Ana
e în stâlp, se odihnește,
în sfârșit
Am scris mult despre Paul Goma. Scriind
despre Paul, am scris despre Ana-Maria. Pentru că ei sunt una/unul. Dar nu am
reușit nici până azi să scriu cartea despre ei. Cartea de istorie
despre Goma. Cu vreo doi ani în
urmă, vorbind într-o zi la telefon cu Ana-Maria (astăzi tocmai este Sfânta
Ana, ieri a fost Sfânta Marie Mică...), despre una, despre alta, am pomenit și dorința mea, care nu a fost niciodată o simplă
intenție, de a scrie monografia Goma. Și Ana-Maria a spus: păi, scrie-o Flori, scrie-o... Și
vocea ei nu transmitea un îndemn retoric, de circumstanță, ci durerea de a nu o putea citi. N-a
apucat-o, zilele trecute a plecat. Oricât
de puternică a fost, așa împuținată
cum ajunsese din cauza unei boli grele, nu a mai rezistat. Oricine are dreptul
la odihnă. Mai ales după atâta dușmănie, răutate,
nenorocire, nerecunoaștere,
minimalizare, respingere.
Plâng, privindu-l de departe, cu
sufletul, pe Paul Goma, pentru prima dată singur. Nu Singur împotriva
Lor, ci singur până o va reîntâlni pe Ana-Maria.
Cartea mea nu e gata. De multă
vreme mă ocup de cărțile altora. De lucrările lor de licență, de doctorat, de articolele lor pentru
diverse. Nu i-am putut refuza. Pentru că
nu puteam suporta gândul că aș
fi putut să corectez tot felul
de informații preluate după ureche sau inventate legate de
biobibliografia lui Goma și
nu am făcut-o. Sau că nu am
putut ajuta un om bun, bine informat. De azi, îi voi tria, voi deveni mai
pretențioasă.
Ană, zidită la temelia stâlpului demnității românești – un bărbat susținut de o femeie, uciși zilnic ritual de ai lor, pentru îndrăzneala
de a fi ieșit din rând ca să-i trezească pe confrați din amnezia comunistă...
Să nu mă întrebați nimic. Azi nu.
joi, 2 octombrie 2014
calm domestic
(Coşoveni-Paris)
Ana povestind despre reţeta de
ardei-dovlecei-roşii-vinete-ceapă umplute
piaţa arăbească din Belleville
nucile de Moldavie
taximetristul bătrân şi amabil
vinul de Cricova
contorul merge dragă dar
importantă este buna-cuviinţă a parizianului
şi zmeură trebuie neapărat
să plantăm pe sub vişini acolo
mai creşte şi-o roşie un cartof verdeaţă
neapărat vom avea şi cai
între Chişinău şi Orhei aici
şi plantaţiile de nuci sunt posibile
neapărat mâine spre seară
ne apucăm de construit
după ce câştigăm marea extragere
chimioterapia este deja floare la ureche
eu fac un pipi tu?
eu mănânc un măr
ah ok am nişte mieji de nucă
nu ne mânca pe toate
să ne găsească Filip la noapte
am făcut pipi ai terminat mărul?
da. da
ce frumos e să visăm numai
Paul zice visaţi voi că sunteţi tineri
hehehe
eu nu mai visez de mult
să ne rugăm pentru sănătatea noastră
şi a copiilor
pentru câştig niciodată
niciodată.
O veste trista... A plecat doamna Ana, o femeie extraordinara, inteligenta, înțeleaptă, pe care am avut onoarea sa o cunosc, sa o ascult, sa o privesc, sa o îmbrățișez.
RăspundețiȘtergereDumnezeu sa o odihnească în pace!
Mult imi pare räu,si parcä.mi pare räu mai mult de Paul,..D.zeu s.o odihneascä si Dl.Goma sä reziste asa cum ii e dat lui sä reziste.
RăspundețiȘtergereMultumesc Flori ptr.veste rea,.mä bucur cä mä gäsesc printre adresele tale,..iti doresc mult bine,..George Puiareu.
RăspundețiȘtergere