Pentru că sunt întrebată adeseori, mai ales pe facebook, de ce nu vine Paul Goma în România, ţinând cont că am fost implicată şi sunt în clarificarea statutului său, deoarece am obosit să răspund fiecăruia în parte (nu sunt robot, dar şi pentru că am spus-o de atâtea ori), fac această precizare, la care voi trimite de câte ori va fi nevoie şi îmi rezerv dreptul de a-i aduce completări:
Am spus şi am scris în diverse locuri... aproape că am obosit: Familia Goma, din momentul în care a cerut azil politic statului francez, NU MAI DEŢINE NICIUN DOCUMENT LEGAL DE IDENTIFICARE A CALITĂŢII DE ROMÂNI. Toţi cei trei membri ai familiei Goma se identifică şi azi cu acte franceze, pe care scrie că pot călători oriunde CU EXCEPŢIA ROMÂNIEI.
În ciuda faptului că Ministerul de Interne m-a anunţat în 2006 via Monica Macovei, ministru al Justiţiei, că Paul Goma figurează drept cetăţean român (asta după ce mai întâi secretarul ministrului Justiţiei m-a sunat în privat încercând să mă convingă să îl conving pe Paul Goma să depună în nume propriu cerere de redobândire a cetăţeniei române, conform legii în vigoare! conversaţie pe care am refuzat să o continui, insistând să mi se răspundă legal, în scris, la petiţie...)... aşadar, în ciuda acestui anunţ, făcut în mod ciudat după 16 ani de libertate a expresiei, ani în care Paul Goma (dar şi alţii) au tot reclamat pierderea cetăţeniei, scriitorul şi membrii familiei sale continuă să aibă statut de azilanţi (refugiaţi) politici în raport cu statul român de drept, continuatorul statului totalitar comunist.
Paradoxul are multiple faţete: 1. România (statul din care s-au refugiat la 20 nov. 1977) şi Franţa (statul care le-a acordat azil politic) sunt membre ale Uniunii Europene, în care drepturile omului sunt garantate şi respectate, cunoaştem problematica... 2. Deşi MAI a anunţat că Paul Goma figurează drept cetăţean român, acesta nu a fost repus în drepturile sale de cetăţean român; 3. În baza acestei informări a MAI, având împuternicire de la Paul Goma, am reuşit anul trecut să mă ocup de dosarele de pensionare şi de indemnizaţie de fost deţinut politic ale lui Paul Goma; precarităţile de fond rămânând în continuare în sarcina instituţiilor statului, în ceea ce îi priveşte pe Paul Goma şi pe membrii familiei sale, deoarece, pentru a mă exprima cât mai sec: familia Goma, chiar dacă ar vrea să vină în România, nu poate: statutul de azilanţi politici care figurează încă pe actele lor de identitate franceze nu s-a "stins". Cartea de rezidenţă a lui Paul Goma este prelungită de statul francez până în 2014. Pe ea scrie, la "cetăţenie: refugiat român". Ministerul de Externe, care ar fi trebuit să rezolve problema prin Consulatul român de la Paris, s-a împotmolit în meandrele politicianiste. Există un mic grup de "gomişti" care a făcut frecvent presiuni pentru restabilirea acestei situaţii, MAE nici măcar nu s-a autosesizat să iniţieze discuţii cu scriitorul pentru a şterge această pată urâtă de pe obrazul ruşinat al românilor şi al României; până când să mai tragem instituţiile statului de mânecă? Nu suntem decât nişte bieţi câţiva oameni, care s-au convins că instituţiile statului nostru, bine consiliate de indivizi şi grupuri cu interese care ne scapă, nu au niciun interes ca Paul Goma să revină în România.Aşa cum nu au niciun interes ca Paul Goma să meargă în Basarabia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu