Am trimis acest text al doamnei Ştefana Bianu mai întâi revistei "Argeş", aşa mi s-a părut firesc. Deşi răspunsul era previzibil - nu pentru că aşa e normal, ci pentru că aşa se practică la noi...
După ce a fost respins de această "revistă de cultură" (ce funcţionează după interesele politice ale consiliului local Piteşti), am mai încercat la o revistă bucureşteană, de la care nu am primit un răspuns clar. Nu ştiu dacă a apărut sau dacă va apărea. Pe blog nu este. Pe hârtie... greu de găsit, chiar şi în Bucureşti.
Dau, aşadar, aici Scrisoarea Ştefanei Bianu, pentru că sunt de acord cu ceea ce exprimă explicit. Sunt de acord şi cu strigătul de revoltă şi neputinţă împotriva miserupismului, mârlănismului cultural - adică falsa cultură care nu ştie ce înseamnă conservarea tradiţiei şi reconstituirea istorică, dar se aruncă la sclipiciuri, betoane şi sticlă!-, a acestei perpetue forme fără fond care suntem.
Scrisoare deschisă adresată
piteştenilor şi instituţiilor de resort
GARA VECHE din PITEŞTI
Cum se poate ca un edificiu cu istorie, ultima Gară
ce a rămas în picioare, ultimul monument de arhitectură feroviară, după cum
atestă arhitectul Dorin Bucur, din salba de gări construite în 1872, în timpul
regelui Carol I să fie judecat pe criterii estetice?
Cine stabileşte „scara” esteticului?
Se plâng autorităţile de teama surpării gării la un
viitor cutremur? Precum cel din 1977? Se desfăşoară povestea cu drobul de sare!
Aceste false argumente sunt pretextul continuării „sistematizarii”
în favoarea speculaţiilor imobiliare înfloritoare din ultimii 22 de ani, de către
guvernări transpartinice sub amprenta capitalismului sălbatic.
Prin această GARĂ VECHE au trecut puzderie de călători,
toţi cu istoria şi destinele lor. Chiar nu este posibilă şi nu se doreşte o reconceptualizare
muzeală?
Închisoarea din Piteşti a fost deja vândută/ profanată/
semidemolată/ transformată în birouri de afaceri! Cât a mai rămas din ea ca urmă,
ca memorie fizică a ORORII?!
NU ARE CINE SĂ PROTESTEZE împotriva Mallurilor în
care 80% din alimente & produse sunt din afara ţării, în timp ce ţăranimea,
adică 40% din populaţia ţării, este lăsată în voia soartei şi nu are decât să-şi
practice autarhia, ca modalitate de supravieţuire.
Dacă se doreşte construcţia unei gări moderne, cu
un mall încastrat, nu se găsesc spaţii periferice/adiacente?
Şi unde sunt pieţele tradiţionale argeşene?
În Franţa, unde „La Fondation du Patrimoine”[1]
are menirea de a salva Patrimoniul, în special pe cel neclasat, ca şi în toată
partea vestică a Europei, percepţia şi tratarea PATRIMONIULUI au un avans de 67
de ani! Punerea în valoare a Patrimoniului specific naţional, identitar, este
MOTOR economic!
România a intrat în UE cu vechile mentalităţi. Ar
fi o crimă să continuăm să distrugem ceea ce încă există şi poate fi salvat! Să
o facem pornind de la filozofia ICOMOS: „Salvarea Spiritului Locului”, Quebec,
4 octombrie 2008!
Chiar punem
fără împotrivire capul pe ghilotina afacerilor administraţiei locale, a arhitecţilor
fără discernământ, şi a însuşirii Fondurilor Europene şi Bugetului, distrugând
PATRIMONIUL?
Stefana Bianu[2]
Preşedinta asociaţiei „Rencontres du
Patrimoine Europe-Roumanie” – RPER France
[2] Legată de
Piteşti prin destinul familiei mamei, Florica Abegg, născută în acest oraş, de
casa străbunicii, casă în care a funcţionat Spitalul TBC din Piteşti, şi prin
destinul tragic al unchiului paternal, fost deţinut politic şi victima
metodelor staliniste din reeducarea de la Piteşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu