Rezistenţă, opoziţie, disidenţă. Dicţionar biografic, vol. 1: A–C

 

NOTĂ ASUPRA EDIȚIEI

 

 

România 1945–1989. Enciclopedia regimului comunist. Rezistenţă, opoziţie, disidenţă. Dicţionar biografic este o temă din planul INST, aprobată de Consiliul Științific al INST la 25 februarie 2015, sub coordonarea regretatului secretar științific al INST, Octavian Roske, a cărui responsabilitate am preluat-o către sfârșitul anului 2022, în momentul în care problemele de sănătate l-au împiedicat să mai lucreze. Obiectivul acestei teme de cercetare l-a constituit identificarea fondurilor arhivistice care deţin informaţii, dosare şi documente privind persoanele implicate în acţiuni de rezistenţă armată sau care au constituit nuclee de opoziţie sau disidenţă faţă de regimul comunist din România. Cercetarea trebuia să se axeze îndeosebi pe culegerea informaţiilor ce pot alcătui suportul unor reconstituiri biografice și urma să se finalizeze prin publicarea unui dicţionar biografic. O listă de surse bibliografice era obligatorie pentru fiecare articol („voce”). /…/

Pentru întregirea unei imagini a desfășurării comunismului în România, în speță, a naturii sale represive, au fost incluși în Dicționar oameni politici reprezentativi pentru vechiul regim de până la 1945 și reprezentanți ai exilului. Volumul nu este o încercare exhaustivă de a prezenta fenomenele rezistenței, opoziției, disidenței după 1945, însă este, prin microbiografiile și „poveștile” pe care le propune, o încercare de a prezenta tabloul credibil al unei întregi perioade istorice, de scurtă durată la scara istoriei, dar atât de consistentă din perspectiva conținutului ideologic. Tabloul se înfățișează cititorului din aproape în aproape, în formula puzzle, pentru ca la final să deschidă o amplă perspectivă ce oferă filiere interpretative de forță: ideologică, politică, socială, culturală, economică, religioasă, antropologică asupra represiunii practicate de regimul comunist de la București.

„Vocile” propun diversitate stilistică, pe de o parte, datorită personalității celui prezentat, pe de altă parte, în funcție de materialul documentar la care au avut acces autorii în timpul redactării. O altă explicație constă în aceea că sursele în sine despre cei prezentați sunt inegale: majoritatea microbiografiilor sunt documentate în ACNSAS, cu completări dovedite esențiale din fișele matricole penale (aflate pe site-ul IICCMER), în ciuda unor inexactități legate mai ales de datele de naștere sau de grafierea unor nume (cei care le completau erau sfertodocți), sau din diverse arhive locale; bibliografia de tip memorialistic sau de istorie orală este și ea foarte prezentă, dar nu toți cei listați și-au scris memoriile (mulți au murit în detenție, au fost executați sau pur și simplu nu au lăsat mărturii) și nici nu sunt menționați toți în mărturiile altora; de asemenea, bibliografia este, în general, completată de studii, analize, volume de documente. Trebuie menționat și faptul că nu toți cei arestați, dintr-un motiv sau altul, „beneficiază” de fișă matricolă penală, care se completa în cazul celor cu condamnări penale. Prin urmare, pentru cei executați sumar, fără judecată, internați administrativ, deportați ori trimiși în regim de domiciliu obligatoriu au fost utile dosarele din fondurile Informativ, Documentar, SIE și chiar Rețea, când persoana vizată s-a regăsit într-un astfel de dosar sau în alte surse.

/…/ Trebuie menționat și că liniile de demarcație conceptuale în privința rezistenței-opoziției-disidenței sunt aglutinate ori distincte în funcție de formația autorilor. Pe de altă parte, în mod intenționat, au fost acceptate și „voci” care pot să pară marginale sau doar tangențiale obiectivului propus, dar care contribuie la o mai bună înțelegere contextuală a preluării puterii și consolidării regimului communist prin represiune. /…/ Genul dicționarului biografic nu permite, din diverse motive, abordări analitice unitare asupra unor concepte precum cele de „rezistență”, „opoziție”, „disidență”. Un atare efort devine anevoios la o lucrare cu zeci de autori, din medii și cu formații destul de diferite (cercetători, profesori, ziariști ș.a.), la aproape 35 de ani de la căderea comunismului în România, o durată mică de timp nu doar la scara istoriei mari, ci și la scara așezării istoriografice. Mulți kilometri liniari de arhive ale represiunii totalitare încă își așteaptă cercetătorii, care întâmpină greutăți în munca lor, dovedită cronofagă și în general cu rezultate ce nu le evidențiază pe deplin meritat implicarea, nici așteptările societății. /…/

Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului mulțumește tuturor autorilor, interni și externi, ale căror prezentări pot fi citite la finalul volumului, CNSAS, pentru ajutorul acordat în ilustrarea unui număr reprezentativ de rezistenți, opozanți și disidenți, în special domnului președinte al Colegiului CNSAS, dr. Constantin Buchet, cercetătorilor Silviu Moldovan, Raluca-Nicoleta Spiridon, Adrian-Nicolae Petcu și Claudiu Secașiu, tuturor celor implicați în realizarea Dicționarului, nu în ultimul rând, directorului INST, dr. Florin Abraham, și colegilor care s-au implicat pentru a duce la bun sfârșit o întreprindere atât de anevoioasă și foarte delicată.

Flori Bălănescu