vineri, 16 martie 2012

de-a dreptul


Ţara mea e o pădure
în care mă simt agresată
de adolescenţii care folosesc urletele şi necuviinţa
ca pe un bilet de voie
De beţivii şi drogaţii şi urât mirositorii
din autobuze tramvaie metrou
De sirenele şi claxoanele maşinilor
De scrâşnetul şi hurducătura tramvaielor
De poliţaii şi jandarmii care te tutuiesc
scuipă coji de seminţe spun bancuri
în timpul serviciului
De mamele care-şi bat copiii
în văzul lumii de parcă s-ar răzbuna
că i-au născut
De taţii care duhnesc a boască
de creierul lor înecat în alcool şi prostie
M-am săturat de animalitatea noastră
şi de recursul la metaistorie 
De discriminarea pozitivă şi de corectitudinea politică
De oamenii publici dar nepublicabili
care nu ştiu româneşte
M-am săturat de cei care-şi permit
să nu gândească pentru că bunul simţ
ar fi un dat sau un privilegiu
Mi-a ajuns deasupra creştetului sictirul majorităţilor
şi elitelor faţă de normalitate
Precum şi pofta neostoită pentru fals
a celor mici şi a celor mari
Ţara mea e o pădure în care legea se confundă
cu pseudokinegetikos.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu