Sancţionăm, pe cine?

Intelectualii naţiei îşi sabotează ţara şi compatrioţii

Citesc într-o gazetă că Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu şi Mircea Cărtărescu "sancţionează". Pe cine? Contextul ne spune că ei sancţionează = sabotează România, care este invitat special la Salonul Cărţii de la Paris de anul acesta (între 22-25 martie). Lupta politică împotriva guvernării USL (recte, ICR - Marga) le întunecă discernământul. Pentru ei "România" nu este decât o sintagmă (scabroasă, pe care o detestă de parcă nu i-ar aparţine. Sau, poate, or fi iubind-o cu o ură grea?). Când bărbatul beat îşi bate nevasta, se răzbună de fapt pe copilul paralizat de frică, ascuns sub pat. 

"Mi s-ar părea imoral să mă las inclus în programul unei instituţii pe care o socotesc aflată în plin derapaj. Îmi pare rău că lucrurile stau aşa, că România nu reuşeşte mai niciodată să fie la înălţimea aspiraţiilor sale şi a şanselor care i se oferă“, spune Andrei Pleşu. Deşi, cei trei numiţi sunt "Trei nume importante care figurau pe lista celor 27 de scriitori români invitaţi de organizatorii francezi, cu susţinerea Institutului Cultural Român (ICR)". Aşadar, invitaţi de francezi să-şi reprezinte ţara (nu pe Marga, Ponta, Iliescu, Antonescu etc.). Că, sărmana fată slută, săracă şi prostuţă - România - "nu reuşeşte mai niciodată să fie la înălţimea aspiraţiilor sale şi a şanselor care i se oferă" este deja o problemă de dilematecă... Se pare că a rămas traumatizată (pe lângă abcesul de memorie şi debilitatea vertebrală) încă de pe vremea când reprezentarea culturală în lume ţinea de sentimentul noicist al fiinţei şi de colaborarea directă sau tacită cu regimul totalitar.

Gabriel Liiceanu: "Mulţi de acolo n-au cum sluji imaginea ţării lor". Ce uimeşte la atitudinea autoritară a acestor doi intelectuali români este discrepanţa dintre maximalismul moral retoric de azi şi cuminţenia extrem de interesată de dinainte de 1989 (sau, cum ar spune A. Pleşu: minima moralia). Când spui "Nu mă simt nicicum reprezentat de actuala politică a ICR. Una de răfuieli politice şi personale, de care s-a contaminat şi organizarea Salonului Cărţii de la Paris, unde România este invitat special“, uiţi de răfuielile taberei politice pentru care ai cotizat cu propria-ţi imagine şi care, la rândul ei, te-a "creditat". Se numeşte politicianism, mascat cu blazoane efemere. O astfel de atitudine nu poate decât să compromită un intelectual. 

Că Mircea Cărtărescu nu-şi "motivează încă decizia" nici nu contează. Dibuim explicaţia. În sfârşit, scriitorul are "şansa" de a-şi cultiva disidenţa politică, ocazie ce-l poate apropia de jinduitul Nobel! Ar fi distractiv, de n-ar fi atât de.... trist (un eufemism ce ne scoate din multe încurcături).

Or, aci era vorba despre reprezentarea culturală a României, în Franţa, şi nu de luptele lor de doi creiţari, în care s-au călit în toate regimurile. România o fac românii, şi dacă românii de vârf sunt precum numiţii... de-aia România pierde mereu şansele ce i se oferă!

Activistul Marga (de pionierul plagiator-şef nici nu mai fac vorbire!) n-a auzit de Paul Goma, a fost prea ocupat, mă-nţelegi, de-a lungul deceniilor cu lupta pentru afirmare... (Las' că nici Icereul pedelist nu voia s-audă, îl dureau timpanele pe Pleşu, care nici nu-l mai numeşte pe Goma printre opozanţii anticomunişti când împrejurările îl forţează să dea nume...). Francezii au auzit, dovadă că l-au invitat la Salon, însă Paul Goma nu mai este verde la trup ca alţi creatori români care merg acolo să dea bine - fie ei chiar mai vârstnici şi netrecuţi prin puşcăriile comuniste...

De câtă lipsă de măsură poate da dovadă cineva declarând: "În locul unei sărbători a cărţii româneşti la Paris, vom avea un spectacol al «ne-trebniciei noastre», adică doar al aflării în treabă." Am văzut programul, pe care l-am şi pus pe facebook, mirată că vin ai noştri, pleac-ai noştri, noi rămânem tot ca... ar vrea ei! Aceeaşi galerie a "marilor" vânturată cam peste tot. Aaa, că trei dintre ei s-au hotărât să se retragă în exilul interior până trece urgia uselistă... sau măcar Salon du livre... 

Am aşa o bănuială... cultura română nu va ieşi nici mai mare, nici mai mică din experienţa asta pariziană. Doar imaginea României ceva mai terfelită. 

În rest... mai citiţi câte o carte de Paul Goma, preţurile din seria de autor sunt foarte bune. Saloanele trec (cum trec şi mofturile), cărţile bune rămân! 
Citiţi Scrisuri I, veţi avea explicaţii pentru multe dintre metehnele noastre de azi!

Citeste mai mult: adev.ro/mjvbox