joi, 1 august 2013

pseudojurnal (de caniculă): praful în ochi Vişinescu...

Scriu, rescriu, mă documentez, coroborez, revin cu date şi nuanţe de interpretări... textul despre penitenciarul Suceava, după 1945, pentru Enciclopedia represiunii comuniste, vol. 3...
Este înnebunitor să fii cercetător în Ro, să nu-ţi ajungă banii de la un salariu la altul, să te scormonească în răbdări toate otrepele care nu ştiu cât costă o carte, cum se scrie o frază nefurată, cum te intoxici în arhive etc.; aceasta este situaţia majorităţii cercetătorilor din România. Să-ţi sfârtece bormaşina (de la etaj) creierii, după o noapte de nesomn, cauzat, între altele, de mizeria umană şi ideologică purtând numele Alexandru Vişinescu...
Nu înţeleg de ce toată lumea "bună" (Lucia Hossu-Longin şi alţii) bate apa-n piuă cu penitenciarul de la Rm. Sărat, cu ţărăniştii... Este numai o parte a adevărului.
Vişinescu a nenorocit multă lume şi nu doar la Rm. Sărat! Şi-a făcut "plăcerile" la începutul anilor 1950 la Jilava, apoi la Mislea... înainte de a deveni vechilul Direcţiei Generale a Penitenciarelor la Rm. Sărat!
Să vedem un decupaj dintr-un interviu cu o victimă a acestui individ care se hrăneşte de zeci de ani - ca o întreagă armată de ofiţeri, subofiţeri, judecători, procurori, activişti etc. - din nenorocirea victimelor pe care le-a făcut:

"Cînd am fost eu la Jilava era director al  închisorii Vişinescu, care trăieşte şi astăzi. Şi mi-aduc aminte ca azi (...) aveam 20 de ani, eram tînără (...) şi intră Vişinescu. Deschide uşa cu suita şi se uită la noi, la toate-aşa, şi probabil a văzut că sunt nouă şi îmi spune: 'Cîţi ani ai ?' Eu am spus '20 de ani', credeam că mă-ntreabă cîţi ani am eu, adică mi-am imaginat că se poate întîmpla să-mi acorde cineva atenţie. Or, el mă întreba cîţi ani de puşcărie am de făcut, ce condamnare am, la ei nu exista comunicarea aceasta, înţelegi, nici nu se putea glumi… Eu am zis 20, că atîţia aveam. Şi el spune 'Ah!' şi-a-nceput să mă-njure, să mă facă bestie capitalistă şi nu ştiu cum. Şi eu cînd mi-am dat seama că nu-nţelege: 'Pardon, am 6 ani da` nu-i fac!' Eh, atît mi-a fost: 'Te-ai gîndit poate că vin americanii?' şi eu ca deşteapta zic: 'Mai mult te gîndeşti dumneata la ei decît mă gândesc eu!' A plecat şi peste 10 minute a venit o gardiană şi m-a băgat la 'neagra'. Apă pe jos, în sfîrşit, m-a ţinut acolo 'doar' 24 de ore pentru acest cuvînt. (...) Am ajuns la Mislea, acolo deja ne-a dat uniformele, zeghe şi fustă, pînă-atunci am fost îmbrăcată în hainele mele, c-am fost la Securitate [Oradea], la Jilava nu mi-au dat uniformă. Dar eu aveam de-acasă o fustă bleumarin şi mi-era foarte dragă şi n-am luat decît zeghea pe mine. Şi fusta bleumarin. Şi-apare Vişinescu director la Mislea [rîde] şi dă peste mine (...) 'Ce-nseamnă... de ce nu eşti în uniformă naţională?' Auzi! Şi eu, tot aşa, că la 20 de ani ai curaj, zic: 'Dacă asta-i uniforma noastră naţională, halal naţie!' Bineînţeles că iar m-a costat distracţia (...) M-a băgat la neagra şi n-am mai primit pachetul. Adică, m-a sancţionat. Sancţiunea a urmat cum? Mama mea, biata, în naivitatea ei şi-a închipuit că dacă vine ea personal cu pachetul din Arad, unde locuia atunci, pînă la Mislea o să mă vadă. (...) şi-a venit ea pîn-acolo la uşa închisorii, unde au beştelit-o ăia cum scrie la carte şi-au trimis-o acasă. Cu pachet cu tot. Pentru că i-am zis io porcului de Vişinescu, care locuieşte în Piaţa Palatului, că ăsta-i costum naţional?... (...) ăla-i un animal!" (Flori Bălănescu, interviu cu Aurora Dumitrescu-Ille, Bucureşti, octombrie 1998
Aurora Dumitrescu-Ille trecuse înainte de Jilava printr-o anchetă violentă la Oradea, în timpul căreia i-a fost fracturată încheietura mâinii. Cunoaşte lumea penitenciară comunistă, fiind măritată tot cu un fost deţinut politic. Ştie foarte bine ce-i acela un animal cu trăsături umanoide! A fost în acelaşi lot cu pr. Liviu Brânzaş.
Specimenele ca Vişinescu nu au comis doar acte abominabile cu mâna lor, dar au supravegheat şi ordonat atrocităţi, au încălcat demnitatea umană până în cea mai elementară nuanţă a ei. 
Într-un regim de tranziţie la democraţie, care s-a cronicizat, în care de aproape 24 de ani structurile MAI, ale Securităţii, Procuratura, Justiţia şi-au conservat nestingherite pârghiile, influenţa, mecanismele devine o glumă proastă să mai vorbim despre procesul comunismului. Responsabilii direcţi şi morali, mai mari sau mai mici, ai REPRESIUNII COMUNISTE ne învaţă de peste două decenii ce este democraţia, la cotele cele mai înalte ale diversiunii. Ei sunt "cu" noi, printre noi, mereu deasupra noastră, dincolo de bine şi de rău. 
Condamnarea comunismului în 2006 a fost prima mare glumă sinistră din acest punct de vedere. Numai naivii (îi rog să nu se supere pe mine) au putut crede că o hârtie fără finalitate cazuistică, semnată la 17 ani după înlocuirea lui Ceauşescu cu Iliescu, poate instaura de la sine dreptatea şi poate contribui la oxigenarea sănătoasă a naţiunii, a societăţii.  
Singurul proces al comunismului care mai poate fi posibil în România, acum, după aproape un sfert de secol, este să devenim conştienţi de istoria recentă, să o asumăm, să ne informăm cât mai mult. 
Normele etice şi morale sunt în noi. Ori nu sunt deloc. De aici trebuie să reînnodăm firul. Dacă Proclamaţia de la Timişoara ar fi devenit program politic, dacă am fi avut o atare voinţă politică în 1990, azi n-ar trebui să mai stăm cu ochii în praful de tip Vişinescu!

7 comentarii:

  1. stimate doamna Flori,

    Impresionant ceea ce ati scris.Apreciez ca luptati pentru anticomunism autentic,si nu masluit ca majoritatea beneficiarilor de institute si comitzii din Romania,care marca ,,Tismaneanu,, (fost lector UTC de frunte,cu tata KOMINTERNIST TISMINETKI) sug banii de la bugetul de stat,si mai mult NU au facut treaba decat au facut.Adica pe nimeni nu au desconspirat,gasit,anchetat in justitie.

    Apreciez ca PAULGOMA un anticomunist autentic va apreciaza.Sa ne auzim cu bine

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stimate domnule Puşcaşu,
      Mulţumesc pentru cuvintele adresate şi pentru lectură.
      "Lupt" pentru aflarea adevărului despre regimul comunist. Nu agreez nicio formă de manifestare a totalitarismului, de intoleranţă, abuz şi ilegalitate premeditate politic şi vizând strivirea omului.
      Cu cele mai bune gânduri,
      F.B.

      Ștergere
  2. In tot ce am citit până acum pe tema torționarilor din închisorile comuniste am constatat că există o verigă lipsă. Lipsește în mod constant numele celor care au impus regimul comunist, numele celor care au organizat lagărele terorii, numele procurorilor și judecătorilor care au trimis oamenii în închisorile comuniste. Si ma interesează cu predilecție numele ofițerilor, consilierilor, procurorilor si judecătorilor de proveniență sovietică, aceasta este veriga lipsă. Chiar și în cazul Râmnicu Sărat, se spune ca Visinescu a fost ULTIMUL director al închisorii, dar nu se spune măcar numele PRIMULUI director comunist și al consilierilor sovietici implicați. Mai există aceste nume în arhive ? sau au dispărut și ele ca și teroriștii din 89 ? De ce întreb toate astea, pentru ca dacă se prezintă doar o parte din adevăr generația mai tânăra mai slab instruită care nu are bani de cărți ci își ia informațiile de pe internet, va rămâne cu senzația că la noi in țară comunismul a fost inventat și impus cu forța exclusiv de către securiști români de genul lui Visinescu. Tot ce am găsit eu pe internet ca nume de reprezentanți ai sovieticilor sunt 8 nume începând cu Nicolschi. Sa înțeleg ca doar 8 au fost ? Si ca să închei tot cu Visinescu, acum se scoate în fața opiniei publice numele său ca o mare descoperire recentă...si se canalizează nemulțumirile și ura opiniei publice contra sa. Putina lume se întreabă de ce abia acum și de ce numai el? De ce nu vorbește nimeni de superiorii săi, de procurorii si judecătorii care ii furnizau victimele, ce facem acum, condamnam numai călăul ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stimate domnule Grancea,
      Există şi numele autorilor ideologici şi morali ai crimelor şi represiunii comuniste, în general. Din păcate, roadele cercetării nu ajung în niciun fel la publicul larg. Sigur, noi nu scriem romane cu succes de piaţă, ci studii şi cărţi ce apar în tiraje confidenţiale. Ceea ce facem noi nu asigură rating. Situaţia se datorează în cea mai mare măsură lipsei unui program naţional de informare şi responsabilizare. Iată, de 23 de ani nu este posibil pentru că nu a existat interesul politic pentru gândirea lui. Un rol esenţial l-ar fi avut procesul comunismului, nu vânătoare de vrăjitoare, nu răzbunare, ci separarea apelor. Toţi oamenii politici au preferat cultivarea confuziei, practicarea diversiunilor. Dezinformarea. Că românii au ales în 1990 ca preşedinte un activist de partid care vâna studenţi în 1956, în numele PCR, pentru a-i trimite în închisorile politice, a fost poate inevitabil. Dar că l-au votat în continuare, este inadmisibil. Pentru elita intelectuală, în primul rând, care în loc să-şi îndrume concetăţenii a preferat să colaboreze cu Răul. Răul se propagă insidios şi trainic. Este numai un exemplu. Şi-atunci întrebarea "ce facem acum, condamnam numai călăul?" nu ţine, în realitate, de retorică? De aceea spuneam că pentru a mai salva ceva trebuie să fim cât mai informaţi, să ne exersăm cât mai mult discernământul. Să conştientizăm ce este cu noi.

      Ștergere
    2. In primul rând va mulțumesc pentru răspunsul dat.
      Ma bucur ca numele mai exista încă în arhive, cine știe poate chiar și fără programe care sa finanțeze o cercetare organizată, se vor găsi cercetători care sa aibă curajul sa scrie adevarul pe internet, chiar pe un blog și vă asigur că vestea se va răspândi imediat. In ciuda aparentelor, sunt încă multi români dornici sa afle adevărul, sa își redobândească istoria și țara.
      Incă odată vă mulțumesc !

      Ștergere
  3. Voi trebuia sa condamnati comunismul. Nu tismaneanu si securistii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stimate domnule Drăgan,
      Oricine l-ar fi condamnat, dacă ar fi făcut-o aşa cum s-a făcut deja: târziu şi fără sens, ar fi făcut-o nu doar ca pe un exerciţiu de retorică politicianistă, dar - mai grav - pentru conservarea confuziei generalizate.
      Datoria morală şi profesională ne impune să ne facem fiecare treaba cum se cuvine, oriunde ne-am afla.
      Cu cele mai bune gânduri,
      F.B.

      Ștergere