Să
fii nevoit să recunoști că
ADNul
te respinge cu părțile
pe
care le credeai sfinte
biete
locuri bătătorite de trecătorii
prin
viață
Cel
mai greu este să accepți comuniunea
sângelui
străin
ispita
reîntoarcerii sub zidurile prăbușite
îngropată
în zadar odată cu vanitatea
de
a părea altceva decât un
biet
mărșăluitor în rândul lumii
Sensul
are sens
câtă
vreme ceea ce lipsește doare
singurul
loc în care vrei să fii și
te
respinge
acolo
unde pietrele mărunte
lasă
răni în tălpi
în
ciuda adevărului la fel de simplu
că
trebuie să pleci ochii
pentru
a le vedea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu