mamei, care niciodată nu poate fi înlocuită
supradoză
 |
| (1935-2006) |
(din ciclul: sportul
extrem al feminității)
un rictus se prelinge din riduri îți amintești cum
poetul și-a vărsat călimara pe manuscrise zărindu-te
prima oară. scrii ca și când ai ști că mâine e
ultima zi ai căzut într-un abis despre supravieţuirea
regnului animal. curajul curajului tău e o spaimă
să nu îți acorzi nicio circumstanță atenuantă
colții lucidității s-au înfipt în plexul solar şi
scormonesc tăcuți prin vise anaerobe. fantomă abulică
deasupra străzilor drogate cu cenuşa
libertăţii. nu
nu am fost prima femeie din tribul
meu. nu
nu am descoperit apa renașterii nici
ultima păstrătoare
a însemnelor nu am fost. de multe secole nu-mi mai pasă
că femeile sunt cele mai curajoase făpturi inteligente
ele îşi poartă strămoşii părinţii şi copiii pe braţe
la sân îi pun de rău
îi feresc
cuvintele de alint sunt muzici din zonele neutre
creierul răzbate în mitră inima este o stea
pe care n-a călcat picior de străin de acolo
lumea se vede altfel omenirea este salvată de sine
la sân te anin îţi
spun că te iubesc
eu am mirosul ei tu ai mirosul meu
o muzică din zonele neutre poartă numele tău
azi este altă zi. azi ca şi când mâine ar fi
ultima zi.
