Prietena mea Adriana Brăescu îmi dă pe facebook un răspuns ce mă pune pe gânduri. Dacă ar fi să glumesc, aş spune că pusul pe gânduri e un prim semn că ies din "gloată", fiind cât de cât pe placul ei.
Spusesem, între altele, că:
"Gloata este cel mai prost intelept al dreptatii (Seneca). Ferește-te
totdeauna de gloatã, dacã nu ești un duh puternic spre a putea impune
gloatei cu tãrie drumul ordinei, al disciplinei și al judecãții
sãnãtoase!
Ferește-te totdeauna de gloatã când este împinsã de curiozitate, de foame, de urã, de rãzbunare sau de nebunie.
Ferește-te totdeauna de gloata dezlãnțuitã condusã de mincinoși, de
cãlãi și de demagogi, fiindcã totdeauna va ajunge la fapte de cruzime
neînchipuitã și îngrozitoare.
Pentru cã gloata dezlãnțuitã nu mai are creier. Ci numai pântec și pumni.
Nu poartã flori ci numai pari și pietre." Traian Dorz
Neînţelegând unde bate, pentru că este o formulă generalizatoare ce trebuie aplicată unei realităţi sau împrejuriră anume, am spus: mai rămâne să stabilim care-i gloata, apoi continuăm...
Ferește-te totdeauna de gloatã când este împinsã de curiozitate, de foame, de urã, de rãzbunare sau de nebunie.
Ferește-te totdeauna de gloata dezlãnțuitã condusã de mincinoși, de cãlãi și de demagogi, fiindcã totdeauna va ajunge la fapte de cruzime neînchipuitã și îngrozitoare.
Pentru cã gloata dezlãnțuitã nu mai are creier. Ci numai pântec și pumni.
Nu poartã flori ci numai pari și pietre." Traian Dorz
La care Adriana răspunde:
"gloata este un grup de forme
de viata ale caror reactii sunt consecinta a doua "senzatii" - frica si /
sau placere - cu centrul in cele mai vechi structuri ale creierului. In
momentul in care inveti sa folosesti scoarta cerebrala (o structura
mai noua) creste si probabilitatea de a iesi din gloata... Problema e
ca folosirea acestei structuri cere extrem de multa energie, resurse...
ganditul este extrem de obositor...Iar ganditul in grup este o
operatiune aproape imposibila..."
Îi răspund aici, nu pe facebook, unde replicile sunt scurte şi se "pierd":
Interesant, Adriana, dar asta merge în literatură; frică simţi şi când traversezi strada, aştepţi salariul diminuat, eşti bătut în anchetă, când câştigă Iliescu sau alţii alegerile ori planează spectrul lui Vadim sau Becali etc. pe deasupra unei Românii intoxicate mediatic etc. etc. După cum, plăcere poţi simţi în infinite împrejurări. Nu poţi stabili concluzii generalizatoare pornind de la două senzaţii (care nu se instalează în tine doar dacă eşti băsist sau uselist, pentru că nu este obligatoriu să fii nici una, nici alta, şi totuţi să ieşi la vot într-o situaţie în care a sta acasă echivalează cu a-ţi nega civismul şi dorinţa de a trăi în democraţie, voinţa de a te implica; exprimându-ţi votul, fie că îl dai lui Băsescu, fie că îl dai lui Antonescu, asta arată că nu eşti "turmă", "gloată" etc., ci că, oricât de imatur politic, eşti capabil de gestica democratică). "Gloată", Seneca ori Traian Dorz, ai dreptul să fii luat în seamă. Gloata este un eufemism. A devenit periculos în ultima vreme să considerăm că tot ce nu seamănă cu noi este gloată, prostime, "popor" (ghilimetat, deoarece termenul e folosit tot mai peiorativ, limba de lemn l-a golit de conţinutul firesc, iar acum adepţii europenismului de fală îl atribuie arsenalului demagogic; ne-am mutat într-o ficţiune ce se derulează după bunul plac al celui care emite: cuvintele nu mai au proprietăţi naturale pentru că nu mai ştim ce este natural. Şi-au pierdut corporalitatea şi au fost transformate în mijloace, în ceea ce Françoise Thom a numit "vehicul al ideologiei").
Din nefericire, am citit atâtea calamităţi în ultima vreme, din partea unor oameni pe care îi plac. Unii, apropiaţi, m-au rănit de-a dreptul.
A fost nevoie de această împrejurare ca să ne defulăm toate neputinţele. Pentru că oameni care pretind că sunt anticomunişti (ce glumă sinistră, n-au fost înainte de 1989, în timpul regimului comunist, dar sunt azi, în timpul unui regim în care te poţi exprima, totuşi, liber) încearcă să închidă gura altora care, de bine, de rău, nu au fost nici adepţi ai lui Băsescu şi nici ai PSD. Niciodată!
Ştiu Adriana că ai citit memorialistică de închisoare, că familia ta a avut de suferit, de aceea, ştiu că ştii: putem afla lucruri pe care nu le-am crezut posibile. De-a dreptul neverosimile pentru unii (care credeau că Steinhardt a scris "Jurnalul fericirii" în puşcărie ori nu auziseră de Vasile Paraschiv până când s-au apucat să strângă echipa pentru Raportul de condamnare a comunismului! altă glumă sinistră, la care au râs numai ei) Cum ar fi: un deţinut politic rugându-se în genunchi ore în şir la căpătâiul unui alt deţinut, muribund, şi de altă credinţă; un altul care şi-a tăiat venele încercând să-şi salveze colegul de casimcă, dându-i sângele său; deţinuţi atrofiaţi şi îmbolnăviţi de foamea planificată din puşcării şi care au refuzat să colaboreze cu administraţia şi cu Securitatea în schimbul unei gamele cu arpacaş; femei zdrobite în bătaie şi chiar violate în anchetă care au refuzat să semneze declaraţii mincinoase. Tuturor le-a fost frică.
Frica şi plăcerea sunt senzaţii prezente într-un număr greu de stabilit de stări şi împrejurări. M-aş lămuri dacă ai fi de acord să explicitezi ce ai scris mai sus.