sâmbătă, 24 martie 2012

lari obosiţi

Te poate depărta muntele de moloz
de amintirea părinţilor tăi, poezie scursă de fastul zilei
mersul suplu al urechelniţei pe firul de telefon vrând ea
fără să ştie
să ajungă pe trunchiul pomului roditor –
adăpostul poemului singuratic
dâra unui avion pe cerul de deasupra gardului
şi întrebările
atârni ca un cristal pe un fir de aţă
balansul luminii arde uneori imaginile
Vei ajunge să nu mai confunzi un alcoolic
cu degustătorul de vinuri
Vinul vechi este pentru orbii cu fluturi pe creştet
libertatea pentru îmblânzitorii de ceruri
văzute prin găurile din tavan
de unde revărsată mânia domnului ar obloji
crăpăturile bătrânei case a părinţilor noştri.
Lătratul câinilor în noapte ar putea arăta
frica de singurătate ci nu eroismul
cândva ai fost legănată de palme părinteşti
sau poate e altă imagine
Lacrimi pentru acasa de sub mormane
pentru vuietul dintre coperte
pentru sminteala dumnezeului din tindă
moţăind la soare autist ca un curcubeu
în noiembrie
nu ştie de ce te-a vrut departe.
Clondire mici pentru atâtea clipe speriate
sub arca din grădină zeii pământului
şed amuţiţi de zeii din temelie
miezul nopţii e speriat de ledurile computerului 
magii umflă pânza pe o parte a ei
de cealaltă-şi culcă larii fruntea pe mâini
corabia aţipeşte obosită
în gura covercii

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu