În contextul ultimei puneri în scenă a „antisemitismului” lui Paul Goma, determinată de un text al lui Petru Negură, în care acesta neagă dreptul scriitorului refugiat politic la Paris de a primi Premiul Național al Rep. Moldova, anunțasem zilele trecute că ofer trei cărți semnate de Paul Goma primilor trei interesați care vor răspunde corect la trei întrebări din biobibliografia scriitorului. Dar numai în cazul în care mă voi fi înșelat.
Iată, nu m-am înșelat. Premiul Național pentru literatură nu a fost acordat lui Goma, nici altcuiva.
Postat pe pagina de facebook intitulată Moldova People, textul lui Petru Negură a atras o replică timidă din partea poetului și prozatorului Dumitru Crudu. Timidă, însă a fost scânteia care a aprins o falsă polemică pro și contra.
Schimbul de replici este atât de inegal (doar vreo două-voci proGoma ceva mai curajoase, la restul se simte tremurul degetelor apăsând tastele), încât am jurat - public, pe pagina mea - că nu voi mai comenta, și nici nu voi mai da like la vreun text de pe această „foaie”, care apără „cultura și civilizația moldovenească”, pretins europeană (în realitate o fantasmă ideologică), de „lăturile” neeuropenilor...
Un pluton de cetățeni moldoveni, apărători cu orice preț ai corectitudinii politice, susținuți cu inepuizabilă energie din dreapta Prutului, de către „frați” la fel de „europeni” în cuget și-n simțiri, au sărit ca la comandă la grumazul „antisemit” al lui Paul Goma, acest sălbatic „negaționist”, acest odios practicant al „trivializării prin comparație”, acest degrabă vărsător de sânge evreiesc, care a luptat toată viața pentru dreptate, pentru adevăr, pentru toleranță, pentru ca acești curajoși vânători de „antisemiți” de azi să poată deschide gura.
Dacă îi spui cuiva, să zicem unui român, fie el și „moldovean”, care în curând și tocmai în context va pleca în State cu o bursă, că minte din interes, că rupe din întreg, că falsifică prin nelectură și prin omisiune... poți avea surpriza să te trezești cu eticheta de antisemit. Ce este mai ușor decât să arunci anatema, când știi că există centre de monitorizare și combatere a antisemitismului, că ai susţinere logistică, politică şi diplomatică?
În logica acestei tendințe de a monitoriza tot, n-ar fi rău să fie monitorizate şi cozile de topor, sinecuriştii care mint făcând rău altora şi aşa mai departe. Securiştii şi comuniştii care au distrus România şi minţile românilor oricum nu mai pot fi monitorizaţi (lustraţi) şi nici nu insist pe ideea asta, să nu fiu acuzată de „trivializare”...
Ce este grav în problematica de faţă - că termeni precum „negaționist”, „trivializare”, „antisemit” sunt folosiţi (şi) de istorici în discursuri pretins ştiinţifice, dar în scop ideologic-justiţiar. Unii analizează fraze, pretinse „nuanţe” sau intenţii detectabile printre rânduri pentru a depista „negaționismul”, „trivializarea”, „antisemitismul”. Nu contează integralitatea textului incriminat, ce a vrut, totuşi, autorul să sublinieze, nuanţeze, propună spre dezbatere, ci frânturile selectate. Autorul este pus la stâlp, gata condamnat.
De ce? Pentru că Adevărul a fost decretat, dreptul la discernământ şi la opinie sistat.
Din frică, chiar şi aceia care vor să facă precizări în apărarea unui confrate pus la zid sfârşesc prin a folosi abuziv cuvinte ca „antisemit” sau - o expresie tot mai frecventă - „derapaje antisemite”. Cu toate acestea, nu scapă de etichetările aplicate la grămadă de către „vânători”. Cum au mirosit că pretinsul preopinent este cât de cât alături de victima antisemitizării, cum au simţit că îl apucă spaima-de-etichetare, cum l-au înhăţat cu logica lor, căreia îi devine captiv în scurtă vreme.
Ca în orice discuţie, se bagă în vorbă multă lume, de toată mâna. Unii comentatori au vagi sentimente sau impresii ce pot fi exploatate de oricare dintre extreme. În schimb, să ai argumente şi să fii coerent este cumplit de greu.
Aflând despre judecarea şi condamnarea sa în contumacie pe facebook, Paul Goma a scris următorul text, pe care-l reproduc, de dragul unui echilibru, fie el cât de precar&virtual, de dragul dreptului la opinie:
(o „ştire” de ultimă oră de pe pagina de facebook ce apără dreptul la „Cultură şi civilizaţie” al statului-împotriva-firii RM: principalii combatanţi împotriva lui Paul Goma au decis să organizeze „un grup de lectura, pe Saptamana Rosie (si alte proze ale lui Goma), sa lecturam cate 20-30 pagini pe saptamana si sa discutam lecturile. Sa adaugam si alte cercetari/texte despre soarta evreilor din Romania, despre regimul Antonescu, despre Uniunea Sovietica si anexarea Basarabiei in 1940, despre Holocaust etc.”)
„Azi, 17 august, 2014
Iată, nu m-am înșelat. Premiul Național pentru literatură nu a fost acordat lui Goma, nici altcuiva.
Postat pe pagina de facebook intitulată Moldova People, textul lui Petru Negură a atras o replică timidă din partea poetului și prozatorului Dumitru Crudu. Timidă, însă a fost scânteia care a aprins o falsă polemică pro și contra.
Schimbul de replici este atât de inegal (doar vreo două-voci proGoma ceva mai curajoase, la restul se simte tremurul degetelor apăsând tastele), încât am jurat - public, pe pagina mea - că nu voi mai comenta, și nici nu voi mai da like la vreun text de pe această „foaie”, care apără „cultura și civilizația moldovenească”, pretins europeană (în realitate o fantasmă ideologică), de „lăturile” neeuropenilor...
Un pluton de cetățeni moldoveni, apărători cu orice preț ai corectitudinii politice, susținuți cu inepuizabilă energie din dreapta Prutului, de către „frați” la fel de „europeni” în cuget și-n simțiri, au sărit ca la comandă la grumazul „antisemit” al lui Paul Goma, acest sălbatic „negaționist”, acest odios practicant al „trivializării prin comparație”, acest degrabă vărsător de sânge evreiesc, care a luptat toată viața pentru dreptate, pentru adevăr, pentru toleranță, pentru ca acești curajoși vânători de „antisemiți” de azi să poată deschide gura.
Dacă îi spui cuiva, să zicem unui român, fie el și „moldovean”, care în curând și tocmai în context va pleca în State cu o bursă, că minte din interes, că rupe din întreg, că falsifică prin nelectură și prin omisiune... poți avea surpriza să te trezești cu eticheta de antisemit. Ce este mai ușor decât să arunci anatema, când știi că există centre de monitorizare și combatere a antisemitismului, că ai susţinere logistică, politică şi diplomatică?
În logica acestei tendințe de a monitoriza tot, n-ar fi rău să fie monitorizate şi cozile de topor, sinecuriştii care mint făcând rău altora şi aşa mai departe. Securiştii şi comuniştii care au distrus România şi minţile românilor oricum nu mai pot fi monitorizaţi (lustraţi) şi nici nu insist pe ideea asta, să nu fiu acuzată de „trivializare”...
Ce este grav în problematica de faţă - că termeni precum „negaționist”, „trivializare”, „antisemit” sunt folosiţi (şi) de istorici în discursuri pretins ştiinţifice, dar în scop ideologic-justiţiar. Unii analizează fraze, pretinse „nuanţe” sau intenţii detectabile printre rânduri pentru a depista „negaționismul”, „trivializarea”, „antisemitismul”. Nu contează integralitatea textului incriminat, ce a vrut, totuşi, autorul să sublinieze, nuanţeze, propună spre dezbatere, ci frânturile selectate. Autorul este pus la stâlp, gata condamnat.
De ce? Pentru că Adevărul a fost decretat, dreptul la discernământ şi la opinie sistat.
Din frică, chiar şi aceia care vor să facă precizări în apărarea unui confrate pus la zid sfârşesc prin a folosi abuziv cuvinte ca „antisemit” sau - o expresie tot mai frecventă - „derapaje antisemite”. Cu toate acestea, nu scapă de etichetările aplicate la grămadă de către „vânători”. Cum au mirosit că pretinsul preopinent este cât de cât alături de victima antisemitizării, cum au simţit că îl apucă spaima-de-etichetare, cum l-au înhăţat cu logica lor, căreia îi devine captiv în scurtă vreme.
Ca în orice discuţie, se bagă în vorbă multă lume, de toată mâna. Unii comentatori au vagi sentimente sau impresii ce pot fi exploatate de oricare dintre extreme. În schimb, să ai argumente şi să fii coerent este cumplit de greu.
