai glonțul acela de pistol a
mai rămas din el, în pământ. Cum aș fi putut să cuprind cu mintea mea o istorie
atât de „îndepărtată”, evenimente la care participaseră unii din neamul meu și
care ajunseseră în manualele mele de istorie. Și-apoi, mamaie Marița,
arătându-mi cu mâna, când veneam odată cu ea pe șosea, de nu știu unde. A pus o
mână la ochi și cu cealaltă mi-a arătat spre răsărit, spre calea ferată: </span><i style="font-family: "Times New Roman", "serif"; text-indent: 0.3in;">ete, vezi, colo unde se aud acum răcăneii în
baltă? ăla a fost pământu’ nost di la domnu’ Cuza</i><span style="background-color: white; font-family: "Times New Roman", "serif"; text-indent: 0.3in;">. Era prea surdă ca să
audă răcăneii, dar știa că acolo s-au format bălți. Eu îi auzeam și în nopțile
de vară, când dormeam cu geamul deschis. Și a oftat adânc. Numai ea putea ofta
atât de adânc, de-i dădeau lacrimile la singurul ochi albastru precum cerul
fără nori pe care îl mai avea. Îngropase singură trei copii de 9 luni, 3 și 14
ani, în timpul concentrării și războiului. Bărbatul i-a lipsit 7 ani de acasă.
A fost ordonanță la gheneral. Îndurase spaima invaziei sovietice, spaima de
viol, spaima de a rămâne fără puținele animale, sursele de supraviețuire ale
familiei. Avea 36 de ani, o fată mare și una de 9 ani, mama. Pe cea de 17 ani a
îngropat-o la vie, în câmp, să nu i-o batjocorească rușii. Au dus-o bărbații
bătrâni din neam, care mai rămăseseră acasă. Cred că tatăl nașului lu’ Modrea
și încă unul. Am uitat.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-indent: .3in;"><span style="background: white; font-family: "Times New Roman","serif"; mso-highlight: white;">Aseară am ieșit să duc gunoiul, cu gândul
să mă abat la întoarcere pe la Mega Image. Am uitat sărăcia de mască pe măsuța
de la ieșire. Mi-am dat seama chiar în timp ce mă apropiam de intrarea în magazin
că nenea ăla rotofei, care altfel nu făcea niciodată nimic, n-o să mă lase
nemascată. Zic să încerc totuși, privindu-l cum ține chinuit termometrul
electronic în mână. Ca un polițist începător pistolul pe care nici nu are voie
să-l folosească pentru a se apăra. Așa părea nenea Rotofei, că se apără cu
termometrul-armă. A, nu pot doamnă, Dvs. ce ați face în locul meu? Se tot scuza
că nu poate să mă lase, deși eu nu ziceam nimic, nu eram supărată, doar cumva
distrată în sinea mea de absurda situație. Magazinul e la mai puțin de 100 de
metri de bloc. M-am întors și în timp ce mergeam l-am sunat pe Pavel să pună
masca într-o sacoșă pe care să o arunce de la etajul 2. Înapoi la magazin.
Nenea Rotofei împungea aerul spre tâmpla sau fruntea clienților. Lăsa impresia
că-i place să ia câte o diagonală, situațiile frontale îl destabilizau. M-a
recunoscut, a apropiat pistolul, apoi l-a întors spre mine, uitați, doamnă, 36
cu 3, intrați, vă rog. Adică, trebuia să mă asigure că nu mă înșeală? Haios
tip. Masca am ținut-o cât a durat luarea temperaturii. Era să mor de disconfort
și cu ea pe bărbie. Mă freca, mă transpira, îmi trimitea mărăcini în zone
sensibile ale corpului. În concluzie: o să ies mai rar din casă în perioada
stării de alertă decât ieșeam în epoca stării de urgență. Din cauză de
obligativitate de purtare a măștii.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-indent: .3in;"><span style="background: white; font-family: "Times New Roman","serif"; mso-highlight: white;">să se interzică muzica, în general, să se
interzică<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-indent: .3in;"><span style="background: white; font-family: "Times New Roman","serif"; mso-highlight: white;">încep să mă obișnuiesc cu clămpăneala de
nunți și botezuri pe care o pun în mașină niște adolescente nebune, afectate de
izolare, aseară au făcut și o sârbă cu chiuituri în fața blocului, apoi au dat
ocol printre blocuri în mașină, cu muzica la max și țipând isteric<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-indent: .3in;"><span style="background: white; font-family: "Times New Roman","serif"; mso-highlight: white;">să se interzică, deci<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-indent: .3in;"><span style="background: white; font-family: "Times New Roman","serif"; mso-highlight: white;">minunată muzică e jazzul. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-indent: .3in;"><span style="background: white; font-family: "Times New Roman","serif"; mso-highlight: white;">[după doi ani, recitind, îmi amintesc de
textul lui Goma: <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Să se interzică electoratul</i>…]<o:p></o:p></span></p><span style="background-color: white; font-family: "Times New Roman", "serif"; text-indent: 0.3in;"></span><p></p>FLORI BALANESCUhttp://www.blogger.com/profile/07892742157575432862noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7226597872592855672.post-59107527475680553232022-02-20T03:20:00.000+02:002022-02-20T03:20:03.037+02:00niște roluri ne joacă evitând să ne spună pe nume<p> </p><p class="MsoNormal"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;">cât de relevant este
că trebuie să mai și murim<o:p></o:p></b></p>
<p class="MsoNormal"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;">(în două acte
virtuale)<o:p></o:p></b></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">viața s-a rătăcit printre pagini
și plata facturilor<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">printre nevoile copilului
perturbându-ți echilibrul <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">zi-noapte și repararea
termocuplei de la cuptor <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">și încă o mie de prostii pentru
care n-am luptat<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">nu-mi plac războaiele, nici falsa
egalitate <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">e prea târziu să nu vreau să știu
ce-i termocupla<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">dacă ne-am cupla hipersenzitivi
cu hipercolerici lumea <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">s-ar îmblânzi ori cu pași cerți s-ar
arunca în prăpastie<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">marea gâlceavă: noi nu mai trăim de
mult în cupluri<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">niște roluri ne joacă evitând să
ne spună pe nume<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal">spusesem „dragostea nu cade niciodată” <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">lumina lascivă din ochii tăi nu era de acord <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">știai că nu suport ambiguitățile:<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">lasă-i timpului epistolele<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">nu vreau <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">decât să te ating<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">ai zis<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">nu-i decât o trufie și asta<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">ți-am răspuns<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>FLORI BALANESCUhttp://www.blogger.com/profile/07892742157575432862noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7226597872592855672.post-63911158654417976622022-01-31T21:40:00.001+02:002022-01-31T21:40:09.885+02:00noile sfârșituri ale realității<p> </p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 12pt;">(fărâmă
dintr-un jurnal fără zile)</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">ai vrea să mai crezi în
manifeste, în spiritul pieței, să strigi „jos noua cenzură”, să dai foc la baricade.
tot ce e efemer să fie fum, tot ce nu e adevărat scrum. îngropat sub o mie de
lespezi, sub cenușa certitudinilor. o vreme ai crezut că așa se scrie istoria. nu
vedeai cum sapă minciuna oricât de adânc, oricât de înalt pe fețele încrezătoare.
ai început să te îndoiești de propriile îndoieli. pentru că toate astea sunt
din secolul 20.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">ai
vrea să mai crezi că nimic nu se pierde, că orice lucrușor, emoție, privire,
zbor crește și descrește ca valul, ca norul, ca noaptea urmând neîntrerupt luminii.
când moare cineva verși o lacrimă, un gând, neapărat pios, imiți o cruce în
care nu crezi. crezi că sărbătorești viața și asta este o oarecare minciună din
secolul 21. un secol din care reținem pe brad pitt în războiul troiei și
pandemia de covid 19, desigur ca antidot total pentru viață. nici în metafizică
nu te mai poți ascunde, la ce bun. nici în metaistorie. fukuyama n-a prevăzut că
supraviețuirea ne va ucide cu pași siguri în postideologie. poate ca o congestie melancolică a
creierului eliberată de gânduri, nu cu lăsare de sânge. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">„c-o moarte tot suntem datori” spunea poetul în
timpul său. cui? oamenii nu mor singuri. oamenii sunt însingurați. îți asculți
gândurile ca și cum nu le-ai avea, te uiți în jur și nu mai vezi decât
trecutul. ai vrea să dispari și nu ai unde.<br /></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><br /><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><br /><p></p>FLORI BALANESCUhttp://www.blogger.com/profile/07892742157575432862noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7226597872592855672.post-31852243042098424252022-01-01T01:58:00.002+02:002022-05-22T19:35:58.766+03:00ecou<p><span style="font-family: georgia;"> <b>ecou</b></span></p>
<p class="MsoNormal"><o:p><span style="font-family: georgia;"> </span></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: georgia;">mă emoționează tălpile bărbaților desculți<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: georgia;">forța imponderabilă numai a lor când ating<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: georgia;">pământul, iarba, focul, aerul, apele<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><o:p><span style="font-family: georgia;"> </span></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: georgia;">(chipul lor plâns fără lacrimi<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: georgia;">lumina crepusculului în irisuri – <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: georgia;">culoarea pământului roditor<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: georgia;">irigând spații nenumite)<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><o:p><span style="font-family: georgia;"> </span></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: georgia;">palmele mari, încheieturile ferme<o:p></o:p></span></p>
<span style="line-height: 115%;"><span style="font-family: georgia;">felul în care taie respirația</span></span><span face="Calibri, "sans-serif"" style="line-height: 115%;"> </span><div><table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEhilEcT5GRiWevDjmsOA5xsSKUVB-I5sTXd-c8aLKJPps6lejxWy7pygxwHBcy9LdUqJ73k65T6YYZuQW6PMaqWUYEseMwl-v2F6PTNCLppQheZ-Pwu2ubn9m5K0W42mdAKLpQcDo_it6XcflrUJGwlot8sGCwGpYauXkFb3HTQdl29TN5povw-KhVX=s800" style="clear: right; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="600" data-original-width="800" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEhilEcT5GRiWevDjmsOA5xsSKUVB-I5sTXd-c8aLKJPps6lejxWy7pygxwHBcy9LdUqJ73k65T6YYZuQW6PMaqWUYEseMwl-v2F6PTNCLppQheZ-Pwu2ubn9m5K0W42mdAKLpQcDo_it6XcflrUJGwlot8sGCwGpYauXkFb3HTQdl29TN5povw-KhVX=w320-h240" width="320" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-size: x-small;"><i>Iarnă</i>, februarie 2014, foto F.B.</span></td></tr></tbody></table><br /><span face="Calibri, "sans-serif"" style="line-height: 115%;"><br /></span></div>FLORI BALANESCUhttp://www.blogger.com/profile/07892742157575432862noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7226597872592855672.post-5264400423915480802021-12-29T10:21:00.002+02:002021-12-29T10:21:24.170+02:00sfârșit de an, nicăieri<p> <b><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">anotimp
incert</span></b></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"> </span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">la tine-i iarnă aspră, <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">toamnă uscată târzie?<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"> </span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">niciun semn smintit aici<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">cerul leapădă vise de fum <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">peste zonele joase ale nopții<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">treptele ceței, alte păsări nu<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">mai țin sudul, nici nordul <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="background: white; color: #050505; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="background: white; color: #050505; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">amiază cu porumbei în
cer<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="background: white; color: #050505; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">suflul pământului de acasă<o:p></o:p></span></p>
<span style="background: white; color: #050505; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">din care ești, în care te întorci</span><div><span style="background: white; color: #050505; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;"><br /></span></div><div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgui71nqpaedInD0GmiTHV5RjGMnbbBwPXBb6_SrqkDCx0GSO7749LUwGePa4JiMhODprJLFxMfwSXIkZ9V5dhCv3M9KiUB_mhqwyi8cD2zCAQ4q3grpA29NhCWQwYrSRBsoQZQu67AHbpOGHZxh02MCYZKgpk5nOA6AOVqcZcFAWBlRRJoHALmvpmg=s1200" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="485" data-original-width="1200" height="161" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgui71nqpaedInD0GmiTHV5RjGMnbbBwPXBb6_SrqkDCx0GSO7749LUwGePa4JiMhODprJLFxMfwSXIkZ9V5dhCv3M9KiUB_mhqwyi8cD2zCAQ4q3grpA29NhCWQwYrSRBsoQZQu67AHbpOGHZxh02MCYZKgpk5nOA6AOVqcZcFAWBlRRJoHALmvpmg=w400-h161" width="400" /></a></div><br /><span style="background: white; color: #050505; font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;"><br /></span></div>FLORI BALANESCUhttp://www.blogger.com/profile/07892742157575432862noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-7226597872592855672.post-72374058612779200012021-05-14T15:09:00.004+03:002022-05-21T01:35:23.757+03:00Mă numesc Paul Goma<p> </p><p align="right" class="MsoNormal" style="text-align: right;"><br /></p>
<p align="center" class="MsoNormal" style="text-align: center;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="RO" style="font-size: 16pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;"><o:p> </o:p></span></b></p>
<p align="center" class="MsoNormal" style="text-align: center;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="RO" style="font-size: 16pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">Mă numesc Paul Goma<o:p></o:p></span></b></p>
<p align="center" class="MsoNormal" style="text-align: center;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">cafea (tutun) şi anghinare<o:p></o:p></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">Paul
Goma. E numele meu. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">Trebuia
să fiu Pavel Goma, dar asta e o poveste-nepoveste cum alta nu este... <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">Mi
se spunea în multe feluri. Pleșiță, generalul de Securitate adică, îmi trăgea
pumni și cu stânga și cu dreapta, îmi smulgea barba și mă alinta Gomiță. Guoma.
Guomiță. Un anume mi-a spus chiar Gomora. Dacă aș mai fi, i-aș spune cine e
Sodoma, dar, se știe, eu iubesc femeile, nu le aduc stricăciuni verbicole.
Le-am iubit pe toate, le-am slăvit pe la dulcile lor înfățișări de frupt și de
hârtie, c-au fost multe sărăcuțele și eu de unul singur, și salahor cu
transpirația pe hârtie, și cu iubitul total. Au fost multe sau puține, bune sau
rele, frumoase ori urâte. Depinde cine citește. Nu există femeie urâtă. Nici
roman perfect. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">În
viața mea de restriște, cum s-ar exprima unii compatrioți, n-am prea avut
ocazia să-l alung pe Cristos de la mine, pe motiv că nu m-aș fi simțit demn de
ajutorul lui. Ar fi însemnat să devin vreun apostol. S-a spus și asta despre
mine: că niciun profet nu este iubit în țara lui. Dragul de Sorin Alexandrescu
a spus chiar că profeții sunt singuri (aici, recunosc, m-a atins pre la
inimioară, a nimerit-o), nu sunt înconjurați de oameni și chiar dacă au câțiva
admiratori până și ăia preferă să îi iubească de la distanță. A mai zis el un
secret de-ăsta de-al lui Polichinelle, cum că numai după moarte se va vedea că
oricât de nesuferiți, de netalentați, de certăreți, de controversați profeții
au avut dreptate. Au ei, așa, dreptate la modul absolut, că de-aia sunt
neiubiți în țările lor. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">Păi,
n-am făcut eu bine c-am murit? Acum am o satisfacție absolută. În Absolut.
Acolo unde nu mă vizitează nimeni. Nu că m-ar fi vizitat prea mulți când încă
eram enervant de viu. Câțiva tot au fost. Unii erau aranjați cu Securitatea, îi
miroseam prin ușă. În general, au fost, totuși, fete și băieți buni. Mai ales
fetele. Ah, fetele... Căci ele m-au iubit cel mai mult. Dară eu pe ele...!
Fetele, femeile mele. Pe majoritatea cu mânurile mele le-am făcut. Trainice. Sublima
Găinăreasă de la Lătești, atât de fragilă și de dârză mai era ea, m-a iubit
mult, că de-o atingeam cu un cuvințel potrivit se orgasma pe loc. Topea cu
privirea fierbinte gardul de sârmă dintre noi. Dar basarabeanca mea frumoasă,
pe care-am îndelung lăiat-o în lighean, în căsuța mea domițil-iată obligator</span><span style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">’</span><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">. Întâi am curățat-o bine-bine de tot răul
centurist al Feteștiului, apoi am încălzit-o în tăcere adâncă, și fierbinte,
ah!, cât de fierbinte mi-a fost tăcerea ceea, ca lava, preț de câteva pagini. Că
atât a mai tremurat, sărăcuța! Ea tremur-tremura de mă cu-tremura. Fierbinte.
Dar asta am mai spus, deh, nărăvul meu, că de-aia au zis criticii dâmbovițelini
că n-am talent, între altele, că prea (mă) (tot) repet, domnule! Ei, da, ei,
nu... n-ar spune cât le-a suflat contondentul Organ în urechiușe nici de i-ai
pica cu ceara vreunei sinecuri. Ce, eș</span><span style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">’ prost, și să-ți pui în pericol o viață întreagă de
târât-pe-burtă printre vitregiile istoriei?</span><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">Am
mai spus, femeile născute de mine sunt cele mai frumoase, mai ales pre la suflețel,
și pre la... și... Toate-toate sunt învăluite în abur de liturghie.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">Băiat
bun, Sorin. A fost și el supărat pe mine, îl înțeleg, eu de ce m-am luat de el?
Ei, ce mai contează acum, doar mi s-au iertat toate, pot să mă odihnesc. Chiar
dacă aveam dreptate, dreptatea aia absolută a mea, tot băiat bun rămâne Sorinel.
Îmi dă mâna să fiu generos, acum că am ajuns profet.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">Aș
fi iubit eu mai mult și mai aplicat, dar am fost prea ocupat să mă cert, să mă
iau de confrați, de Ceaușescu, de Securitate, de pleșiți. Ce mai romane de
dragoste aș fi scris...! De câte ori mă apucam de ficție, mă lovea câte-o
amintire rea, mușcau frustrările de refugiat de război, de refugiat politic, de
scriitor netalentat, kaghebist, jidovit, antisemit din mine cum rup vitele cu
dinți înfometați iarba crudă de primăvară. Nu s-a gândit nimeni de ce în
pușcărie ajungeau la Neagra mai ales tinerii. Se dospea prea repede sămânța de
arțag în ei. Ce bromură în ceai? Sunt convins că ăsta era mit. Când erau
umiliți bătrânii, îmbrânciți, loviți la nimereală de caralii, tinerii săreau
primii la bătut în ușa metalică. Să vină gardianul de serviciu! Să vină comandantul!
Să vină medicul! Procurorul! Zornăiau hormonii ca bănuții de argint. <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Marș, în pizda mă-tii la Neagra!</i><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">În
afară de mama și de Ana (cine nu are Ană de zidit... nu construiește!), singura
care m-a iubit necondiționat a fost limba română. Doamne, la câte am supus-o,
la câte perversiuni, pervertiri și altele greu de explicat. Și ea n-a zis nici
pâs! I-am făcut vreo șapteșinci de mii de copii din flori, la bătrânețe parcă
mă rușinam și eu, așa, nițel. Probabil că de-asta n-a vrut nimeni să publice
AlfaBecedarul. S-a încumetat la câteva sute de exemplare Victor Frunză. Au
ajuns pe la prieteni. Dar nici aceia n-au avut timp să arunce un ochi
diagonalic...<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">Patria
mea. Cel mai bine mi se aplică vorba aia pe care o spun pe stil nou mai ales
hoții care strigă hoții: <i style="mso-bidi-font-style: normal;">niciun bine nu
rămâne nepedepsit</i>. Și <i style="mso-bidi-font-style: normal;">facerea de bine
e ca futerea de mamă</i>. Nu degeaba limba română e de gen feminin și scriitor
de gen masculin. Stau închis într-un columbar strâmt, într-un perete din <span style="background: white;">Père-Lachaise. Rămas fără țigări, adevărat, de zeci de
ani. Norocul meu că Ana e alături și suflă fumul spre mine. Din micuța noastră
familie au rămas, trebuie s-o spun, Filip și cărțile mele. Oscioarele fratelui
meu Petre nu se știe exact unde sunt. I-au pus o cruce în cimitirul din Mana,
lângă biserică, dar nu e deloc sigur că acolo i-a fost mormântul. Mama și tata...
au fost făcuți una cu pământul de dragii compatrioți (și compatrioate, căci să
nu le uităm pre ele...), tata în cimitirul din Vad, mama la Străulești II. Nu
mai aveam unde mă ruga nici în gând pentru sufletele lor. Totul e scrum și
țărână. Rugăciunile mele sălășluiesc, în sfârșit, fără adresă, peste limba
română.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">Dar cărțile mele? Nu am fost niciodată recunoscut de ai mei
ca scriitor. Era prea evident că nu mă pot șterge cu totul, există probe
istorice că am fost și eu pe pământ, poate chiar am făcut câte ceva în folos
obștesc, nu? Dacă tot am fost pe-aci, sunt ba cel mai mare disident român sau
un opozant anticomunist intransigent, ba un scriitor postbelic demn de luat în
seamă, ba, mai ales, un memorialist la marginea literaturii, unul repetitiv și
autobiografic. Ce păcat, dragilor, fetițe și băieți, că am ajuns cam
negaționist și odios antisemit, se putea să nu mă țin de modelul Soljenițîn și
la bătrânețe...? Că dacă așa spun halal-analiștii literari și comentatorii
sportivi, așa o fi, ce zic eu..., așa trebuie! Necesitatea (în istorie) e necesitate!
Să fie, și gata!<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">Ba de una, ba de alta – ba ești cam necunoscut și netalentat
de n-a putut semna smântânimea neamului lângă tine împotriva regimului în 1977,
ba ești cam prea cunoscut, că prea a urlat Occidentul putred despre tine, și
dintr-o dată ai devenit dubios, suspect și antisemit, după 1989 – n-am avut loc
în cronici, în istoriile literare, în manuale. În librării cărțile mele stau în
fundul raftului sau pe ultimul. Dacă n-ai noroc în viață, n-ai. Eh, degeaba
mi-am răcit gura zeci de ani, nu-i pasă românului dornic de afirmare de
cronologie, nici de faptele istorice, nooo, românului isteț și pus pe
căpătuială nu-i pasă decât să trăiască clipa. Că-clipa de față te trece
primejdia rea, dacă știi cum s-o gestionezi strategic. Acolo, un ce-profit, dar
să fie, să ai ce capitaliza la o adică. La-o adică, nu mai contează că
smântânimea dâmbovițelină a patriei în 1977 abia descoperea laptele dulce al
afirmării și glazura fină a glonțului ideologic (pardon, pe-asta o gustase cu
toate limbile încă de la <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Tezele lu</i></span><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="background: white; font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">’</span></i><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;"> Ceașcă</span></i><span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">). Dacă eu eram necunoscut –
după ce vuise presa occidentală, iar Europa Liberă încinsese undele, începând
din 1971, de când îl umilisem pe Ceaușescu personal cu <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Ostinato</i>, la Frankfurt –, atunci ei de-abia începeau să se nască.
He, he, he, ce mai contează acum, acum am deja eternitatea numelui meu, de asta
sunt sigur, chiar dacă înainte de 24 martie 2020 (ba chiar cu câțiva ani
înainte, că până în noaptea „fatidică” dintre 24/25 martie a Buneivestiri – ha,
ha, ha, dragă Breban! –, am avut înțelepciunea să mă odihnesc în avans, să nu
mai știu nimic despre românimea-mi, să mă obișnuiesc cu gândul plecării după
Ana) nu eram deloc sigur că va mai rămâne ceva din numele meu pe vreo piatră...<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">Nu este de-a dreptul mișcător, cum s-ar exprima un scriitor
talentat și sensibil nevoie-mare de pe malul Dâmboviței, că v-am spus pa în
noaptea Buneivestiri creștine? Dacă aș fi rău, cum eram, că nu mai sunt (sic),
v-aș îndemna să descifrați ghicitoarea morții mele taman atunci. Dar mai bine
vă îndemn să citiți romanul cu același nume al prietenului (he, he) meu Nicolae
Breban, romanul ăla pe care a scris o „călduroasă dedicație” generalului Pleșiță
(și doamnei sale), cât eram eu bătut, umilit și otrăvit științific cu aconitină
în pușcărie, la Rahova. Romanul pentru a cărui apariție s-a sacrificat pe sine
(sic) și nu a semnat Scrisoarea mea către Charta 77, nici pe cea către
Conferința de la Belgrad. Doamne, cât de mult m-a mistuit istoria, atât de mult
încât am ajuns un nenorocit (de la lipsit de noroc) de scriitor refuzat de
talent.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">Când mama și tata s-au răzgândit și m-au botezat Paul în loc
de pravoslavnicul Pavel, zâna cea rea i-a avut. Citiseră ei pe undeva, și unde
puteau să citească dacă nu într-un ziar central de la București?, de un anume
Paul Goma, </span><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">secretar general
al Ţinutului Bucegi, devenit prin 1939 Rezident Regal al Ţinutului Dunărea de
Jos, în locul lui C.C. Giurescu. Istoria domnule, cum este ea... nu, nooo,
curviștină, nici curvuliță sau gâsculiță, cine-a spus-o primul bou rămâne, nu,
dragi români, istoria este ca noi. Noi suntem istoria. Acum, dacă mă întrebi pe
mine, sigur că poți să fii personaj cu ceva merite la activ în istoria asta ori
un oarecare dintre oarecarii oameni sărmani și mulți, și lipsiți de putere, cum
nimerit a spus-o personajul istoric Havel. Bine-bine, el a spus-o și mai bine,
a spus-o memorabil și filosofic: puterea celor fără de putere. Să răspundă
elevul repetent Manolescu: ce vr’</span><span style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">a să zică autorul? Ei lasă, ei lasă… în Istorie
răspunsurile sunt mereu la îndemână. Trebuie să aibă cine să le aducă în fața
celor „fără de putere”, pentru a le da putere. Stai jos elev Manolescu, te-ai
descurcat bine în viață, ai <i style="mso-bidi-font-style: normal;">făcut și
omorât</i> cu mâna ta scriitori, ai mâncat ce nu trebuia cu lingurița de argint
și cu linguroiul. Nu-i ești dator decât Istoriei. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">Acuma, dacă mă întrebi pe mine: după ce am pierdut
totul-totul și nu mai am ce pierde (așa credeam când eram pe pământ, îmi dădea
mâna, că eram încă scriitor, chiar ne(re)cunoscut de ai mei, chiar netalentat
apud Secu&Breasla, abia acum pricep că pierzând și viața am devenit cu
adevărat Liber, înainte eram liber, mult mai liber decât alții, să zicem că
eram cam 90%), stau în Columbariu ca în sânul lui Avraam, și-mi zic în barbă –
ce-mi place să mă repet: barba aia pe care mi-a smuls-o securistul Pleșiță în
pușcărie la Rahova, când voi mă excludeați din Uniunea Scriitorilor, în aprilie
1977 –, așa, de amoriul artei mele netalentate, ca la Gherla (căci gherlă cine
nu are nici nu poate să o mai dobândească, momentul istoric cere să fii prezent
la mare nevoie a comunității tale, nu să-ți cârpești false jurnale, calpe
memorii, perverse alibiuri <i style="mso-bidi-font-style: normal;">după</i>)<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-font-kerning: .5pt;">EI, LASĂ... EI, LASĂ... și m-am hotărât să nu-i uit în
vecii vecilor <o:p></o:p></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-font-kerning: .5pt;">nu să mă răzbun, ci mai crunt:<o:p></o:p></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-font-kerning: .5pt;">SĂ NU-I UIT, SĂ-I NEUIT EU ÎNTR-O CARTE<o:p></o:p></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-font-kerning: .5pt;">și mai ales, mai ales:<o:p></o:p></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-font-kerning: .5pt;">SĂ NU-I TAC – SĂ-I NETAC<o:p></o:p></span></i></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 19.85pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"></i></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><br /></i></div><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjex8k37_SQShn1y7aojohViEyZFq_rfWOeFDWGvVqTk1fdTUI01McXnjiLnyP-IR6OONUk7pYw6jYN2ItQQgcOaiwwkhZrblVgUhS4KeY_bYLxPnnj7BIbBowovmsAjtnizxFYMdvBNhk/s1624/186486299_463196458110166_456347711079423112_n.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="732" data-original-width="1624" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjex8k37_SQShn1y7aojohViEyZFq_rfWOeFDWGvVqTk1fdTUI01McXnjiLnyP-IR6OONUk7pYw6jYN2ItQQgcOaiwwkhZrblVgUhS4KeY_bYLxPnnj7BIbBowovmsAjtnizxFYMdvBNhk/w400-h180/186486299_463196458110166_456347711079423112_n.jpg" width="400" /></a></div><br /><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-font-kerning: .5pt;"><br /></span></i><p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-font-kerning: .5pt;">(ȘI NU V-AM UITAT
PE NICIUNUL<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-font-kerning: .5pt;">Și mai ales, mai
ales:<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-font-kerning: .5pt;">NU V-AM TĂCUT –
V-AM NETĂCUT EU<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-font-kerning: .5pt;">ÎN CĂRȚILE MELE)<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-font-kerning: .5pt;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-font-kerning: .5pt;">Și acum stau în Columbariu, lângă draga mea Ană, inhalăm
fum de tutun de la vizitatorii cimitirului, ce mai!, recunosc, suntem, în
sfârșit, liniștiți, odihniți, stăm în punct fix și cugetăm după plac: am făcut
și noi câte ceva în Istoria ceea, domnule, și doamnelor și domnișoarelor, da,
chiar am făcut! Acum vedem mult mai bine, avem distanța necesară – he-he-he,
distanța de o eternitate! –, și ne spunem, ia te uită câți tineri frumoși, și
îndrăzneți, și curajoși – da, da, curajoși! căci nevoiți sunt ei să lupte
împotriva valului corectitudinilor de tot felul, mai-binelui binelui – și mai
ales fete (ah, fetele! Ana mă plesnește suavă ca un abur dulce peste mână,
draga de ea) se ocupă de „opera” mea. Am posteritatea asigurată. Să fim
înțeleși – locul în istorie mi l-am meritat singur. Cât de mult am detestat
folosirea cuvântului operă lângă numele meu, pe timpuri... Acum nu mai pot face
nimic, căci vine o vreme când te-nzidești lângă Ana ta, în loc cu verdeață,
unde dispare întristarea, și de-acolo nu mai poți face nimic. În Columbariu ai
la îndemână o veșnicie să cugeți la ce s-a făcut. Bine sau mai ne-bine. Deci,
ce voiam să zic... ah, da! Dacă n-ai avut Ană pe pământ, n-ai nici în zid. </span><span style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">Poate
le-a părut ceva de vis părinților mei, un noroc care s-ar fi putut abate și
asupra mea, scoțându-mă din micuța și arhaica lume măneană a Ținutului Orhei. <span style="background: white;">Istoria cu o mie de capete m-a scos din Mana, la nici
9 ani. Și la ce mi-a folosit... Vouă, nici atât. Știi cum e cu literatura
română? Ori la bal, ori la spital. Nu pun semnul exclamării. Nici nu mă mai
mir. Când încă mai aveam pofte, când încă mai era Ana pe pământ, în ogeacul
nostru strâmt, și-i trăgeam pe nări fumul pe care ea îl plimba prin plămânii subțiați
de cancer, și ne încă întrebam după atâtea decenii „unde ni sunt scriitorii”,
mai ales când ploua în Belleville (Doamne, cum mai ploua în Belleville! Numai
infarctele noastre au știut!), și trăznea reumatic și nostalgic a Drumul Taberei,
a vecinătate cu Mazilescu, dar parcă numai cu el. Ei, da!, am avut și noi
prieteni, cu care ne vizitam (nu credeți? citiți transcrierile întâlnirilor și
notele informative, băieții vigilenți de la Secu au avut grijă să le păstreze),
cu care ieșeam în oraș, că eram tineri și aveam de unde muri, cum atât de
memorabil a spus-o poetul Caraion, unul dintre cei mai mari încondeietori ai
mei la Securitate. Dar eu nu m-am supărat pe el, ba deloc, chiar i-am luat
apărarea public, când prietenii lui l-au denigrat, l-au atacat de colaborator
al Securității. Cine sunteți voi să-l judecați pe Caraion cel condamnat la
moarte, cel care a cunoscut ca și mine, ca atâția alții, între care voi n-ați
fost, Securitatea și pe dinăuntru, și pe dinafară? <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Da, așa le-am spus, poate cu alte cuvinte și
mult mai multe. <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">Eh, ce vremuri, Moș Reproș, ce vremuri! Atât i-am așteptat
noi pe scriitorii ceia... Nu eram noi prea cosmopoliți în Aleea Compozitorilor,
ca-n arondismentul 20, aci, în nordul cimitirului P<span style="color: #222222;">è</span>re-Lachaise.
În sfârșit, măcar am urmat Nordul. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">Scriitorii, așadar...<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">În
celular, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">pe</i> Rahova, tensiunea
arterială a început să tot urce, să se dea în liftul morții. Paul a căzut
dintr-o buclă-n alta. La un moment dat a simțit mirosul de naftalină din fusta
de învățătoare a mamei, cum îl mângâia pe tâmple. În noaptea aceea s-a întors
cu fața la perete, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">to</i></span><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">’arășu sergent-major, raportez, dacă nu-l scoateți la infermelie
pe-ăsta-l găsiți rece pân’ de dimineață. Gâfâie și șuieră de mi-e și frică să
mai stau cu el în cameră.</span></i><span style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;"> <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">Devenise
totul ușor, aerul era cumva pufos, respirabil, naftalina îl gâdila pe nări. Și
atunci a văzut drumul lung de la Chișinău spre Orhei, dar și mai mult i se
îndepărta inima de trup pe măsură ce Eufimie și Maria, pe bicicletele lor de
tineri învățători, apucau spre Mana. Nu mai știa cum îi povestiseră părinții că
era, acum vedea nuci cu coroane imense și frunze verzi, de o parte și de alta a
șoselei pietruite. Umbră deasă și răcoroasă. Era bine, mirosea crud și ferm a miez
de nucă verde. Curentul de aer făcut de mișcarea bicicletelor îi făcea bine.
Tata parcă a zis ceva... <i style="mso-bidi-font-style: normal;">eh, femeie, greu
la deal cu boii mici, da</i></span><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">’</span></i><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">
mai greu cu cei voinici, om trăi şi-om vedea ce găsim acolo</span></i><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">... Și atunci clinchetul râsului mamei l-a
adus brusc cu fața în sus. <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Goma, cine e
Goma Paul? Afară!</i> <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: 0in;"><span lang="RO" style="color: #050505; font-size: 12pt; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">(dorm dulce și lipicios în burta mamei
ca într-un pepene mare răscopt din bostănăriile Manei<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: 0in;"><span lang="RO" style="color: #050505; font-size: 12pt; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">ce mană cerească e mama cu mirosul ei de
femeie pârguită<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: 0in;"><span lang="RO" style="color: #050505; font-size: 12pt; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">îmi țuguiesc buzele mă întind cât îmi
permite cămășuța-placentuța îmi încordez timpanul A-na a-re me-re acum repetați
după mine A-na a-re me-re Filimoane scrie pe tablă A<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: 0in;"><span lang="RO" style="color: #050505; font-size: 12pt; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">nu știu cum ba știu că învățătoarea se
numește Maria<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: 0in;"><span lang="RO" style="color: #050505; font-size: 12pt; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">aș desena un a mare de dragul ei dar mă
îngreunează lichidul amniotic<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: 0in;"><span lang="RO" style="color: #050505; font-size: 12pt; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">aștept aștept of cum mai aștept să îi
desenez primul A doar să i se rupă apa<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: 0in;"><span lang="RO" style="color: #050505; font-size: 12pt; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">e plină lumea de A<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: 0in;"><span lang="RO" style="color: #050505; font-size: 12pt; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">A-pA<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: 0in;"><span lang="RO" style="color: #050505; font-size: 12pt; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">MA-ri-A<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: 0in;"><span lang="RO" style="color: #050505; font-size: 12pt; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">A-nA<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: 0in;"><span lang="RO" style="color: #050505; font-size: 12pt; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">MA-nA<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: 0in;"><span lang="RO" style="color: #050505; font-size: 12pt; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">mA-mA<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: 0in;"><span lang="RO" style="color: #050505; font-size: 12pt; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">când o să dau ochii cu lumea o să țip
tare<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: 0in;"><span lang="RO" style="color: #050505; font-size: 12pt; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">să arăt că am plămâni sănătoși de copil <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: 0in;"><span lang="RO" style="color: #050505; font-size: 12pt; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">de învățători măneni întemeietori de
școală <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: 0in;"><span lang="RO" style="color: #050505; font-size: 12pt; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">aaaaaaaaAAAAAAAAAAAAA)<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">N-aș
fi crezut să ajung să-l dau pe Bach pe niște rock de ocazie. Ana mustăcește, mă
aștept la o replică drăcoasă din partea ei. O aud cum soarbe cu nesaț din
tiutiun. Cred că se gândește cum să mă abordeze. Avem tot timpul din univers.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">Oh,
Higher <o:p></o:p></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">There's
no need to calm down <o:p></o:p></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">A
rising through the other ground</span></i><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">Ședem frumos. Ne odihnim. Și ne gândim. Că la
ce ne-o mai folosi gânditul acum.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">De ce râzi?<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">Mă gândeam... cum era dacă am fi câștigat la
loto?<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">Ne vezi tu pe noi bogați, chiar și la
perfectul compus?<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">Nu, dar ziceam și eu așa... bogați și azilanți
politici! Ha, ha, ha!<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">Recunosc, tu ai avut mereu mai mult umor decât
mine. De parcă m-a făcut mama să stau numai de pază.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">Altfel cum rămâneam cu tine? Ajungeam ori la
bal, ori la spital! Până la urmă, la spital tot am ajuns. Nu mi-ar fi stricat
un strop de bal.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">Mă
numesc Paul Goma. Un nume rar la români, banal în Africa. De câteva ori, „veri”
de-ai mei Ngoma, în tot felul de variante, mi-au transmis mesaje haioase. M-am
bucurat de un strop de afecțiune de circumstanță din partea unora care habar
n-aveau de drepturile omului.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">În
densele mele singurătăți, am preferat ficțiunea științifico-fantastică,
realității. Bine că n-au aflat românașii mei acest secret, m-ar fi maimuțărit
în fel și chip. Chiar mi-am dorit să se colonizeze odată Marte, poate aveam
șansa să experimentez solitudinea astrală. Dar tot eu mi-am zis, în barba-mi:
n-am fost destul de solitar și de însingurat și fără-de-patrie pe Pământ?
Problemele de mecanică celestă le-am transferat, tot în secret, asupra femeilor
mele cu piele de pergament. Cam de-acolo s-au căpătuit multe personaje pământene
cu perturbări în zonele joase, mijlocii și înalte. Iată cum de am priceput atât
de bine femeia, mai bine decât Dostoievski, ha!, pe Marte nu e, domnule, decât
război de-ăsta pur, ideologic-erotic, intri în trupul personajei și te scalzi
în frumusețile lui-ei. Stai în buricul lumii cunoscute, cum ședeam copil în
calidor – pe osia lumii. Cu urechea, și buzele, și nasul lipite de perineu,
nehotărât dacă să te întorci în căldura primară, ori să mai adaști un pic în
miroazne. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">Stăteam
așa, cum Marte în perigeu înroșit de dorințele Pământului. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;"><br /></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;"><br /></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;"><br /></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhfni5VMP7Y-PVf8HabxATUzijdPDBev-e39D2QdptfprCryyRJkloT-H08bX4vJjA3Wzs6kGaTn_JTON6v1mAthtxb3_owbxJTXDPXX4nELCp3RyBY2rfbWL3XS7Jlah-IHAjGZhp7Yb0/s1150/186450608_535354380821516_6602237948082572332_n.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1150" data-original-width="750" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhfni5VMP7Y-PVf8HabxATUzijdPDBev-e39D2QdptfprCryyRJkloT-H08bX4vJjA3Wzs6kGaTn_JTON6v1mAthtxb3_owbxJTXDPXX4nELCp3RyBY2rfbWL3XS7Jlah-IHAjGZhp7Yb0/w261-h400/186450608_535354380821516_6602237948082572332_n.jpg" width="261" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><br /><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;"><br /></span><p></p>FLORI BALANESCUhttp://www.blogger.com/profile/07892742157575432862noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7226597872592855672.post-17738393164089831832020-09-03T01:22:00.002+03:002022-05-21T01:35:32.943+03:00Goma nu a intrat niciodată pe teritoriul României, după 1977<div style="background: white; line-height: normal; text-align: center;"><span style="font-family: arial;">Drept la replică:</span></div><div style="background: white; line-height: normal; text-align: center;"><span style="font-family: arial;"><b><i>Goma nu a intrat niciodată pe teritoriul României, </i></b></span><span style="font-family: arial;"><b><i>după 1977</i></b></span></div><div style="background: white; line-height: normal; text-align: center;"><span style="font-family: arial;"><i>(primit din partea singurului supraviețuitor al Grup Canal 77)</i></span></div>
<p class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; text-align: justify;"><span style="font-family: arial;">Stimate domnule Băciuţ <i>(</i><a href="mailto:nicolaebaciut@yahoo.com"><i>nicolaebaciut@yahoo.com</i></a><i>),</i><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; text-align: justify;"><span style="font-family: arial;">Spre surprinderea şi
nedumerirea mea şi a altor persoane apropiate lui Paul Goma, colaboratorul
Dvs., dl Mircea I. Bătrânu, scrie un neadevăr în paginile revistei <i>Vatra
veche’</i>din aprilie 2020, prin care întinează memoria marelui opozant
anticomunist, acuzându-l indirect de colaboraţionism (<i>In memoriam. Paul
Goma</i>, de Mircea I. Bătrânu, p. 15). Domnul Bătrânu susţine că l-a întâlnit
pe Goma în vara anului 1991, la Centrul Cultural Român din Paris (devenit apoi
ICR), care aparţinea atunci de Ministerul de Externe, deci o anexă a
Securităţii, situat în localul Ambasadei României. Or, Paul Goma nu a fost
cetăţean francez şi n-a avut toată viaţa în Franţa decât statutul de azilant
politic şi-un act care-i permitea să călătorească în toate ţările, în afară de România.
