„Dac-ar face plopul pere și răchita micșunele...”, II.
A copia = a fura!
O capcană în care cad chiar și cei
mai inteligenți dintre noi este că lucrurile merg bine/ rău datorită/ din cauza
unei persoane aflate într-o situație/ funcție-cheie. Sunt mulți care opinează
că nu cred o iotă din faza cu plagiatul Codruței. Au argumente? Nu au.
„Argumentul” lor ar fi contextul în care a explodat știrea, context care ar
face din informație un element de diversiune și manipulare. Oare?
În primul rând, așa-zisa știre nu
este o noutate, ci o înghețată reîncălzită, care se dorește a fi reînghețată,
de dragul binelui națiunii, pentru că, nu-i așa?, Dna Kovesi este Cavalerul
/sic/ Dreptății în România.
O întrebare, așa, la nivelul
„superficial” al percepției vizual-mentale: V-a făcut vreodată impresia că este
o tipă foarte... nici nu găsesc termenul potrivit, să zicem: tare? O lăsăm așa,
vagamente evazivă, ca expresia să le poată cuprinde pe toate: inteligentă peste
media politicienilor și funcționarilor, hotărâtă, dură, spontană, cu
iniţiativă, cu umor englezesc etc.
Diversiunea s-a produs, dimpotrivă,
în momentul primei explozii, cea reală, atunci când cei care veghează la binele
și la siguranța noastră /ha, ha, ha/ au decis să mușamalizeze plagiatul șefei
DNA, dintr-un înalt simț patriotic și tralala. Pentru că, nu-i așa?, nu e
momentul să dai de pământ pentru o nimica toată cu cea mai dintre cei mai
luptători pe viață și pe moarte cu corupția din România. Și mușamalizarea au
făcut-o de comun acord, cine alții?, șefii Corupției din România.
Să ne mai mirăm că în scumpa noastră
țărișoară Corupția este trainică, beton-armat, asemeni unui stabiliment cu
felinar roșu la poartă? Toată lumea știe ce-i acolo, unii îl vizitează,
majoritatea îl ocolesc, din diverse motive, poliția mai face câte o razie din
când în când, așa, la sanchi!?
Dacă lupta anticorupție este pe
bune, de ce n-ar mai continua ea în caz că Dna Kovesi ar fi nevoită, moralmente
vorbind, să-și dea demisia, așa cum e firesc? Cât de puternică este, încât să
se prăbușească totul odată cu plecarea ei? Parcă trebuia să însănătoșim
sistemul cu lupta împotriva corupției, nu să ne mințim la infinit cu o așa-zisă
luptă împotriva corupției.
Au trecut 27 de ani și încă n-am
ieșit din tiparele gândirii controlate. Încă nu putem, la nivel de majoritate
(electorală), să discernem între bine și rău, între corupt/ necorupt,
profesionist/ neprofesionist, adevăr/ minciună. Pentru că, acesta este adevărul
(care doare, dar degeaba): ne place să stăm cu gura căscată la tătuci și
mămuci, să ne simțim pierduți când dispare unul dintre ei (înlocuit din motive
de imagine sau pur și simplu la pușcărie, de penal ce este!), pentru că am
rămas niște inculți din punct de vedere politic, social, pur și simplu cultural
în sensul cel mai larg. Dacă nu ai cultură, nu ai nici discernământ. Dar măcar
pe un cât de cât bun simț am putea să mizăm! Cât de tari şi profesionişti ar fi
cei din capul treburilor ţării, ei nu muncesc-gândesc-acţionează în locul
nostru. Sau da??!!
Unul dintre cele mai simple lucruri
în România este să obții un doctorat-plagiat. Și plagierea nu este neapărat din
cauza doctoranzilor trecuți prin studiile superioare ca gâsca prin apă, lipsiți
de norme elementare de etică profesională și metodologie științifică (acestea
există indiferent că ești inginer, medic, actor, literat sau istoric atunci
când scrii o lucrare: de grad/ licență/ masterat/ doctorat). Ei sunt niște
victime-solidare-la-furt. Ci, mai ales, din cauza formatorilor, a profesorilor,
a sistemului de învățământ din țara noastră. Sistem înseamnă oamenii care îl
întrețin. Să o spunem tare: în România sunt foarte puțini profesori universitari
necorupți, profesioniști în toată puterea cuvântului! Toți cei care avem un
dram de demnitate știm acest lucru, toți ne-am izbit de probleme din cauza lor.
Toți avem și rude sau prieteni care au susținut examene de grad/ licență/
masterat/ doctorat. Eu însămi pot da multe exemple, care îmi permit să spun:
este un sistem corupt, cu detalii mizerabile, de promiscuitate, inacceptabile
în asemenea grad, într-o țară civilizată.
Așa că de ce ne-am mira că șefa DNA
ar fi plagiat. Este dovedit! Mai mult, se pare că a furat nu doar din cele trei
lucrări deja numite de o comisie, dar un scriitor cunoscut scrie pe pagina sa
de facebook că a copiat și dintr-o carte a tatălui său!
M-am confruntat eu însămi cu această
boală națională, fiindu-mi luate cu japca textele și puse într-o lucrare de
doctorat, devenită carte ulterior. În ultimii ani am descoperit, redactând
diverse volume, de autor sau colective (în unele fiind și eu autoare), cum unii
dintre colegii noștri din lumea cercetării copiază fără jenă. Dar chiar fără
nicio jenă! Încât am ajuns să mă întreb dacă au învățat la facultate (deși cred
că măcar teoretic se învață chiar la liceu) cum se elaborează o lucrare, care
sunt normele citării etc. Am 22 de ani de experiență ca redactor și cercetător
și sunt îngrozită de halul și nivelul la care a ajuns meteahna copiatului la
noi. Și asta denotă corupție mentală profundă. În loc să încercăm să o scoatem
basma curată pe șefa DNA, aplicând altă măsură decât unica măsură căreia
trebuie să ne supunem toți, mai bine să ne întrebăm:
De ce crede majoritatea românilor că
un om în funcție-cheie nu poate fi înlocuit? Dacă, într-adevăr, fără Codruța se
pierde bătălia anticorupție, înseamnă că este o luptă falsă, o manipulare.
Pentru că niciun om nu poate lupta singur împotriva unei armate, fără propria
sa armată. Un sistem nu se poate baza pe un singur om. Așa cum o dictatură nu
se menține la putere cu un singur om. Un om puternic într-o funcție înaltă și
unde se văd rezultatele înseamnă, în realitate, o armată de oameni puternici și
profesioniști alături de el. Altfel, dacă se ține morțiș la o persoană anume, e
limpede că un grup de interese ține cu dinții la persoana respectivă, care este
un pion manevrabil, care la rândul lui manevrează, manipulează. Iar marile
interese, frauduloase, din România sunt transpartinice. E limpede ca lumina
zilei. Și, cum spuneam, nu cred în ruptul capului că Dna Kovesi este acel cap
al oștirii, comandantul suprem al armatei care ține trupa unită în frontul de
luptă, care asigură coeziunea și strategia de război etc.
Deci, s-o lăsăm pe Codruța să-și
revadă în liniște lucrarea de doctorat, da data aceasta cu un ochi autocritic.
O să devenim mai demni atunci când,
indiferent de contextul politic, orice abuz/ furt va fi pedepsit, indiferent
cine este persoana vizată. Abia atunci vom putea spune că și în România
funcționează treburile, indiferent cine vine la conducere. O să fim sănătoși la
minte și vom avea o conștiință mai curată atunci când vom accepta că a copia
din lucrările altora fără semnele citării și spirit critic și analitic este
egal cu a fura. A fura! Direcția Națională Anticorupție se ocupă de fraudă, de
furt calificat. Iar la conducerea ei trebuie să fie cineva dincolo de orice
suspiciune.
Am mai scris despre tema
plagiatului-la-români în iulie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu