rămâi sau pleci

Homo europenicus epi-curensis in-sapiens

Unii dintre noi muncesc din greu la proiecte în beneficiul comunității pentru plăți simbolice (de râsul lumii) sau fără plată, așa că îmi permit să formulez următoarea chestiune (cred că aveam voie să-mi permit și dacă aș fi fost răsplătită cum se cuvine!, dar n-o să vezi așa ceva în România!)... așa..., ziceam că mă deranjează următorul aspect:

Multă lume consideră că în virtutea drepturilor și libertăților tinerii noștri frumoși și, desigur, foarte dotați intelectual și profesional pot pleca din România după pofta intereselor ce-i animă etc. etc. Alții, la extremă, vor să-i îngrădească, imputându-le că-și trădează semenii și țara școlarizându-se în sistemul public (gratuit) de învățământ, dar muncind apoi pentru străini etc. etc.

Tocmai am auzit la știri că a crescut brusc interesul pentru facultățile de medicină, creștere aflată în strânsă legătură cu scopul plecării în Occident după absolvirea facultății, pentru a practica medicina pe alte meleaguri. Știm bine că România s-a cam golit de personal medical, superior și mediu, știm și de ce.

Sunt de părere că într-o lume a libertăților, dreptul la liberă mișcare trebuie respectat, am suferit atâtea decenii (comuniste) de interdicția de a ieși din țară, încât înțelegem acest lucru. Scenariile cu impunerea practicării în România, dacă te-ai școlit pe banii statului, intră în coliziune cu drepturile mai sus-menționate.

Dar, dacă în permanență doar ne plângem (să nu confundăm jelaniile cu critica, atunci când mai și muncim pe bune, suntem profesioniști, corecți, plătim impozite etc.) și vrem salarii mai mari, tot mai mari, fără să dovedim că avem competențe, seriozitate, onestitate, capacitate de a ne solidariza activ și de a empatiza etc., adică o dimensiune conștientă și asumată de constructori, nu de bocitoare și ființe care doar împut și distrug locul de sub picioarele lor și ale altora! – cum vrem să construim o mentalitate de cetățeni responsabili, care iau decizii și muncesc în deplin discernământ și consecvență nu doar cu principiile pe care „formatorii de opinie” le latră frumos, ci și cu propria noastră statură morală? Așa încât să punem umărul la asigurarea unor condiții care să nu ne mai „gonească” de acasă!?

Toată lumea vrea bani mulți și trai ca-n Dallas, dar de unde bani dacă n-ai decât corupție, fără producție? Uite c-a ieșit și-o rimă! Discutam lucrul ăsta ieri, cu copilul meu de nici 16 ani, care la un moment dat, excedat, spune: „Dar să tipărească bani!” I-am explicat cum e cu banii, care nu-s reali, dacă n-au acoperire în creșterea economică (și ea trebuie să fie reală, nu doar statistică, în funcție de cât au mai lăsat românii care muncesc în UE în supermarketurile românești și nu numai, când au venit în concediu).

Tinerii noștri frumoși, desigur, și dotați intelectual&profesional de nu se poate (asta tot din statistici, altfel, suntem întruchiparea paradoxului: dintr-un sistem educațional corupt până-n măduvă, în sensul cel mai propriu al termenului, tot ies „cei mai deștepți copii”/ „păcat că n-au avut noroc pe lume”) aud mereu, pe toate canalale (oficiale, media, familiale), că banu-face-puterea, că scopul final al oricărei diplome obținute (nu contează cum, trăiască furtul/ plagiatul) este aterizarea în UE.

În realitate, noi (un noi generic, colectiv) îi împingem să fie atât de superficiali, atât de lipsiți de simțul realității și – să mă ierte tovii de la butoanele corectitudinii politice care spun că dacă nu ești întocmai după chipul și asemănarea portretului-robot al „omului european” nu ești patriot /sic/ – de simțul educat al identității.

Ce nu spun marii analiști ai nației: că nu doar hemoragia de medici, ingineri, absolvenți de studii superioare în general, a adus trupul viu al României în anemie severă, ci și, măcar în egală măsură, pierderea muncitorilor calificați, din toate meseriile, meserii care nu se mai învață în școlile profesionale, chiar dacă au fost reintroduse în structura învățământului. Ce nu mai spun ei: și oamenii activi din mediul rural, mai școliți, mai neșcoliți, s-au scurs către câmpurile altora (livezi, culturi de căpșune, de busuioc, de roșii etc. etc.), lăsându-le în paragină pe ale lor, așa mici cum erau (dar puteau să producă și să arate cum se cuvine). Marii analiști, bine stipendiați pentru toată vrăjeala pe care ne-o servesc fără contenire, nu ne spun de ce pleacă oamenii muncitori, dar rămân aici ei, „analiștii” de toată mâna. În fine, multe sunt de spus.

Hai să plecăm toți în UE și în State! De unde, eventual, să facem opoziție anti. Rămâne de văzut anti-cui? Și ce sens mai are. Mai rămâne de văzut și cum ne vom descurca atunci când vom fi nevoiți să ne întoarcem – din diverse motive-(br)exituri/ crize economice, politice, revărsări masive de emigranți care provoacă nu doar probleme previzibile etc. etc. Ne vom întoarce într-o casă părăsită, topindu-se pe picioare, golită de fluxul vieții și plină de metastaze? Ca să ce? Ca să ne mai luăm câte-o mașină scumpă, înmatriculată în Bulgaria, cu care să ne dăm în gropi pe șoselele/ autostrăzile /sic/ patriei? Să ne mai facem câte-o vilișoară, la munte/ la mare?

Hai să plecăm, oricum suntem cam „plecați”, și să ne plângem occidentalilor că istoria a fost dintotdeauna vitregă cu noi.

Și mai ce? Goma dixit: nu vrem oare și cheia de la casa de bani...?