duminică, 23 octombrie 2016

Noua celulă de bază a societății: unitatea de cuplare

Învățământul românesc și Constituția Statelor Europene Cuplate

acest text este mai mult un pamflet, orice asemănare etc. etc. etc.

Un gând de duminică (nedusă la biserică, și fac mențiunea asta ca să-și muncească fixațiile teroriștii ideilor de ambe tabere).
Dacă Școala și-ar face treaba, dacă ar încerca să-și respecte menirea, inclusiv la orele de religie, care-ar trebui să fie de cultură a religiilor, lumea ar fi un loc mai tolerant. Mă oarecum distrează și mă enervează cei care dau cu parul în capul ideii de cultură religioasă în școală. De unde mai exact să înceapă „efortul de culturalizare”? Să înceapă fără fundamentele diverselor culturi naționale, regionale, transregionale? Să îi învățăm pe copiii noștri direct ideologia corectitudinii politice? Atunci, să îi reeducăm din fașă, oricum, ăsta e trendul, pardon, tendinţa, mersul, viitorul. Aş face pariu că toți fanaticii antireligie se duc cu drag la nunți-botezuri!?, atunci nu li se mai umflă tărâţa ideologică împotriva vreunui Dumnezeu. Acolo e vorba de anturaj: familie, prieteni, tradiţii – pfuai! (huo, familia! trăiască-cuplul! jos fundamentaliştii heterosexuali! trăiască fundamentaliştii homosexuali! etc. etc.) (luați de valul revoluționar, adepții fără rezerve ai Președintelui n-au observat că statutul nu-i permite să-și eticheteze 3 milioane de cetățeni drept „fundamentaliști”! bașca, dovezile! unde-s dovezile papașa? i-ai căutat mata pe toți? heterosexuali „dovediți”, familiști „convinși” – și cu amanta/ amantul zece, care-i și întrece! – s-au găsit să-și umfle vena împotriva „fundamentaliștilor”, fără să observe cât de teroriști deveniseră ei înșiși, și cum făceau pe voia unui scenariu orchestrat de consilierii președintelui... niște mici copii, niște pioni acolo și ei, dar bine plătiți, spre deosebire de noi, „majoritarii”, cărora ne crește tensiunea pe gratis! estimp, „minoritarii” stau la umbră și fac pe victimele, în ciuda unei întregi mașinării propagandistice care le susține drepturile; poziția și sexul partenerului în actul sexual au devenit adevărate arme de luptă politică!)
(alți atoatecunoscători scuipă împotriva heterosexualilor familiști, pe care-i consideră inculți, pentru că au rămas captivi „poziției misionarului”; m-am întrebat dacă ăsta o fi vreun argument pro-cuplu/ anti-familie, adică un criteriu, așa, unisex de dat în capul fraierilor! atoatecunoscătorii ăștia sunt, în realitate inculți, așa, pur și simplu, și aici e o discuție istorico-antropo-culturală nesfârșită... în unii vorbesc frustrări profunde, altfel nu mai pricepi ce-i mână-n lupta de idei/ pe care nu le au, doar le împrumută fără să le înțeleagă)
În timp ce lumea de toate felurile se defulează cu aplomb, la școală e dezastru, iar „marile bătălii” se dau la televizor şi pe facebook. Mai an, cucoana Pralong, consilieră prezidențială europenizată la max, speriată foarte de perspectiva predării religiei în școală, se întreba afectată: „Vrem o naţie de oameni liberi care gîndesc independent, sînt autonomi, creativi şi întreprinzători, sau, dimpotrivă, vrem oameni docili, adică obedienţi, timoraţi, asistaţi şi slugarnici, pe care să-i putem controla?” Păi, cine Necuratul predispune la obediență, timorare, slugărnicie, control mai mult decât Sistemul școlar actual, calchiat după cel Politic? Cine a făcut asta cu mai trainice rezultate decât comunismul, din care au ieșit triumfători „formatorii” noștri de „opinie” și coordonatorii noștri de „conștiință”? Un strop de istorie a religiilor, doi stropi mai mult de istorie, în general, le-ar tăia poate copiilor noștri avântul pentru parvenire, pentru plagiat, pentru europenizare la normă, pentru sclipiciuri, pentru intoleranţă, pentru vânătoare de forme fără fond. Şi nu impunându-le cu forţa corectitudinii politice că sunt toţi egali, sunt toţi la fel, în ciuda evidenţei că nu sunt, în ciuda unui sistem atât de corupt, în care drepturile şi libertăţile riscă să devină o retorică ordinară pentru deţinerea controlului absolut, evident, cu mijloacele sofisticate ale timpului nostru.
CE-AR FI DACĂ DIRIGUITORII ÎNVĂȚĂMÂNTULUI NOSTRU S-AR GÂNDI CĂ ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ TREBUIE SĂ SE MAI ȘI ÎNVEȚE! ESTE PRINCIPALUL MOTIV PENTRU CARE TRIMITEM COPIII LA ȘCOALĂ! ALTFEL, AR FI MAI PROFITABIL SĂ PASCĂ OILE!
Mă gândeam la toate astea şi la mult mai multe când o aud la ştiri pe Angela Merkel vorbind serios (colegii ei de partid credeau că face o glumă) despre dispariţia colindelor de Crăciun din obişnuinţele germanilor, vorbind despre tradiţie, despre casă! Insistând că nu glumește, că vorbește cât se poate de serios că trebuie ca germanii să revină la colinde, la tradiție. A fost pentru prima oară când femeia asta emana omenie autentică. Cel puțin, pentru mine.
Mă duc rar la biserică, şi în orice lăcaş intru, de orice confesiune, încerc să (re)trăiesc după posibilităţile mele culturale memoria și istoria locului. Nimic nu te face mai îngust la minte, mai înclinat către intoleranţă, mai singur în fața nedreptăților decât fundamentalismul de orice natură sau nuanţă.
Introduceţi fraţilor, în curriculumul naţional, ore de cultură religioasă/ istorie a religiilor, faceți să devină caducă opțiunea elevilor pentru ora de religie sau pentru o anume religie. Învățați-i pe copiii noștri ce înseamnă culturile fondatoare. Lăsați-o mai moale cu educația civică („predată” de te miri cine), această frecție la ciocanul de oțel al Corectitudinii! Comportamentul civic se naște singur dintr-o bună educație și dintr-o cultură generală făcută cu responsabilitate. Într-o societate în care domeniile Politicului/ Învățământului/ Culturii/ Sănătății funcționează corect.
Adevărul, Binele, Frumosul, Egalitatea, Dreptatea, Fraternitatea sunt exemple care trebuie date de instituții, prin programe, prin fapte, nu prin vorbe. Nu atât timp cât sunt copii în țara asta care nu au acces la cultură. Care nu au ce îmbrăca, ce mânca.  
Restul este feisbuceală, mai încet cu vorbăria. Lăsați-i să fie auziți pe cei care au pus mâna pe carte și chiar au trudit pentru a o scrie. Dacă tăceți mai mult, veți auzi (ce trebuie) mai bine. Nu mai acoperiți vocile oamenilor care au cu adevărat ce spune. Democratizarea prin internet este o falsă democrație (Eco avea dreptate!). În realitate, este Marea Scuipătoare Defulatoare, supapa inventată de cei puțini și puternici pentru cei mulți și „slabi”, care se lasă manipulați.

P.S.: Dar-însă-totuși... îmi fac autocritica, mă autodemasc, sunt heterosexuală (am fost și familistă), am un copil, născut de mine, regret că m-am născut într-o familie (bărbat+femeie) și nu în cuplu, mă dezic de părinții mei heterosexuali (care, deși oameni simpli, lipsiți de lumina înaltei culturi, am auzit că depășiseră monotonia „misionarismului”, bravo lor!, adică, Dumnezeu să-i ierte!, și pe mine, fructul păcatului lor, pe care nici nu m-au vrut, Glorie eternă Tovarășului Suprem, Cel mai Iubit Conducător, Trăiască Decretul!), deci, mă desolidarizez totalmente de tradiția în care m-am născut și o reneg, mă rup de toate practicile ei depășite, și îmi doresc să mă fi născut într-un cuplu corect politic, orice ar însemna asta. Propun ca noua fam..., pardon, noua celulă de bază a societății să se numească unitate de cuplare, în acord cu articolul (chi)x din Constituția Statelor Europene Cuplate.