Ambasada României este, după cum toată lumea ştie, teritoriu românesc, unde
Goma nu a pus niciodată piciorul.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="line-height: 107%;"><span style="font-family: arial;">În anul 1991, exilaţii români din Paris
organizau frecvent manifestaţii de protest în faţa sediului Ambasadei României,
unde Paul Goma venea de fiecare dată spre a-şi manifesta dezacordul faţă de
politica dusă de guvernul lui Ion Iliescu. Să nu uităm că în septembrie a avut
loc cea de-a patra „mineriadă’’. Aceste manifestaţii se ţineau însă în stradă,
sub protecţia Poliţiei franceze, şi nu în interiorul clădirii. Aceasta ar putea
fi o explicaţie a neadevărului scris de dl Bătrânu, care s-ar transforma astfel
într-o regretabilă confuzie. Însă explicaţia nu poate veni decât din partea
dânsului. <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="line-height: 107%;"><span style="font-family: arial;">Vă rog să binevoiţi a publica această
dezminţire, necesară păstrării nealterate a memoriei lui Paul Goma, model de
curaj şi de probitate pentru conaţionalii săi şi nu numai. <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: right;"><span style="line-height: 107%;"><span style="font-family: arial;">Rămân, cu distinse salutări, <o:p></o:p></span></span></p>
<p style="text-align: right;"><span style="font-family: arial;"><span style="background-color: white; text-align: justify;">Al Dvs., Radu Negrescu-Suţu, </span></span></p><p style="text-align: right;"><span style="font-family: arial;"><span style="background-color: white; text-align: justify;">Paris, </span></span><span style="background-color: white; font-family: arial; text-align: justify;">11 aprilie 2020</span></p><p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhJDh4WpYKNzxCCoJj2AwtmUlNBv3zBCOYG8rrXvCqpGTl0d3vOfvdUMlx3IWvueX7YLWOHPpyFldUq_HRuXsOjab5kIswQbtry8PTRxL-wn4_ROe_DamWwyFqz34ezJI_eclOpCYYf_NY/s1733/coperta+finala+GC+77_pt+net.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1184" data-original-width="1733" height="278" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhJDh4WpYKNzxCCoJj2AwtmUlNBv3zBCOYG8rrXvCqpGTl0d3vOfvdUMlx3IWvueX7YLWOHPpyFldUq_HRuXsOjab5kIswQbtry8PTRxL-wn4_ROe_DamWwyFqz34ezJI_eclOpCYYf_NY/w410-h278/coperta+finala+GC+77_pt+net.jpg" width="410" /></a></div><br /><span style="background-color: white; font-family: arial; text-align: justify;"><br /></span><p></p>FLORI BALANESCUhttp://www.blogger.com/profile/07892742157575432862noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7226597872592855672.post-34081200059138487622020-05-06T15:45:00.001+03:002022-05-21T01:35:42.971+03:00Destinul unui scriitor repudiat de confrații săi<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<br />
<div align="center" class="MsoNormal" style="line-height: normal; text-align: center; text-indent: 19.85pt;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="sv" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 14.0pt;"><br /></span></b></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; text-align: left; text-indent: 19.85pt;">
<span style="text-indent: 26.4667px;"><span lang="sv" style="font-family: "times new roman" , serif;"><span style="font-size: x-small;">(am primit de la dl Daniel Onaca acest text refuzat de o revistă)</span></span></span></div>
<div align="center" class="MsoNormal" style="line-height: normal; text-align: center; text-indent: 19.85pt;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="sv" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 14.0pt;"><br /></span></b></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; text-align: right; text-indent: 19.85pt;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="sv" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 14.0pt;">Daniel Onaca</span></b></div>
<div align="center" class="MsoNormal" style="line-height: normal; text-align: center; text-indent: 19.85pt;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="sv" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 14.0pt;"><br /></span></b></div>
<div align="center" class="MsoNormal" style="line-height: normal; text-align: center; text-indent: 19.85pt;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="sv" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 14.0pt;">Destinul unui scriitor repudiat de confrații săi<o:p></o:p></span></b></div>
<div align="center" class="MsoNormal" style="line-height: normal; text-align: center; text-indent: 19.85pt;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<span lang="sv" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt;">În 25 martie, de Bunavestire, s-a
mutat dintre noi cel pe care Eugen Ionescu l-a numit în 1979 „Soljeniţîn al românilor”.
„Prin dispariţia lui Paul Goma, Uniunea Scriitorilor din România şi întreaga
noastră lume literară suferă o grea pierdere”, se spune în încheierea unui
comunicat publicat de această organizație, la moartea scriitorului. Citesc
această formulare și nu pot să-mi rețin îndoiala; oare despre ce pierdere și,
mai ales, despre ce suferință să fie vorba? Cum poți pierde ceva ce nu ți-a
aparținut? Paul Goma a fost exclus din Uniune în anul 1977<a href="file:///C:/Users/flower/Desktop/Downloads/0.-In-memoriam-Paul-Goma_flwr%20(2).docx#_ftn1" name="_ftnref1" style="mso-footnote-id: ftn1;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="sv" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">[1]</span></span><!--[endif]--></span></span></a>.
Înainte de a fi nevoit să se exileze în Franța în toamna aceluiași an,
scriitorul a avut parte de un lung șir de persecuții, perioadă în care
confrații săi (cu extrem de puține excepții) nu i-au stat alături. Pentru că nu
este un scriitor adevărat, s-a spus, este un nescriitor, care a înlocuit
talentul cu scandalul.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi34soDWN8Bwpngo5MCoSUpb668QDWP8cQupdFF91wigSgV_tewYBFTZ3NRrHt7lrEe2PRbTgJGyJ5kLhgctaQ-osf7r7CX_R4wn4OLP9SGJLAdyabZVWpM9bLM9X-f1OIukLUW4qz-63k/s1600/ostinato+1971.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="499" data-original-width="306" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi34soDWN8Bwpngo5MCoSUpb668QDWP8cQupdFF91wigSgV_tewYBFTZ3NRrHt7lrEe2PRbTgJGyJ5kLhgctaQ-osf7r7CX_R4wn4OLP9SGJLAdyabZVWpM9bLM9X-f1OIukLUW4qz-63k/s320/ostinato+1971.jpg" width="195" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<span lang="sv" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<span lang="sv" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt;">Născut la 2 octombrie 1935 în
Basarabia, Paul Goma și familia lui s-au refugiat în România, în urma Pactului
Ribbentrop-Molotov. În anul 1952 îl găsim înregistrat ca elev la Liceul
„Gheorghe Lazăr” din Sibiu. Aici a fost reținut de Securitate, apoi
exmatriculat pentru că vorbise în clasă despre partizani. Activitatea elevului
recalcitrant a continuat și în anii studenției când nu s-a ferit să critice
materialismul dialectic și adepții teoriei sovietice, cum că româna și
moldoveneasca ar fi două limbi diferite. Devierea sa de la „calea cea dreaptă”
a atins apogeul în timpul revoltei de la Budapesta, din 1956, fiind arestat
pentru „tentativă de organizare de manifestație ostilă”. S-a ales cu doi ani de
închisoare la Jilava și Gherla, urmați de domiciliul forțat în Bărăgan. La
începutul anului 1977, când s-a născut „Charta 77” în Cehoslovacia, Paul Goma s-a
solidarizat cu aceasta, printr-o scrisoare semnată în nume propriu, apoi, a
redactat el însuși o Scrisoare adresată Conferinței de la Belgrad, unde urma să
se discute despre drepturile omului. Și-a îndemnat colegii scriitori să i se alăture
semnând și ei documentul Mișcării pentru drepturile omului din România. Cei
care susțin acum că suferă pentru pierderea lui, atunci nu au vrut să știe de
el.</span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrlighocpQAdpw9Rg4U4af4XAoeK7iRXyRR_UJNcWHES5KsCvKUJPxLrykRdsEkyfyzEjR9KikNHVaf6Wo7cfcaa5ZnC_pnXD-nyg1a7LKZ-tJa68TJ7wp1iwDEpiZA29hl47T5y16kGg/s1600/goma+le+tremblement.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="473" data-original-width="305" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrlighocpQAdpw9Rg4U4af4XAoeK7iRXyRR_UJNcWHES5KsCvKUJPxLrykRdsEkyfyzEjR9KikNHVaf6Wo7cfcaa5ZnC_pnXD-nyg1a7LKZ-tJa68TJ7wp1iwDEpiZA29hl47T5y16kGg/s320/goma+le+tremblement.jpg" width="205" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12pt; text-indent: 19.85pt;">Ca explicație la lipsa de prestigiu
a elitei culturale românești, din România post-decembristă, se invocă scuza că
„noi nu am avut un Vaclav Havel”. Ba am avut unul! A fost tocmai Paul Goma,
omul care, tot în anul 1977, a trimis la postul de radio „Europa Liberă” și o
scrisoare deschisă adresată lui Nicolae Ceaușescu în care vorbea despre nerespectarea
drepturilor omului în România și în care îl invita, ironic, și pe acesta să
semneze. Ce nu am avut, au fost oameni de cultură și mai ales scriitori, care
să fie alături de el. Convingerea mea este că nici Havel nu s-ar fi impus ca
lider al mișcării de opoziție din țara sa, dacă nu ar fi fost sprijinit de
colegii de breaslă. De ce nu a fost Paul Goma sprijinit în protestul său
împotriva regimului tiranic? Ei, bine… pentru că – clișeul nu poate fi
îndeajuns repetat – „el nu a fost cu adevărat scriitor”. Cum te poți solidariza
cu un autor care nu scrie opere de valoare, nu-i așa?! Bietul scriitor
netalentat, care a debutat editorial în anul 1968 cu volumul de proză scurtă </span><i style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 19.85pt;">Camera de alături </i><span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12pt; text-indent: 19.85pt;">și a continuat cu </span><i style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 19.85pt;">Ostinato</i><span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12pt; text-indent: 19.85pt;"> (roman despre închisorile din
România, refuzat de editurile româneşti, dar publicat în Franța și Germania), </span><i style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 19.85pt;">Uşa</i><span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12pt; text-indent: 19.85pt;"> și </span><i style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 19.85pt;">Gherla</i><span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12pt; text-indent: 19.85pt;">. </span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjNFuVgUDC8XNdFpDDPVAzblvfeSv96S3dicUEaLu9fbOw2y_Fm-aezWPzQLlSU8OFySKKC8LbObLb94daYdlfcwg0cAVqfCtMHKI-n126Y9HbD0UH4aKh4RTIdzrNceWy68vfiD-pJY9I/s1600/garde+inverse+buna.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="700" data-original-width="505" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjNFuVgUDC8XNdFpDDPVAzblvfeSv96S3dicUEaLu9fbOw2y_Fm-aezWPzQLlSU8OFySKKC8LbObLb94daYdlfcwg0cAVqfCtMHKI-n126Y9HbD0UH4aKh4RTIdzrNceWy68vfiD-pJY9I/s320/garde+inverse+buna.JPG" width="230" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12pt; text-indent: 19.85pt;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12pt; text-indent: 19.85pt;">După plecarea în exil a mai publicat în traducere </span><i style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 19.85pt;">Dans le cercle</i><span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12pt; text-indent: 19.85pt;"> (1977), </span><i style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 19.85pt;">Garde inverse</i><span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12pt; text-indent: 19.85pt;"> (1979), </span><i style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 19.85pt;">Le tremblement des hommes</i><span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12pt; text-indent: 19.85pt;"> (1979), </span><i style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 19.85pt;">Les chiens de mort</i><span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12pt; text-indent: 19.85pt;"> (1981), </span><i style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 19.85pt;">Chasseé-croisé</i><span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12pt; text-indent: 19.85pt;"> (1983), </span><i style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 19.85pt;">Bonifacia</i><span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12pt; text-indent: 19.85pt;"> (1986), </span><i style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 19.85pt;">Le calidor</i><span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12pt; text-indent: 19.85pt;"> (1987) – toate bine primite de criticii literari de
peste hotare. După căderea dictaturii ceaușiste a publicat în limba în care au
fost scrise </span><i style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 19.85pt;">Patimile după Piteşti</i><span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12pt; text-indent: 19.85pt;">
(1990), </span><i style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 19.85pt;">Sabina</i><span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12pt; text-indent: 19.85pt;"> (1993), </span><i style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 19.85pt;">Roman intim</i><span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12pt; text-indent: 19.85pt;"> (1994) și altele. Nu am
enumerat toate titlurile cărților scrise de Paul Goma pentru că nu vreau să
scot în evidență atât amploarea operei sale, cât mai ales argumentul ipocrit
menit să mascheze lașitatea colegilor săi de breaslă. </span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12pt; text-indent: 19.85pt;">Dar… despre vii, numai de
bine. Cât despre cel răpit dintre noi, aceste cuvinte de rămas bun:</span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="sv" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt;">S-a
stins o stea pe cer făr’ de lumină<o:p></o:p></span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="sv" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt;">Tot
așteptând vremi pașnice să vină.<o:p></o:p></span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="sv" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt;">Din
care gherlă ori din care calidor <o:p></o:p></span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="sv" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt;">Scrutezi
acum al nostru viitor?<o:p></o:p></span></i></div>
<div style="mso-element: footnote-list;">
<!--[if !supportFootnotes]--><br clear="all" />
<hr align="left" size="1" width="33%" />
<!--[endif]-->
<br />
<div id="ftn1" style="mso-element: footnote;">
<div class="MsoFootnoteText">
<a href="file:///C:/Users/flower/Desktop/Downloads/0.-In-memoriam-Paul-Goma_flwr%20(2).docx#_ftnref1" name="_ftn1" style="mso-footnote-id: ftn1;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="sv"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="sv" style="font-family: "arial" , sans-serif; font-size: 10.0pt; line-height: 115%;">[1]</span></span><!--[endif]--></span></span></span></a><span lang="sv"> </span><span lang="sv" style="font-family: "times new roman" , serif; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Membru al USR din 1968, Paul Goma a
fost exclus, în timp ce era închis la Rahova. După 1989, M<span style="color: red;">.</span> Dinescu a pretins că USR i-a expediat o scrisoare,
prin care a fost înștiințat de reprimirea sa în rândurile membrilor. Scriitorul
nu a primit-o însă niciodată, iar urma ei nu s-a găsit în arhiva USR. A
redevenit membru al ei în anul 2012 și a rămas până în data săvârșirii sale din
viață, la 25 martie 2020.</span><span style="mso-ansi-language: RO;"><o:p></o:p></span></div>
</div>
</div>
<br /></div>
FLORI BALANESCUhttp://www.blogger.com/profile/07892742157575432862noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7226597872592855672.post-40546923720005302862020-04-23T21:58:00.002+03:002020-04-23T22:11:10.090+03:00Jurnal de Abandon<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: left;">
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">– fragment –</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">[</span><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">31
martie 2020</span></i><span lang="EN-US" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgCvKoQgjgJ8_9xWHwdfy5rsyVVq1ItB7IyI8g7OBhuEVZVO64PiSlwMkAbyn02VtZkutKXs04aqPoKPyjOSlbuG1IjJF_CUUfnh9S5VYZzc_vdpnUSvek164uU-MWsJRjSIBv9Bfe3m9o/s1600/94187855_1176971505968027_952664788960280576_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1020" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgCvKoQgjgJ8_9xWHwdfy5rsyVVq1ItB7IyI8g7OBhuEVZVO64PiSlwMkAbyn02VtZkutKXs04aqPoKPyjOSlbuG1IjJF_CUUfnh9S5VYZzc_vdpnUSvek164uU-MWsJRjSIBv9Bfe3m9o/s320/94187855_1176971505968027_952664788960280576_n.jpg" width="203" /></a><span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">E ziua mea. Împlinesc 51
de ani în vremea coronavirusului. Nu știu dacă nu visez sau aiurez. M-am
deconectat de la facebook și de la tv. P. nu folosește decât Netflix pe
televizorul lui. A lăsat și el fb-ul. Am dormit profund câteva ore,
cred că este prima dată când mi se întâmplă în ultimii zece ani. M-am abandonat
cu totul. Flacăra mea de veghe a suflat singură în ea și s-a stins. Mă simt
odihnită. Este și asta o noutate. Mă simt vinovată că azi mă simt atât de
odihnită. Să fie efectul ruperii de mediul virtual, de irealitatea pritocită obsesiv
de canale...<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>P. încă doarme. Mi-a spus
că nu se simte ca și când ar fi în „vacanță”. Se simte ca și când n-ar mai urma
nimic.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">Supraviețuim într-un
nimic perpetuu. Zilele nu sunt diferite. Respirația o ia uneori la sănătoasa,
înaintea ritmului inimii. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">Cât fac o cafea, deschid
tv pe digi24, unde rămăsese de acum două zile. M-am săturat de glumele proaste,
dracu să-i ia! Pe monitor, de minute în șir, pe un fond lila care mă enervează:
<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">Ultima
Arcă a decolat la ora 10.45, ora Bucureștiului. <o:p></o:p></span></b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">Supraviețuitorii
sunt sfătuiți să nu părăsească perimetrul ghetoului. <o:p></o:p></span></b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">Dumnezeu
cu voi!<o:p></o:p></span></b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;"><br /></span></b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">Ăștia au văzut mai multe
filme cu teme apocaliptice decât mine. Mă uit instinctiv pe ecranul
telefonului: ora 12.03. Râd în hohote: probabil că sunteți deja pe Marte, v-a
întâmpinat Elon Musk cu capsule de pâine și sare! Râsul îmi îngheață repede. Gluma
se îngroașă. Deschid computerul, accesez pagina de fb. Pe wall-ul principal, strigăte,
îmbulzeli, lamentări, sfaturi grave, pițigăiate, înalt-fals-filosofice, toate
vechi de câteva ore. Să fi dat năvală cu bagajul de mână spre una dintre
navele-Arcă și n-a apucat niciunul să stingă lumina?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">Îmi dau insistent cu apă
rece pe față (bine că mai curge; de ce naiba am gândit
asta?) Nu simt nicio urmă de teamă, doar surprindere. Mă râcâie oltenește un
gând stupid. Îi sun pe ai mei. Soră-mea și cumnatul, închiși în casă, nu
avuseseră mijloacele să ajungă la Craiova, să se îmbarce. Fratele și cumnata,
nepoții, la fel. Asemenea lor, tot satul. Le simt frustrarea, spaimele, le spun
automat <i style="mso-bidi-font-style: normal;">totul va fi bine</i>. Și doar
pentru mine: <i style="mso-bidi-font-style: normal;">de câte ori credeți că putem
muri</i>... Știu că n-ar fi avut nicio șansă. Locurile erau de mult rezervate,
plătite cu viețile noastre, ale prostimii, ale pulimii, lua-v-ar dracu să vă
ia, de proști ce suntem, trebuia să ieșim în stradă când ni se băga obsesiv în
simțuri, pe toate canalele: #stămîncasă! #șitustaiîncasă!? Încă mă frec la ochi. Este sau nu o
farsă. A fost sau nu coronavirus endemic. Este sau nu asta realitatea
palpabilă. Gândul meu stupid nu fusese stupid.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">Sun în continuare, în
ordinea locului lor în viața mea retrasă. Cât de pretențios sună acum aceste
două cuvinte: viața mea. (Ce-ați făcut nenorociților din ea?) Nu îmi mai
răspunde nimeni. Poate că n-au fugit toți de spaima coronavirusului, poate că
unii și-au uitat telefoanele pe „mute”, ca mine, ca P. Poate că au bateriile
descărcate. Poate sunt în zone fără semnal. Poate au otrăvit fântânile, au ars
câmpurile și s-au retras în inima muntelui despădurit. Să reziste. Cum să
reziști fără codru, doborât la pământ de drujbele corupției. Corupția s-a
mutat, sper din toată încordarea, pe Marte. A fugit de noi, ca de vreun virus,
după ce ne-a supt de energii. Poate că noi am fost coronavirusul. Nu, noi
suntem antidotul. Sau virusul care-și conține antivirusul. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">Ce popor rezistent suntem
noi, când ni se termină drojdia. Simt că-mi vor exploda toate frustrările. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">Suspect de liniște în
cartier, într-o zi de marți, după ora prânzului. Ies pe balcon, nici țipenie
afară. Florile și salata arată bine. Mai bine decât cele din casă. Așteptam să
se mai încălzească până să le scot pe toate la aer. (Și la coronavirus? – dublura
sarcastică.)<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">Până la urmă, nu pare
glumă. Privesc spre monitor, același fond lila, cuvintele împietrite. Dau mai
sus, pe Realitatea, apoi pe Antena 3. Același text. Nu mai emite niciun canal.
Nimic.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">La apeluri pierdute, doar
trei din Ro: unul de la soră-mea, unul de la D. – ea, altul de la D. – el. Din
Franța, șapte apeluri de la B. Ei, mândro, continui să glumesc, nu e de ici, de
colo să faci cât zece apeluri pierdute. Târziu, mai intră câteva apeluri
pierdute din Italia, de la nepoate și de la verișoara mea, unul din Germania,
de la F.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">Clipa e-n cumpănă, dar nu
mi-a dispărut încrederea. Constat că respir mai bine. Deocamdată, nu vreau să
știu ce e pe străzi, în case, în spitale. Dacă nu e un scenariu apocaliptic, marea
minciună, minciuna cu M, minciuna perfectă, atunci poate chiar este o ultimă
pregătire înainte de ofensiva finală cu toate rezervele strategice... Cred că
mulți oameni s-au sinucis ori au fost omorâți în marea înghesuială din cadrul <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Marii Salvări Planetare</i>. Salvarea
speciei evoluate Hi-Tech. Neanderthalii post-postmoderni rămaseră pe loc. În
așteptarea extratereștrilor. Să ne ia sânge de analize, să ne dea antivirus.
Deși cred că îl pot inventa doar dacă ne scanează sumar. Sau ne injectează un cip cu un virus mult mai evoluat și permanent. Apoi ne transformă
în sclavi. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">Nu, nu am putut să cred,
nu eram pregătită mental să cred... speram inconștient că ne vor salva americanii,
ca în filmele lor în care o mână de eroi sau unul singur salvează Omenirea din
diverse dezastre teroriste, naturale sau extraterestre. Credeam că trecând
simbolic prin atâtea sfârșituri ale omenirii montate la Hollywood... ne-am
imunizat cumva. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">Am reușit să stau de
vorbă cu mai mulți „supraviețuitori”, cu cei care nu au închis televizoarele.
Și nici nu s-au îmbulzit spre inaccesibila New Frontier. Poate e mai bine că nu
am asistat. Înainte de a părăsi planeta, șefii din comitetul de urgență sau cum
dracu se numea au hotărât să îi eutanasieze pe toți bolnavii din spitale,
pentru a crește șansele celor care, inevitabil, rămân pământeni. Populația a
fost îndemnată la resemnare, pentru a conștientiza importanța sacrificiului de
sine întru continuitatea speciei. Marele Salt pe Marte. Marele Bla.]<o:p></o:p></span></div>
<br />
<br /></div>
FLORI BALANESCUhttp://www.blogger.com/profile/07892742157575432862noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7226597872592855672.post-57006735677250105242020-04-14T02:27:00.001+03:002020-04-14T02:35:34.628+03:00Nicholas Dima: In memoriam Paul Goma<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<h2 style="text-align: left;">
<span class="fontstyle0"><b>Ne-a părăsit Paul Goma</b></span></h2>
<span class="fontstyle0"><b><br /></b></span><span class="fontstyle2">Evocare de Nicholas Dima</span><br />
<span class="fontstyle2"><br /></span>
<br />
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<span class="fontstyle3"><span style="font-family: "book antiqua" , serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Confratele Paul Goma ne-a părăsit recent la Paris după o viaţă
plină de zbucium şi de căutări. A fost un om direct, integru şi uneori incomod.
Toată viaţa a căutat dreptatea, pe care însă nu a găsit-o. Şi nu a găsit-o
pentru că nu a acceptat să facă compromisuri. Şi era greu să găseşti dreptate
în lumea meschină în care a trăit generaţia lui. Paul Goma a fost primul şi
poate singurul dizident genuin al ţării noastre. Atitudinea lui a şocat România
aşa cum a şocat </span></span><span class="fontstyle3"><span style="font-family: "cambria" , serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">ț</span></span><span class="fontstyle3"><span style="font-family: "book antiqua" , serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">ara cutremurul din
1977. L-am întâlnit la Paris, unde fusese exilat, şi apoi în America, unde l-am
invitat în 1978 în numele comitetului Adevărul despre România. La Washington, unde
s-a întâlnit cu mai mulţi lideri Americani, a locuit în apartamentul meu de
lângă Capitoliu. Părea mulţumit de întâlnirile zilnice pe care i le facilitasem,
dar seara îşi destăinuia mâhnirea pentru că mărturiile lui nu aveau efectul
politic dorit. La vremea respectivă eram redactor la postul de radio Vocea
Americii şi îi trăiam amărăciunea. Personal, începusem să o simt zilnic. Şi
totuşi, numai după marea înscenare din decembrie 1989 mi-am dat seama de
amploarea tragediei pe care o trăiam: Pleac-ai noştri. Vin ai noştri! Paul
Goma, marele nostru dizident, a intuit înaintea altora teatrul absurd pe care
eram obligaţi să-l jucăm şi pe care el îl respingea.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<span class="fontstyle3"><span style="font-family: "book antiqua" , serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Fratele Paul s-a purtat ca un erou şi a murit ca un martir! Şi
prin viaţa şi activitatea sa şi-a câştigat o pagină de onoare în adevărata
istorie a neamului nostru, istorie care va trebui scrisă. Altfel, nu ne vom
redobândi niciodată onoarea.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<span class="fontstyle3"><span style="font-family: "book antiqua" , serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Redau în continuare un moment al întâlnirii noastre de la
Washington, inclus în cartea <i>Mărturii
Dedicate Eroilor şi Martirilor Noştri</i>, şi apărută la Bucureşti în 2018.
Fotografia din ataşament a fost publicată în cartea <i>Maratonul Vieţii</i>, apărută anul acesta. Ambele cărţi au fost redactate
de dna Flori Bălănescu, reprezentanta lui Paul Goma în ţară. <o:p></o:p></span></span></div>
<div align="right" class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: right; text-indent: 19.85pt;">
<span class="fontstyle4"><span style="font-family: "book antiqua" , serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Nicholas Dima, SUA, <o:p></o:p></span></span></div>
<div align="right" class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: right; text-indent: 19.85pt;">
<span class="fontstyle4"><span style="font-family: "book antiqua" , serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">27 martie 2020.</span><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<span class="fontstyle01"><span style="color: #767171; font-family: "book antiqua" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;"><span style="color: windowtext;"><b>Nicholas Dima: </b></span></span></span><a href="https://www.blogger.com/null" name="_Toc508638906" style="text-align: left;"><b>Gherla şi
Paul Goma. Ne-am întâlnit, dar nu ne-am cunoscut!</b></a></div>
<div class="subcapitol" style="line-height: 150%;">
<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<span style="font-family: "book antiqua" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">În
1978, eram deja redactor la Vocea Americii, </span><span style="font-family: "cambria" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">ș</span><span style="font-family: "book antiqua" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">i
împreună cu fostul diplomat Brutus Coste făceam lobby la Washington şi promovam
cauza României. În acest scop, am adus în Statele Unite mai mulţi lideri din
ţară şi din Basarabia, iar unii dintre ei au depus mărturii în Congres. Între
aceştia a fost şi scriitorul Paul Goma, aflat în exil din noiembrie 1977, care la
Washington a locuit în apartamentul meu. Ulterior, am scris un articol despre
vizita lui, articol pe care îl redau în continuare...<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<span style="font-family: "book antiqua" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Am stat cu Paul Goma în
aceeaşi celulă, dar nu ne-am cunoscut. Da! Exact cum am afirmat. Era prin
primăvara lui 1958. Am stat împreună circa două săptămâni în aceeaşi cameră de
la parterul celularului din Gherla, dar, dacă ne-am întâlnit cumva, nu ne-am
cunoscut. Şi nu ne-am cunoscut pentru că în acea cameră de tranzit şi de groază
fuseserăm înghesuiţi peste o sută de deţinuţi şi era aproape imposibil să faci
câţiva paşi fără să te loveşti de alte trupuri. Toată ziua era o hărmălaie de
nedescris. În cameră aveam două tinete pentru necesităţi şi coada la ele era
continuă. Noaptea încercam să ne întindem pe podea că să dormim, dar în pofida
tuturor încercărilor, nu era niciodată suficient loc să se întindă tot omul la
orizontală. Paroxismul a fost atins când uşa camerei s-a deschis şi prin ea ni
s-au aruncat o sută şi ceva de saltele goale iar ceva mai târziu ni s-a împins
prin aceeaşi u</span><span style="font-family: "cambria" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">ș</span><span style="font-family: "book antiqua" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">ă o claie de paie cu
care să umplem saltelele. Cum puteai cunoaşte pe cineva în acel vacarm? Ne-am
dat seama totuşi că am fost amândoi în aceeaşi cameră mulţi ani mai târziu,
când Paul Goma m-a vizitat la Washington. Despre acea vizită am scris în cartea
<i>Călătorie spre libertate</i>...<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<span style="font-family: "book antiqua" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Am auzit prima oară de Paul
Goma când a publicat în Occident romanul <i>Ostinato</i>, el fiind încă în ţară
şi devenind astfel un bine cunoscut dizident. Goma a fost unul dintre puţinii
dizidenţi pe care i-a avut România şi probabil primul dintre ei. Eu eram deja
plecat şi mă aflam în Statele Unite. Aveam cuno</span><span style="font-family: "cambria" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">ș</span><span style="font-family: "book antiqua" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">tinţă
de acuma de dizidenţii din Uniunea Sovietică. Personal, la început am fost
sceptic despre fostul deţinut şi scriitor Goma. Nu puteam să cred că în România
torturată de Securitate, răul cel mai mare al ţării, cum l-a numit el însuşi,
putea să se afirme un dizident adevărat. Şi totuşi, istoria noastră a cunoscut
un „moment Goma” şi prin el a intrat în conştiinţa Occidentului altfel decât
voia să o prezinte regimul Ceauşescu.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<span style="font-family: "book antiqua" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">La începutul anilor 1970,
fostul diplomat Brutus Coste împreună cu mine şi cu alţi câţiva susţinători, am
înfiinţat Comitetul Adevărul despre România. În numele acestui comitet l-am
invitat şi l-am adus în Statele Unite pe scriitorul Paul Goma. Înainte de a
veni în America, am avut prilejul să-l vizitez la Paris pe proaspătul scriitor
exilat şi l-am găsit aşa cum reieşea din tot ceea ce scrisese: demn, onest,
intransigent şi direct – brutal de direct. Poate că aceste mari calităţi au
fost şi defecte. Alţii l-au găsit inflexibil, vulgar şi lipsit de tact. Oamenii
trebuie luaţi însă aşa cum sunt. Eu l-am apreciat pentru curaj, probitate şi
integritate. Cine altul a mai denunţat atât de ferm regimul Ceauşescu? Cine
altul a reabilitat adevărul în legătură cu Basarabia, aşa cum a făcut-o el?
Câţi dintre dizidenţi au refuzat categoric să se lase cumpăraţi? Judecat după
avuţii materiale, Paul Goma trebuie să fie un om sărac. Sufleteşte însă,
fratele Paul este foarte bogat. Adevărul şi demnitatea nu se măsoară în bani.
Aşa l-am cunoscut pe Goma şi aşa este şi acum, când scriu aceste rânduri. Să
revin însă la vizita sa la New York şi la Washington.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<span style="font-family: "book antiqua" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Paul Goma a sosit în America
în octombrie 1978 şi din punctul nostru de vedere, al organizatorilor, vizita
sa a constituit un mare succes. La New York comitetul iniţiator a organizat
întruniri de sală la care au participat sute de români. La Washington, unde
scriitorul a fost găzduit în apartamentul meu de lângă Capitoliu, am organizat
întruniri şi audienţe cu mai mulţi lideri americani şi am fost primiţi personal
de renumiţii senatori Jackson, Helms, Thurmond şi Bob Dole, acesta din urmă
candidând ulterior la preşedinţia Americii. Deputatul Dante Fascell din
Florida, care era preşedintele Comisiei Americane pentru Acordurile de la
Helsinki, a organizat o sesiune specială de audieri cu Paul Goma, sesiune
dedicată problemei drepturilor omului în România. Delegaţia noastră a fost
primită </span><span style="font-family: "cambria" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">ș</span><span style="font-family: "book antiqua" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">i de George Meany, preşedintele marilor
sindicate Americane <st1:stockticker w:st="on">AFL</st1:stockticker>-CIO, de
asemenea, </span><span style="font-family: "cambria" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">ș</span><span style="font-family: "book antiqua" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">i de alte
personalităţi. Vizita scriitorului a avut mare ecou în presa românească din
exil şi a fost menţionată în unele publicaţii americane. Nu se poate spune că
vizita a avut consecinţe la nivel politic la Bucureşti sau la Washington, dar
Paul Goma şi-a făcut datoria. Şi de fapt scriitorul îşi face neabătut datoria
de câteva decenii. <o:p></o:p></span></div>
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiyQIR01yM1bmOun1Dl-xzqc0OXSGOz5UxMGxWUdioKIKo6Hi4nBonxa8fAeD6ILB3VR-KtAhOEGc_WpZTGPiN4zXrJDJFZ5CZTLN_EM4pHk5aJZDBPbA7QlNrz1OT-sTdWFduNThwWEn0/s1600/exil+Dima+2.tif" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="922" data-original-width="1181" height="308" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiyQIR01yM1bmOun1Dl-xzqc0OXSGOz5UxMGxWUdioKIKo6Hi4nBonxa8fAeD6ILB3VR-KtAhOEGc_WpZTGPiN4zXrJDJFZ5CZTLN_EM4pHk5aJZDBPbA7QlNrz1OT-sTdWFduNThwWEn0/s400/exil+Dima+2.tif" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-size: x-small;"><span class="fontstyle0">Dumitru Danielopol,<br />Nicolae Dima, Paul Goma, Sasha<br />Stoianoivici şi Brutus Coste, Washington, 1978.</span> </span></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<span style="font-family: "book antiqua" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<span style="font-family: "book antiqua" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">În calitate de geograf
specializat în studii europene, precum şi ca jurnalist care de mai multe
decenii se loveşte de mutilarea adevărului, îl admir pe Paul Goma în special
pentru modul în care a abordat problema Basarabiei. Puţini scriitori au avut
curajul să spună lucrurilor pe nume în ce priveşte suferinţele românilor
basarabeni. Paul Goma a făcut-o! <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<span style="font-family: "book antiqua" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Şi ca să revin la prima
idee. Soarta a făcut să trecem unul pe lângă altul în 1958, dar ne-am cunoscut
de-abia în 1978. Într-una din seri, după o zi de lobby pe la birourile
senatorilor americani, ne-am înapoiat împreună în apartamentul meu şi am
început să ne depănăm unele amintiri. La un moment dat, ne-am amintit amândoi de
o cameră de groază din Gherla unde un deţinut care îşi pierduse minţile în
abominabila experienţă de la Piteşti repeta periodic cu o voce tare şi spartă
ca venită din iad: <i>Criminalii din NKVD şi
din Securitate care ne-au schingiuit şi omorât la Piteşti, la Canal şi în alte
închisori, vor fi traşi la răspundere şi îşi vor primi pedeapsa... </i>Cornel
Grosu repeta periodic zguduitoarea lui declaraţie, timp în care în cameră se făcea o
linişte mormântală şi toată lumea îl asculta. Goma şi cu mine fuseserăm în aceeaşi
cameră! <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<span style="font-family: "book antiqua" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Nu ştiu ce s-a întâmplat cu
nefericitul Grosu, care vorbea din disperare. Ştiu însă că Paul Goma vorbeşte
raţional şi limpede şi că aceia care ar trebui să-l asculte se fac că nu-l aud.
<i>Am scris aceste rânduri când Paul Goma
împlinea 75 de ani...</i><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<span style="font-family: "book antiqua" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;"><i><br /></i></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhN1p1s8DM3f6AEp8M4p0dcqCuFxl-F1Brelfge-jIQpwiJvXxFmwoQ3Vk81O9E-3OkDaM4V31jFwEdguQYz7HhotsrHKBq3z1NsSopZjSoBuuEmOQJ9lrRoIPmgjqg7TTa5DMyf13vyZ0/s1600/Coperta+Dima+Final_1+%25281%2529.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1193" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhN1p1s8DM3f6AEp8M4p0dcqCuFxl-F1Brelfge-jIQpwiJvXxFmwoQ3Vk81O9E-3OkDaM4V31jFwEdguQYz7HhotsrHKBq3z1NsSopZjSoBuuEmOQJ9lrRoIPmgjqg7TTa5DMyf13vyZ0/s200/Coperta+Dima+Final_1+%25281%2529.jpg" width="147" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<span style="font-family: "book antiqua" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;"><i><br /></i></span></div>
<br />
<div style="mso-element: footnote-list;">
<!--[if !supportFootnotes]--><br clear="all" />
<div id="ftn1" style="mso-element: footnote;">
<div class="MsoFootnoteText" style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
</div>
</div>
FLORI BALANESCUhttp://www.blogger.com/profile/07892742157575432862noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7226597872592855672.post-59294191319688674752020-03-25T21:02:00.002+02:002022-05-21T01:35:52.078+03:00Mesaj din partea supraviețuitorilor Grup Canal 77<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="MsoNormal" style="background-color: white; color: #222222; font-family: Calibri, sans-serif; font-size: 11pt; line-height: 16.8667px; margin: 0cm 0cm 10pt;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="background-color: white; color: #222222; font-family: Calibri, sans-serif; font-size: 11pt; line-height: 16.8667px; margin: 0cm 0cm 10pt;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 18pt; line-height: 27.6px;">În noaptea de 24/25 martie 2020, a decedat la Paris curajosul opozant şi scriitor Paul Goma. Ce nu au reuşit comuniştii în ţară și în exil, cu toate metodele lor de exterminare, a reuşit virusul Corona, într-un spital parizian, în libertate. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-color: white; color: #222222; font-family: Calibri, sans-serif; font-size: 11pt; line-height: 16.8667px; margin: 0cm 0cm 10pt;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 18pt; line-height: 27.6px;">În numele Grupului Canal ’77, din care am avut onoarea să fac parte, alături de Dan Niţă, Ion Marinescu, Raymond Păunescu şi Nicolae Windisch, cu toţii semnatari ai Apelului Goma, adresăm fiului, Filip-Ieronim, îndurerate condoleanţe pentru pierderea acestui om, model de curaj şi probitate pentru românii anticomunişti. Dumnezeu să-l ierte şi să-l hodinească!</span><br />
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 18pt; line-height: 27.6px;"><br /></span>
<span style="font-family: "times new roman", serif; font-size: 24px;">Radu Negrescu-Suţu (Paris) şi Gabriela Niţă (Los Angeles) </span></div>
<div class="MsoNormal" style="background-color: white; color: #222222; font-family: Calibri, sans-serif; font-size: 11pt; line-height: 16.8667px; margin: 0cm 0cm 10pt;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhDj6GRgrKJf-PTXyJokA5hjdf_UIFffkFqYWZrRaBVMPuP42fk6MVqXTlkCcAIIgACc6FMmsGaFHiIKUfDj6oAtxL1O_GzN1EXgkFhn9scWCANqCMJs9uskQL19tkMkNUIvdrfjxNwKOs/s1600/coperta+finala+GC+77_pt+net.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1094" data-original-width="1600" height="270" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhDj6GRgrKJf-PTXyJokA5hjdf_UIFffkFqYWZrRaBVMPuP42fk6MVqXTlkCcAIIgACc6FMmsGaFHiIKUfDj6oAtxL1O_GzN1EXgkFhn9scWCANqCMJs9uskQL19tkMkNUIvdrfjxNwKOs/s400/coperta+finala+GC+77_pt+net.jpg" width="400" /></a></div>
<br /></div>
</div>
FLORI BALANESCUhttp://www.blogger.com/profile/07892742157575432862noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7226597872592855672.post-8293055049496510082020-03-25T20:24:00.003+02:002022-05-21T01:36:03.430+03:00Paul Goma a urcat la Calidor<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;"><br /></span></b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: center;">
</div>
<div align="center" class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: center; text-indent: 19.85pt;">
<b><span style="color: black; font-size: 14.0pt; line-height: 150%;">PAUL
GOMA (2 octombrie 1935–25 martie 2020)</span></b><span style="color: black; font-size: 14.0pt; line-height: 150%;"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<b><span style="color: black; font-size: 14.0pt; line-height: 150%;">„nu uit și nu tac”</span></b><span style="color: black; font-size: 14.0pt; line-height: 150%;"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<span style="color: black; font-size: 14.0pt; line-height: 150%;">Aflu că noaptea trecută
Paul Goma a urcat la Calidor. L-a ajutat un „agent chinez”, tot roșu, tot
comunist, cu vreo două nume de cod, cretine: coronavirus/covid19. Când soarta e
nenorocită, e până la capăt! Toată viața i-a fost distrusă de comunism, chiar și
în exilul parizian, acolo unde a avut răgazul să privească în urmă și în
adâncime cu multă seriozitate. Uneori cu ardoare. Dar dacă nu el, atunci cine
ar fi fost mai îndreptățit?<o:p></o:p></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh7Rn1qljg33rcPcnTpmdMBhU9HXSO6BOcb_iC001Z2DL0mht4f7dE-NSF2Ntm8ZS_aPGSs7N-HBXZ2tkc-V_f8_Vqptz31s-M9NPhaW5F1wzCo3SriL91sOpa9OVkS0ltamgHoKsxePTo/s1600/Paul+Goma_tinar+net.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1000" data-original-width="764" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh7Rn1qljg33rcPcnTpmdMBhU9HXSO6BOcb_iC001Z2DL0mht4f7dE-NSF2Ntm8ZS_aPGSs7N-HBXZ2tkc-V_f8_Vqptz31s-M9NPhaW5F1wzCo3SriL91sOpa9OVkS0ltamgHoKsxePTo/s320/Paul+Goma_tinar+net.jpg" width="243" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<span style="color: black; font-size: 14.0pt; line-height: 150%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<span style="color: black; font-size: 14.0pt; line-height: 150%;">Pavel îmi spune: ar
trebui să plătească statul român incinerarea!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<span style="color: black; font-size: 14.0pt; line-height: 150%;">Sigur că ar trebui, așa
cum ar fi trebuit să facă multe îndreptări statul român. Dar nu statul lui
Iliescu-Băsescu-Constantinescu-Iohannis. Statul comunist drapat în statul de
drept. Sau de drepți.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<span style="color: black; font-size: 14.0pt; line-height: 150%;">Scriu și
parcă-l aud pe Goma. Ați fost neobosiți în a-l marginaliza, maimuțări,
diaboliza, minimaliza, anihila, cot la cot cu Securitatea și cu
postsecuritățile. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<span style="color: black; font-size: 14.0pt; line-height: 150%;">Unii dintre voi l-ați tăcut (pentru că nu v-a tăcut el!),
l-ați vrut uitat (pentru că el n-a vrut să uite nimic). Parcă și văd ce-o să
scrieți, acum că nu mai e, cât de toleranți, de mărinimoși, de empatici cu
suferința planetei. Ce de merite vă veți descoperi. Nici nu v-ar băga în seamă,
să nu se enerveze. N-a suportat niciodată „purtătorii de cuvânt”,
intermediarii, trepădușii. Cât a putut, s-a prezentat singur și o face până la
sfârșitul sfârșiturilor. Scriitorul înseamnă cărțile lui. Pe care le citesc,
încă, destui români. Scrisul-cititul înseamnă ne-uitare. Înseamnă: memorie. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<span style="color: black; font-size: 14.0pt; line-height: 150%;">A urcat la
Calidor în ziua Buneivestiri. E un semn. Îl vom descifra noi, cândva.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<span style="color: black; font-size: 14.0pt; line-height: 150%;">Ce s-ar mai distra Goma
acum pe seama noastră, dacă nu cumva, ușurat de durerile cărnii și-ale
sângelui, s-a apucat să scrie ultima Carte.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 19.85pt;">
<span style="color: black; font-size: 14.0pt; line-height: 150%;">Dumnezeu să-l ierte și să-l țină la loc cu lumină și odihnă!</span></div>
<br />
<br /></div>
FLORI BALANESCUhttp://www.blogger.com/profile/07892742157575432862noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-7226597872592855672.post-48164965829722435852018-08-09T14:44:00.001+03:002018-08-09T14:44:49.997+03:00„lipsa de oxigen atrofiază conștiința”<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<table id="yiv7846651604itemcontentlist" style="background-color: white; color: black; text-align: justify;"><tbody>
<tr><td style="line-height: 1.4em; margin-bottom: 0px;"><div style="margin-bottom: 3px; margin-top: 1em;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><a href="http://feedproxy.google.com/~r/FloriBalanescu/~3/v4mo5DpiX5g/blog-post.html?utm_source=feedburner&utm_medium=email" name="1" rel="nofollow" style="color: #000099; font-weight: bold;" target="_blank"></a></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCLMOwOPzFky6XI2m3VKEokoqiuTP4WSkJIESOVNSgK49BYDM4z-l8Wzfo9w7V9xzL13Xr0C3hefXzYw9_6csux5CpOU_J2j5hoFk8YYl8E7yOEXXDQYAv2AmudSLyldIBYBysYHDkNxc/s1600/safe_image.jpg" rel="nofollow" style="color: #000099; font-weight: bold; margin-left: 1em; margin-right: 1em;" target="_blank"></a></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhyVWHvIK1CYKcm6FgDkCCUc0a_0vABYVq2L8Xg3MVMp9kDx6H4Wmc_m9sg7tW7ruUiZrd4K0AN0sURuMOOG-7vc0Qr67GYVIWo2B2ClbKxMzozJdd25vEoSiQ6Cy2Y9rC8fbj5rfsCPaU/s1600/4.jpg" rel="nofollow" style="color: #000099; font-weight: bold; margin-left: 1em; margin-right: 1em;" target="_blank"></a></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"></span></div>
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjvVhp6Bu4n6q8vKc76sqnSmAFpECHwUKtbIIDREEtV4SfoWBiM66O-YtrTZTjjS9avxADZpRd0bXT-bwUN-yPnFIkffrjmViPhzUf5UK1uLvCZp8gwgPMirhQ63RXlzhYbaKB_zM1BkcM/s1600/12.jpg" rel="nofollow" style="clear: right; color: #000099; float: right; font-weight: bold; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;" target="_blank"></a><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-a88XjYA_SO3tpI6N0ATsnJyd4F5Ga866QM97e7dP4p-AXYT0T7BvQnPi5QQPospHga9eN7iggcaMLb4iacogqd7b2q1X7aMbnLRX3K42LCqI7sIUIoKDIWCSLsuOL_34sXxmSVEDI3M/s1600/10.jpg" rel="nofollow" style="clear: right; color: #000099; float: right; font-weight: bold; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;" target="_blank"></a><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgHR9h8mirnjonwCFdaaJSbWoYVF6E8s989bPpqmU0TlsEi_gKUo6b69b6BDBPGdik_7LGXPiCT1b_dZdL5pA1QZhFygVAagspjIz9G4d0ZC7oHPGCb_xoJJkgX9Q_C0evTrcG3z2_EjPg/s1600/9.jpg" rel="nofollow" style="clear: right; color: #000099; float: right; font-weight: bold; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;" target="_blank"></a><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhEYNzrVlQIxAp3158u7yqfR_1eoTWzidFI3jcAyDUDZ2vzHPY_Cl8cpEzLvJrfBbsT2Vcm623CbdSHTwzmXu0u4loWIJM5Dm6P34dBiLDqtLJZtsEsLmch-3GE8tBquTKIVcxajUYzD24/s1600/8.jpg" rel="nofollow" style="clear: right; color: #000099; float: right; font-weight: bold; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;" target="_blank"></a><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiiSludt5t_mrQdnLa0Vcz_ibU9WuCIfmuj867DZtHiq4TTLYEfw5TSe8lWSqqpn6m1ZjcytFVxMl7l_E4_Ie0DNyDok5m4hFvQwEnN81rJaHRysPs7HZPzceayHeZnGyJ4MYE9B7oxKjo/s1600/7.jpg" rel="nofollow" style="clear: right; color: #000099; float: right; font-weight: bold; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;" target="_blank"></a><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhepeJk2Q-zZtiOQ5NVZOr7bwrLcF5kQpobo_NaVrLEMm9wjeR9rv5lVHM_K90JoTkwtjgEwOB6DiF8VfY72NXTMiOrcsw_M-hARvC7MfwC7tGsfJGo7DbH_0SbubxnTqfNdlzc9xYHf2w/s1600/6.jpg" rel="nofollow" style="clear: right; color: #000099; float: right; font-weight: bold; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;" target="_blank"></a><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2z1IpP2G3D7BLbbi_wFYq8FNaCY1np1NId9M3X5XFbsjJPrJAWF5SCj5glNWHXqyFTRuUIc2I6HKlPWnqtAvy8kN1LgsT3hlXRZKf6fJpaEtc2Jzhk1E-ozedgMBZdnfO__oSg3yxJHo/s1600/5.jpg" rel="nofollow" style="clear: right; color: #000099; float: right; font-weight: bold; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;" target="_blank"></a><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhbF71vkGzSZt4RExnXoPycz6OqfU5RWpATW2WxOplMVKD55M4T5k8JR1RVWRkqc9Bd19hSfpJvCXeFBpBNMDflXM6aKlSV99GYCk8gY9QsI4kWChI4pKQlNRgv0Y10N4TIoFDYVMxTQCQ/s1600/5+bis.jpg" rel="nofollow" style="clear: right; color: #000099; float: right; font-weight: bold; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;" target="_blank"></a><a href="https://www.blogger.com/blogger.g?blogID=7226597872592855672" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"></a><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhyVWHvIK1CYKcm6FgDkCCUc0a_0vABYVq2L8Xg3MVMp9kDx6H4Wmc_m9sg7tW7ruUiZrd4K0AN0sURuMOOG-7vc0Qr67GYVIWo2B2ClbKxMzozJdd25vEoSiQ6Cy2Y9rC8fbj5rfsCPaU/s1600/4.jpg" rel="nofollow" style="clear: right; color: #000099; float: right; font-weight: bold; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;" target="_blank"></a><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhyVWHvIK1CYKcm6FgDkCCUc0a_0vABYVq2L8Xg3MVMp9kDx6H4Wmc_m9sg7tW7ruUiZrd4K0AN0sURuMOOG-7vc0Qr67GYVIWo2B2ClbKxMzozJdd25vEoSiQ6Cy2Y9rC8fbj5rfsCPaU/s1600/4.jpg" rel="nofollow" style="clear: right; color: #000099; float: right; font-weight: bold; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;" target="_blank"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"></span></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-BhRGneHPmz0R_8vZW9MVeI2zk9HutgvUQcu_VNNs6j7aw-AdqDPcc6RpSCxcEiiJ_LpWy-jHb4YzbAlFUwpxO0mhWhunQ-RSJ_HshZdWks9cGWsCTuTiTnJ1wjOYAheoUwGsZI0bSU8/s1600/3.jpg" rel="nofollow" style="clear: right; color: #000099; float: right; font-weight: bold; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;" target="_blank"></a><a href="https://www.blogger.com/blogger.g?blogID=7226597872592855672" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"></a><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEixEnuB2mS7zLWuxM_i3R-wYsJ4S8_7aJyPMWcdeZI-0hUDobQEQQ7DnbnGvTvZOvWOe7Cg5me-l5QlTXeAbCZnCjpIOIFLJ5J832x0qDdLoJ8He7nsbcxsfSLrHVakBBG51_CzNaZAml8/s1600/1.jpg" rel="nofollow" style="clear: right; color: #000099; float: right; font-weight: bold; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;" target="_blank"></a><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCLMOwOPzFky6XI2m3VKEokoqiuTP4WSkJIESOVNSgK49BYDM4z-l8Wzfo9w7V9xzL13Xr0C3hefXzYw9_6csux5CpOU_J2j5hoFk8YYl8E7yOEXXDQYAv2AmudSLyldIBYBysYHDkNxc/s1600/safe_image.jpg" rel="nofollow" style="clear: right; color: #000099; float: right; font-weight: bold; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;" target="_blank"></a><br /></td></tr>
<tr><td style="line-height: 1.4em; margin-bottom: 0px;"><div style="margin-bottom: 3px; margin-top: 1em;">
</div>
<div style="color: #555555; line-height: 18.2px; margin-bottom: 3px; margin-top: 9px;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Posted: 08 Jul 2018 12:32 PM PDT</span></div>
<div style="line-height: 18.2px; margin: 0px;">
<div dir="ltr">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span>
<div class="yiv7846651604MsoNormal" style="text-align: center;">
<b><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; line-height: 17.12px;">„Un dușman al poporului”</span></b></div>
<div class="yiv7846651604MsoNormal" style="text-align: center;">
<b><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; line-height: 17.12px;">sau despre cum să ieșim din propria încercuire, pentru că</span></b></div>
<div class="yiv7846651604MsoNormal" style="text-align: center;">
<b><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; line-height: 17.12px;">„lipsa de oxigen atrofiază conștiința”</span></b></div>
<div class="yiv7846651604MsoNormal" style="text-align: justify;">
</div>
<div class="yiv7846651604MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; line-height: normal; margin-bottom: 0cm;">
<div style="text-align: right;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">„Un dușman al poporului”, după H. Ibsen</span></div>
</div>
<div class="yiv7846651604MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; line-height: normal; margin-bottom: 0cm;">
<div style="text-align: right;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Teatrul „Anton Pann”</span></div>
</div>
<div class="yiv7846651604MsoNormal" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; line-height: normal; margin-bottom: 0cm;">
<div style="text-align: right;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Premiera: 1 iulie 2018</span></div>
</div>
<div class="yiv7846651604MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="yiv7846651604separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="yiv7846651604separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="yiv7846651604MsoNormal" style="text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhXwGOenmGpn6eIYwcNflxuolyosF1MZCXzfFhTXUzyAdiifc_-8vTg-_pzdaj1j424a8MkuIJPTWJaoWyS7jyob0_cgGXdVRWw0F7d88azhW6zY_526E4JtzvdqqSN1Ysg1Q-KTQ4srrE/s1600/1.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhXwGOenmGpn6eIYwcNflxuolyosF1MZCXzfFhTXUzyAdiifc_-8vTg-_pzdaj1j424a8MkuIJPTWJaoWyS7jyob0_cgGXdVRWw0F7d88azhW6zY_526E4JtzvdqqSN1Ysg1Q-KTQ4srrE/s320/1.jpg" width="320" /></a><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span style="line-height: 13.91px;">Decor minimalist. O canapea, o masă cu trei scaune, un cărucior în care se presupune că este un copil, un stativ pe care se află o schiță. Doi tineri și două tinere. Apoi intră unul-altul, ies unii-alții. Totul se petrece în casa <span style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial;">Dr. Thomas Stockmann</span>, apoi în redacție, apoi în „piața publică”. N-am de gând să povestesc acțiunea, nici să discut despre jocul actorilor etc. (pentru că nu sunt de meserie). Pe scurt, doctorul oficial al Băilor din localitate a prelevat probe din apa termală, rezultatele de laborator spunând că este infestată. Și se hotărăște să facă public acest lucru, convins că gestul lui nu este doar corect, ci și binevenit. Soția și prietenii lui de la ziarul local sunt de acord, aparent foarte înflăcărați. Apoi, intră în scenă primarul, care-i fratele doctorului, socrul lui – un magnat local și treaba se împute, era să scriu „românește”. Și nu e un act ratat, pentru că exact așa se împut toate la noi, dacă socotim doar de la anul 1 al democrației originale, luând ca reper „Revoluția”. Așa am trăit tot spectacolul, de la cap la coadă, ca pe o vâslire contra curentului prin „sinergia faptelor și meandrele concretului” trasate de tovarășul Ion Iliescu în decembrie 1989, în acord deplin cu eșalonul de rezervă al Partidului-Securitate. Partid cu firma schimbată, care ne face felul de 30 de ani, schimbându-și țoalele din când în când, în pas cu moda globalizării minții. Așa cum unul dintre ziariști (Hovstad) e principial nevoie-mare doar cât vrea să-i facă „felul”, direct pe birou, nevestei doctorului. Cam așa e cu principialitatea pe meleagurile noastre, pentru că, adaptată, piesa are legătură cu noi, românii anului 2018, nu neapărat cu realitățile care-l vor fi inspirat pe Ibsen. Să fim principiali/democrați/empatici/corecți/drepți etc. – să fim!, „dar cu măsură”, „autoritățile nu trebuie să fie jignite” (Aslaksen</span>).</span></div>
<div class="yiv7846651604MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; line-height: 13.91px;">Doctorul este singurul din piesă care nu-și pierde candorile și înflăcărările principiale, sfârșind izolat și „nebun”, în deplina înțelegere a rostului său în lume – ceea ce nu-i folosește la nimic, în ciuda oceanului de fals și neînțelegere din jur.</span></div>
<div class="yiv7846651604MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; line-height: 13.91px;">De ce-am vrea să citim piesa lui Ibsen? Poate pentru a înțelege cum vedea el lumea în care a trăit. De ce-am vrea să vedem spectacolul după Ibsen al lui Adrian Roman? Poate pentru a vedea cum a ajuns lumea în care trăim, cum poți deveni „dușman al poporului”, indiferent de timpul și regimul în care te nimerești.</span></div>
<div class="yiv7846651604MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; line-height: 13.91px;">De ce spectatorii au votat cu „dușmanul poporului”, în ciuda „binelui comunității”, a „păcii sociale”? Poate pentru că în realitatea noastră cea mai intimă, cea care nu transpare în scenetele cotidiene în care suntem mai mult sau mai puțin actanți, suntem dușmanii <i>în sine</i>, nu ai realității destul de abstracte – „popor”, ci fiecare este propriul său dușman, când se desparte de spiritul umanității. Acea umanitate care spune că dacă un singur om s-a îmbolnăvit de la apa infestată, atunci afacerea trebuie oprită. Așa arătăm că umanitatea (ca și crima) începe de la unu. Dar intervin legile sociale care spun că X, Y, Z se pot îmbogăți în continuare pe seama celor care au încredere în reclame și în autoritate (orice ar însemna asta). Pentru că, nu-i așa, tot ce contează, e „binele comunității”, un bine învăluit în secole de filosoficării despre drepturi și libertăți, despre garantarea acestora și statul de drept. Și „binele comunității” (la fel de abstract, precum „poporul”) spune că turismul trebuie să bubuie, să aducă bunăstare (care nu prea ajunge în buzunarele „poporului”).</span></div>
<div class="yiv7846651604MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; line-height: 13.91px;">Pornind de la acceptarea condiției de <i>zoon politikon</i> omul a învățat să se autocenzureze, adică să facă diferența între umanitatea și animalitatea care-l stăpânesc, așa cum un hermafrodit este și bărbat și femeie, dar alege ce vrea să fie ori să se știe că este. Și se tot autocenzurează, pe măsură ce este cobaiul presiunilor de tot felul și al diversiunilor. Personajul adaptat de Adrian Roman zilelor noastre își strigă libertatea (cu care poate muri de gât! să aruncăm un ochi spre Piața Victoriei, la București!), reamintindu-ne că pentru a fi liber (pe cât poate fiecare) trebuie să parcurgi drumul invers: de la (auto)cenzură la firesc, că nu există „bine social” fără binele tuturor indivizilor care alcătuiesc societatea. Sună puțin a propagandă comunistă, nu-i așa? Poate! Deocamdată, comunismul pragmatic nu ne-a învățat decât cum să stăm în banca noastră – cu gura închisă – sau pe burtă, în conformitate cu „cerințele celei mai înaintate societăți multilateral dezvoltate și bla-bla”, deschizând gura doar pentru a minți și manevra oameni lipsiți de putere. Până una-alta, în această democrație a noastră, oricât de formală ar părea, încă putem striga. </span></div>
<div class="yiv7846651604MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; line-height: 13.91px;"></span><br />
<div class="yiv7846651604MsoNormal">
<span style="line-height: 13.91px;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; line-height: 13.91px;">Am avut o discuție pe drumul de întoarcere de la Rm. Vâlcea, spre București, după premieră. Nu, nu sunt de acord că spectatorii au votat cu „dușmanul poporului” în ciuda evidenței că nu avea dreptate. Varianta de interpretare este următoarea: doctorul susținea închiderea băilor până la rezolvarea problemei cu apa, în ciuda intereselor localității, care făcea bani din aceste „băi”. Că rezultatul analizelor de laborator trebuia confirmat de alte analize, că nu e de ajuns că se raportaseră cazuri de îmbolnăviri etc. Le cerem spectatorilor să fie corecți politic, adică să aplaude autoritatea, doar pentru că nu s-au îmbolnăvit mai mulți? Sau poate pentru că analizele unui singur laborator nu sunt de ajuns? Că un primar știe mai bine decât un medic să interpreteze datele medicale? Spectacolul nu ne lasă deloc să înțelegem că „autoritatea” era dispusă să ceară alte analize, ci doar să mușamalizeze totul. Pentru că, nu-i așa, „autoritatea”/Puterea știe întotdeauna ce e mai bine pentru noi.</span></span></div>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; line-height: 13.91px;">
<div class="yiv7846651604MsoNormal">
<span style="line-height: 13.91px;"><br /></span></div>
<div class="yiv7846651604MsoNormal">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOdhE7GfvSkxWHqu7QSksmPAM1mKu_WJVNgMGufH8vRbvaPKxbECX6xxatPwBqfQvy-wVCB4n6cJ1c4BvTKViG9i62OzcgapUpEyRUv3f20Ug7p4xBJ200btfZm-T9qka-pKhNQKDxQ7Q/s1600/11.jpg" rel="nofollow" style="clear: left; color: #000099; float: left; font-weight: bold; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; text-decoration-line: none;" target="_blank"></a><span style="line-height: 13.91px;">Pe măsură ce se derulează, spectacolul devoalează tot felul de forme și metode de manipulare și disimulare. Ziariștii sunt liberi și profesioniști doar în discuții private, și nici atunci până la capăt, de vreme ce unul dintre ei îi făcea pe plac nevestei „dușmanului” doar pentru a se culca cu ea, primarul este garantul drepturilor cetățenilor doar dacă nu afectează afacerile în care sunt implicați oameni puternici (cum e <em><span style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; font-style: normal;">Morten Kiil, socrul doctorului), tipograful (dar care, ce coincidență, tocmai fusese numit</span></em><span style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial;">Președinte al Camerei de Comerț și Industrie</span> din localitate, era, cum s-ar spune azi: șeful patronatului!)<em><span style="font-style: normal;"> e de acord cu libertățile de orice fel „dar cu măsură”, adică tocmai „măsura” aceea care anulează orice presupusă gestică a normalității. Deși verosimil, personajul Tomas </span></em>Stockmann</span>, așa cum e jucat în spectacolul de la „Anton Pann”, nu este posibil în realitate, unde ar fi omorât cu pietre. Ar fi înhățat atât de stânga extremă, cât și dreapta deșănțată. În spectacol nu reușește să manipuleze, să atragă de partea sa, pe nimeni, dar în realitatea din oglinda scenei este ovaționat de public. Am răspuns mai sus la întrebarea: de ce? Să nu uităm că „publicul” este într-o sală de spectacol, unde totul devine posibil, inclusiv să ne manifestăm liber.<br />
<span style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; line-height: 13.91px;">Da, în democrație „minoritatea are dreptate”, cum spune Stockmann. E doar aparent un paradox.</span><span style="line-height: 13.91px;">Știm bine că în totalitarism, de care atât de greu ne despărțim, o minoritate și-a făcut de cap, o minoritate venită pe tancuri. Însă, minoritățile pot avea un rol benefic în viața majorităților. Dacă sunt inteligente și interesate de soarta aproapelui. Minoritățile pot pune la treabă majorități care să construiască frumos și trainic ori să le manipuleze pentru a-și săpa singure mormântul.</span></div>
<div class="yiv7846651604MsoNormal">
<span style="line-height: 13.91px;">„Oameni buni, nu puteți asculta adevărul o singură dată?”</span></div>
<div class="yiv7846651604MsoNormal">
<span style="line-height: 13.91px;">Cred că putem, după care să ne întoarcem la amnezia noastră cea de toate zilele, ambalată în minciuna „mai binelui”.</span></div>
<div class="yiv7846651604MsoNormal">
<span style="line-height: 13.91px;">Spectacolul de la „Anton Pann” trebuie să plece-n turneu, neapărat, e nedrept să rămână îngropat la Rm. Vâlcea.</span></div>
<div class="yiv7846651604MsoNormal">
<span style="line-height: 13.91px;">Felicitări regizorului Adrian Roman și tinerilor actori (cred că nici n-aș putea să văd piesa asta jucată de „bătrâni”, n-aș avea încredere în manierismele lor), tuturor celor care și-au dat silința ca premiera să fie de excepție!</span></div>
<div class="yiv7846651604MsoNormal">
<span style="line-height: 13.91px;">Până la următorul spectacol regizat de Adrian Roman:</span></div>
<div class="yiv7846651604MsoNormal">
<span style="line-height: 13.91px;">„Domnul Hovstad și <i>Curierul Poporului</i> fac o greșeală gravă atunci când spun zi de zi că majoritatea deține monopolul moralității, în timp ce corupția și viciul sunt rezultatul culturii. Nu, nu cultura îl degradează pe individ, ci ignoranța și indiferența! Citiți, ascultați muzică, mergeți la teatru, aerisiți-vă casele, oameni buni, aerisiți-vă casele, lipsa de oxigen atrofiază conștiința și se pare că e foarte mare lipsă de oxigen în multe din casele orașului nostru...”.</span></div>
<div class="yiv7846651604MsoNormal">
<em><b><span style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; line-height: 13.91px;">Dan Pughineanu</span></b></em><em><span style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; line-height: 13.91px;"> în rolul lui Tomas, <b>Andrei Cătălin</b> – Peter, <b>Nicole Burlacu</b>– Katrine, <b>Andrei Brădean</b> – Hovstad, <b>Ana Șușca</b> – Billing, <b>Tavi Costin</b> – Morten Kiil și <b>Alexandru Beteringhe</b> în rolul lui Aslaksen.</span></em><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEigtReqrEugCR7YBlqlM5M1KKv69bveVASjLkJBHVRH01aILJh95FeJer54LKVbZqllcXvg7bue5FltRa9DZo629jmZCa7p571185SaV3B9FRr3mDhJHipL3q0JBSRvsCssNx9nJXR733k/s1600/2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEigtReqrEugCR7YBlqlM5M1KKv69bveVASjLkJBHVRH01aILJh95FeJer54LKVbZqllcXvg7bue5FltRa9DZo629jmZCa7p571185SaV3B9FRr3mDhJHipL3q0JBSRvsCssNx9nJXR733k/s320/2.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh93jRWILC-2sbcoSxgP9YI99NG7GUtUAbQ4X7Q9CyGphNEaQRG-wnuaUHfL2qgBs2WpRRRxc-E3vEdpF4NFI6G1z9fxwBdTx9uAlWGwTqCNhcYOJDj2H_iGwzc5y5AwM4VrdJ6oWfACaA/s1600/3.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh93jRWILC-2sbcoSxgP9YI99NG7GUtUAbQ4X7Q9CyGphNEaQRG-wnuaUHfL2qgBs2WpRRRxc-E3vEdpF4NFI6G1z9fxwBdTx9uAlWGwTqCNhcYOJDj2H_iGwzc5y5AwM4VrdJ6oWfACaA/s320/3.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgzNR727ZjZHjXeDz8h-OHpCA9olKe7b_pN9LM6tZBKoUT5e_beVfIsfWU8rgpk6MpL12mpzlWqyaLX2AI5MZ9T68ykmcfhiQHjNAhA_eZOF8eCQf0uUFfAqmfozm5J8hfE2JJkb0cBwI8/s1600/4.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgzNR727ZjZHjXeDz8h-OHpCA9olKe7b_pN9LM6tZBKoUT5e_beVfIsfWU8rgpk6MpL12mpzlWqyaLX2AI5MZ9T68ykmcfhiQHjNAhA_eZOF8eCQf0uUFfAqmfozm5J8hfE2JJkb0cBwI8/s320/4.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgqaDLonNv7vxs6f8rNaamNYVp1bWVDm9laS3GXbxPWbGrkvA1qgxVJkGpFtlvKap64T4I0f0J6ix_HFeXs7Dqj94Q74GLezRWfbO6np0mSdCqmQIWASletgiJy4lzdwwLQHkUkDzLg3RE/s1600/5+bis.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgqaDLonNv7vxs6f8rNaamNYVp1bWVDm9laS3GXbxPWbGrkvA1qgxVJkGpFtlvKap64T4I0f0J6ix_HFeXs7Dqj94Q74GLezRWfbO6np0mSdCqmQIWASletgiJy4lzdwwLQHkUkDzLg3RE/s320/5+bis.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjQheWwuLxd89W9u3lbVzzoj_B-AcfW4shb1ffORiECrSYIopiTxhQhTrQua8u8POawSUyXffp4kEawMx77FL3kuhBWzoWPEsyJhxtqeqfRc3jAFvZabdf9A6WJ8npmjmZMEQEW06bBLI4/s1600/5.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjQheWwuLxd89W9u3lbVzzoj_B-AcfW4shb1ffORiECrSYIopiTxhQhTrQua8u8POawSUyXffp4kEawMx77FL3kuhBWzoWPEsyJhxtqeqfRc3jAFvZabdf9A6WJ8npmjmZMEQEW06bBLI4/s320/5.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjSqwdkcyGzCyqqtsPLQRY2VBKr7aNOqji1JlwktCHCpx6YO3TLLPEI5BawJaz0godRRrvGE_IUi44rsQaHe8HfXFUURRW8ypfvMG3uvDp-X8k0g8ibF77m-NcbgO_cQh-0CdOwz-nb-WU/s1600/6.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjSqwdkcyGzCyqqtsPLQRY2VBKr7aNOqji1JlwktCHCpx6YO3TLLPEI5BawJaz0godRRrvGE_IUi44rsQaHe8HfXFUURRW8ypfvMG3uvDp-X8k0g8ibF77m-NcbgO_cQh-0CdOwz-nb-WU/s320/6.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgrhYsC2n5L5GYex1ZzYoGLdd7TR-zYk4dQjkHDF-PBH9F-3Iqc2-ApR-mAzRfd5ahL-YJViDl799S9fBCKq11kxu_WHyvdYJuyOEvBEM8Q31ufsomNv85nAvKGkACOlTuzo9tb3vC6RI0/s1600/7.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgrhYsC2n5L5GYex1ZzYoGLdd7TR-zYk4dQjkHDF-PBH9F-3Iqc2-ApR-mAzRfd5ahL-YJViDl799S9fBCKq11kxu_WHyvdYJuyOEvBEM8Q31ufsomNv85nAvKGkACOlTuzo9tb3vC6RI0/s320/7.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhU7e_LD6PVh8eL5NrlHJJyJ57KXp5gQHkCX8Q4BQNyZ6b5j7Y3vduzuPYHu8M6wQ_wN864XHioSiTbM8OGGzvqu6Ad_3AQLJ5d7vqSWiKBC5Gfmavn6Ek3LhHh-2bI-eXqDL3qzGSyRQk/s1600/8.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhU7e_LD6PVh8eL5NrlHJJyJ57KXp5gQHkCX8Q4BQNyZ6b5j7Y3vduzuPYHu8M6wQ_wN864XHioSiTbM8OGGzvqu6Ad_3AQLJ5d7vqSWiKBC5Gfmavn6Ek3LhHh-2bI-eXqDL3qzGSyRQk/s320/8.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdfKfOFqwOFhumd_FnYEKssqwB95lYzzcBRfOc8s6DuYyBr1LVHSFHTVCWIqSPwDcFH-vi59Xi1mpW_XC22KinF3e7ccndMPpTih1lmuzcAfGZgHtEBLU-vdiTyBdLDD1QEQolJxD3ZtY/s1600/9.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdfKfOFqwOFhumd_FnYEKssqwB95lYzzcBRfOc8s6DuYyBr1LVHSFHTVCWIqSPwDcFH-vi59Xi1mpW_XC22KinF3e7ccndMPpTih1lmuzcAfGZgHtEBLU-vdiTyBdLDD1QEQolJxD3ZtY/s320/9.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh466gisMN2pmAcChhbQd0k_KU93AZj0t9FlmsgwJUZie202dCoSRIFM3rck91MICX-N3OxhL1Q9R51QvePZdRQKheED_7lIHVnaKCMmCkg62fbmwsxiKD4IqrcENlOuK_rU-fescdFc00/s1600/10.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh466gisMN2pmAcChhbQd0k_KU93AZj0t9FlmsgwJUZie202dCoSRIFM3rck91MICX-N3OxhL1Q9R51QvePZdRQKheED_7lIHVnaKCMmCkg62fbmwsxiKD4IqrcENlOuK_rU-fescdFc00/s320/10.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSqvbiJgZKwxQZ7BdbImDL3XWsrG2kOE1GoafBKGB7tk1QImW7fLqvSF0Jk6R-BNpNnxj6ymvKPQiZC2mxwBj3SXhBoy7Zgu6gcQYbOF4mkJxtGhQJpuDzgAq0Mlbfs-9r5hoouq1UYrs/s1600/12.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSqvbiJgZKwxQZ7BdbImDL3XWsrG2kOE1GoafBKGB7tk1QImW7fLqvSF0Jk6R-BNpNnxj6ymvKPQiZC2mxwBj3SXhBoy7Zgu6gcQYbOF4mkJxtGhQJpuDzgAq0Mlbfs-9r5hoouq1UYrs/s320/12.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<em><span style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; line-height: 13.91px;"><br /></span></em></div>
</span></div>
</div>
</div>
</td></tr>
</tbody></table>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
</div>
FLORI BALANESCUhttp://www.blogger.com/profile/07892742157575432862noreply@blogger.com0