Ţara mea e o
pădure
în care mă simt
agresată
de adolescenţii
care folosesc urletele şi necuviinţa
ca pe un bilet de
voie
De beţivii şi
drogaţii şi urât mirositorii
din autobuze
tramvaie metrou
De sirenele şi
claxoanele maşinilor
De scrâşnetul şi
hurducătura tramvaielor
De poliţaii şi
jandarmii care te tutuiesc
scuipă coji de
seminţe spun bancuri
în timpul
serviciului
De mamele care-şi
bat copiii
în văzul lumii de
parcă s-ar răzbuna
că i-au
născut
De taţii care
duhnesc a boască
de creierul lor
înecat în alcool şi prostie
M-am săturat de
animalitatea noastră
şi de recursul la
metaistorie
De discriminarea pozitivă şi de corectitudinea politică
De oamenii
publici dar nepublicabili
care nu ştiu
româneşte
M-am săturat de
cei care-şi permit
să nu gândească
pentru că bunul simţ
ar fi un dat sau
un privilegiu
Mi-a ajuns
deasupra creştetului sictirul majorităţilor
şi elitelor faţă de
normalitate
Precum şi pofta
neostoită pentru fals
a celor mici şi a
celor mari
Ţara mea e o
pădure în care legea se confundă
cu pseudokinegetikos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu