cioburi

de nimicul devine fiinţă

în loc ce vei pune

trup de resturi în care putrezesc amintiri

despre eroi nebuni solitari ai adevărului

cu tot cu lumea lor asasinată

bălegarul gras al iluziilor

hrănind plecăciuni îndelung exersate

liniştea sufocată deasupra creştetului

teama de viitorul imberb din trecut

ce plantezi acolo unde n-a mai rămas

decât urma stearpă a intelectului

întrebarea pentru acest prezent

ce nu-şi ajunge trecutul din urmă