Aflând despre judecarea şi condamnarea sa în contumacie pe facebook, Paul Goma a scris următorul text, pe care-l reproduc, de dragul unui echilibru, fie el cât de precar&virtual, de dragul dreptului la opinie:
(o „ştire” de ultimă oră de pe pagina de facebook ce apără dreptul la „Cultură şi civilizaţie” al statului-împotriva-firii RM: principalii combatanţi împotriva lui Paul Goma au decis să organizeze „un grup de lectura, pe Saptamana Rosie (si alte proze ale lui Goma), sa lecturam cate 20-30 pagini pe saptamana si sa discutam lecturile. Sa adaugam si alte cercetari/texte despre soarta evreilor din Romania, despre regimul Antonescu, despre Uniunea Sovietica si anexarea Basarabiei in 1940, despre Holocaust etc.”)
„Azi, 17 august, 2014
Absența de probe nu este o
probă de absență
Nu, nu este, totdeauna.
Faptul cà în ultimul an si ceva am absentat de
pe
“forum” nu înseamnà cà am
absentat din viatà, cum s-au
gràbit unii
comentatori-explicàtori sà làmureascà
absenta mea.
Ii asigur pe “sustinàtorii” mei,
holocaustologii: nu
am decedat, cum decretase
procurorul de veselà amintire
Eduard Ilie. Am avut alte
preocupàri decât sà ràspund
làtràtorilor.
Sànàtatea noastrà - a sotiei si a mea - m-a
(pre)ocupat cu totul:
Sotia mea, Ana a fost diagnosticatà cu o boalà
gravà,
de anul trecut urmeazà un
tratamentu prin chimioterapie;
Eu am fost îngenunchiat de vârstà, de trai
bun, in
libertate: tot de anul trecut
m-au abandonat picioarele,
umblu în cârji. Iar când o pereche
totalizeazà patru
decenii de càsnicie, bàrbatul,
asa, sontorog, nu poate
absenta de lângà sotie nici màcar
o jumàtate de ceas.
Aceasta fiind explicatia “absentei” mele.
Dealtfel, holocaustologii,
(trans)nistrologii!,
paznicii la poarta Holocaustului
evreilor nu s-au sfiit sà
atace un “cadavru” - al meu. Am
simtit cu toatà carnea si
gândul minciunile, nelecturile
càrtilor mele, toate
acuzatiile nedrepte.
Este a câta campanie “anti-goma”? Va fi in jur
de a
zecea si tot asa; în haità, în
cor-sovietic, cu urlete
ritmate, care nu permit replicà,
iar dacà se strecoarà o
contestatie a mea (vizînd citate
fabricate, reaua-credintà
în interpretare - si mai ales: în
necunostintà de cauzà),
n-am fost luat în seamà;
holocaustologii nu cunosc
dialogul, fiind ei robi ai
monologului acuzator-repetitiv.
De pildà, Laszlo Alexandru: in numeroasele -
recente
interventii - el repetà,
ca-papagalele-si-maimutii aceiasi
“arie”, dind-o drept citat din
mine, Goma - acesta:
“Doar stim, avem si hàrtii […]”
Dacà ar fi citit cartea citatà cu minimà
atentie - si nu
orbit de furie sinistrologicà -
nu ar fi repetat de trei ori
(m-am oprit la trei) “citatul
invinovàtitor”, atribuin-
du-mi-l.
Ei, din cine ai citat, domnule Laszlo? Nu
astept
sà-mi comunici adevàrul - eu il
stiu. D-ta nu l-ai luat in
seamà si mi l-ai lipit de ceafà,
venit pe la spate.
De pildà, Victor Eskenasy: acest bolsevic
intârziat,
(ex-tras din Bela Kun) isi
ingàduie sà “restabileascà el
ordinea“ pe site, ca la cazarma
Cekài, a NKVD-ului
AVO-ului, prin comenzi atât de
obraznic-autoritare,
încât te întrebi ce “ascendente”
va fi avînd el fatà de
ceilalti participanti - dintre
care câteva “tovaràse femei”?
Eu stiu care:
”Elftarsul” Eskenasy este coautor
cu Jean Ancel,
istoric mincinos al Holocaustului,
al “Bibliografiei
evreilor din România”;
“Elftarsul” bolsevic Eskenasy este coautor al
unui
volum “Istoricul si màrturii ale
deportàrilor la Evreii din
România” - am diminuat meritele
autorului (Eskenasy),
ca sà pun in evidentà
suprameritul prefatistului, rabinul
Moses Rosen.
Si pentru cà am ajuns la Sanctitatea Sa
(ierte-mi-se
“Sanctitatea”): Victor
Eskenasy l-a insotit
pe
Moses Rosen
la materializarea-legiferarea
Holocaustului românesc:
- La 1 iulie 1991, la Iasi, rabinul a aruncat
anatema:
”Românii sunt vinovati de
lichidarea a
400 000 de evrei”,
-La 2 iulie (ce
coincidentà!), New York Times a
publicat discursul rabinului
ceausisto-securist, cel
cu 400 000 victime ale
românilor;
-
La 3 iulie, tot în New York Times impostorul Elie
Wiesel i-a amenintat pe
“antisemitii români” cu
izolarea internationalà;
- La 11 iulie 1991 Senatul
american a acuzat intreg
poporul român: “antisemit, sovin,
fascist”, “vinovat
de reabilitarea criminalilor de
ràzboi”
Ce a càutat Eskenasy in toate aceste momente?
A
càrat servieta rabinului? Dar
Moses Rosen nu avea
nevoie de continutul servietei,
càpàtase pe cale bucalà,
de la servietarul-consilier,
informatia:
“Românii sunt vinovati de
lichidarea a
400 000 de evrei”
Iar cifra a fost inscrisà în
piatrà, la Coral.
Sinistrologul Laszlo Alexandru mà
mai acuzà cà am
citat cu incredere “Testamentul
lui Fielderman”. De ce,
pentru cà, în 1948 triumviratul
Pauker-Ràutu-Kisinevschi il declarase
“fituicà fascistà, antisemità”?
Ne intoarcem în urmà cu peste o jumàtate de
secol?
Sà se intoarcà Laszlo si Eskenasy - in ciuda
faptului
cà sufleurul-bolsevic declara:
“Ca unul dintre moderatori (cine il numise?
)(…)
pentru cei care trag Moldova
în jos, spre trecut, negînd
valorile culturale europene
(sic-sic) (…) Frustratii sà
nu transforme un bun comun, o
paginà dedicatà
civilizatiei si culturii
moldovenesti într-o
càldare de làturi”
Elftarsul Eskenasy nu era la zi
cu bibliografia
kamunistà, putinianà: Tarul
kaghebist, într-o convorbire
cu un fel de plutonier ràmas la
sânul maicii Rossia, zicea:
“Noi nu privim în urmà, nu ne
intereseazà
trecutul, noi privim numai
inainte, tot inainte, in
viitor”
V. Drutà îmi explicà de ce eu nu sunt
moldovean -
el: da - “fiindcà eu sunt un
basarabean dintr-o Basarabie
care nu mai existà. Lumea de
la noi e mai tolerantà
dupà tot ce s-a intâmplat
”(subl. mea, P.G.).
Dar
ce s-a întâmplat
tovaràse Drutà, dupà? De ce
nu-i spui pe nume ocupatiei
rusesti? Ti-e rusine? Sau
ti-e fricà?
De cine: de rusi? Sau
de propriii frati,
veri,
cumnati, sotie, copii, pàrinti?
Ai devenit mai
“tolerant”,
cu càlàii
nostri? Ai devenit
mai crestin iertàtor
cu
bolsevicii feroci?
“Dupà tot ce s-a intâmplat”
(ocupatia
ruseascà): arestàri,
deportàri, executii sumare,
foamete
decretatà de
la Kremlin, d-ta
si ai d-tale ati
devenit, ca
prin minune,
“toleranti”, gata sà và propuneti,
dupà
amândoi obrajii - întru pàlmuire,
scuipare - si picioare-n
cur de
la Ocupant -
crezi cà memoria,
sufletul
omului mai poate fi “tolerant”
cu Intoleranta, cu
Brutalitatea, cu Sàlbàticia?
Pe mine, asa, “absent” cum par, mà intereseazà
si viitorul,
dar si trecutul.
Drept care, mà întreb:
De ce vor fi atât de “sensibili” elftarsii
Laszlo si
Eskenazy la problemele “Maldovei?
Sà fie nostalghia
popasului de acum un mileniu pe
“aceste meleaguri”?
Paul Goma”
Poţi să nu fii de acord cu stilul, să nu-ţi placă pamfletul, polemica etc., să nu-ţi placă... omul Goma, dar să vedem o idee întreagă, nefalsificată prin citarea abruptă, din Săptămâna Roşie, atât de des invocată în ultimele zile:
Poţi să nu fii de acord cu stilul, să nu-ţi placă pamfletul, polemica etc., să nu-ţi placă... omul Goma, dar să vedem o idee întreagă, nefalsificată prin citarea abruptă, din Săptămâna Roşie, atât de des invocată în ultimele zile:
 |
| Săptămâna Roșie, 28 iunie - 3 iulie 1940 sau Basarabia și evreii, Ed. Vicovia, Bacău, 2010, pp. 49-50 |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu