Dintre maluri adunate...
De-a lungul istoriei (nu prea îndepărtate), comuniştii au înghiţit tot: partide,
partiduleţe, fracţiuni, uniuni, aripioare sau facţiuni. Partidele comuniste au
gură de balenă şi stomac de câine altoit cu constrictor. Digeră tot-tot, fără
dureri şi fără greţuri. Scopul (unic) este singurul care contează. După război comuniştii
au folosit demagogia, bâta, pistolul şi „unirile frăţeşti”, după 1989 folosesc
tehnicile reeducării la scară planetară. A trebuit să ajung pe malul Jiului
(unde ai crede că urâciunile lumii sunt departe şi te poţi retrage în natură, aici
singura ideologie fiind a lui Dumnezeu-Întemeietorul tuturor), dar de unde... Concediul
acesta („sărbătorit prin muncă”) îmi este tulburat de o ştire dătătoare de mare
disconfort. Ceea ce mi se configura încă de pe malul Dâmboviţei, aici, în Oltenia
(pesemne distanţa creează o perspectivă mai bună) mi-a devenit limpede ca apa
din poemele lui Eminescu: basarabenii sunt la fel de români ca noi, iar partidele
comuniste acţionează la fel peste tot. Altfel nu-mi explic cum te poţi numi „liberal”
şi să te mângâi fără ruşine cu tovarăşii (nu că n-am avea exemple chiar la
Bucureşti!). Există două explicaţii plauzibile, luate separat sau, şi mai bine,
împreună: spaima de comunişti (şantajul) şi dorinţa nemăsurată de căpătuială cu
orice preţ.
Citesc, dar nu mă crucesc: Partidul Liberal mai
are nevoie de un spaţiu pentru întărirea simbolică a imaginii, aşa că va da
afară Direcția de privatizare a fondului de locuințe din cadrul Primăriei mun. Chișinău, din clădirea de pe strada Nicolae Iorga nr. 15, şi se va instala
comod, cu vedere la gropile din asfalt. O veche vorbă românească zice: „Prostu’
dacă nu e şi fudul, parcă nu e prost destul!” Păi, nu? De ce n-au făcut
primarul şi consilierii de pe aceeaşi baricadă gestul acesta în beneficiul
Centrului Goma? „Ce, eş’ nebun?”, cum ar zice însuşi Goma! „Să mă pui prost cu
cine n-am curaj să spui?!”
Cum poate fi evaluată atitudinea primăriei Chişinăului, în frunte cu
primaru-i liberal, faţă de cererea de acordare a unui spaţiu potrivit în care
să funcţioneze recent înfiinţatul Centru Goma de Studiere a Comunismului
din Basarabia şi Bucovina? Reprezentanţii
Centrului sunt îndrumaţi expeditiv să vadă tot felul de „locaţii” prin
bălării, pe unde şi-a-nţărcat dracul copiii! Asta miroase a „mi-se-rupe” (Capitala are
probleme mult mai ardente! Cum ar fi, de-o pildă, să mai aloce un spaţiu pentru
PL) şi a tragere de timp (în cel mai decent caz) sau, mai pe concret spus: „Ia
mai du-te-n mă-ta, de studierea comunismului avem noi nevoie, ce, nu vezi că ne
facem frate cu dracul până trecem puntea?”
Printr-un gest decis (politic şi istoric
şi de conştiinţă) Dl Primar de pe malul Bâcului şi-ar fi transpus vorbele-n
faptă, ar fi dovedit că este cu privirea-convingerea-inima aţintite spre
civilizaţie, înspre Vest, încolo, încotro se zăreşte chiar şi Patria-mumă,
România. Dar ce facem noi, românii, pe care ne ia cam toată lumea în bombeul
pantofului de 2000 de euro? „De două mii de ani”, indiferent de situarea pe mal,
suntem tovarăşii-de-drum ai cuiva, sfârşind prin a fi asasinaţi, deportaţi, reeducaţi,
anihilaţi, deznaţionalizaţi. Tânărul Chirtoacă poate n-a aflat că menirea unui
tovarăş-de-drum este aceea de a fi util o vreme pentru un scop bine determinat
ideologic, apoi de a fi înlăturat. Mă aşteptam să-i spună unchiul lui şi coleg
de partid, Mihai Ghimpu, membru al unei familii cu foşti deţinuţi politici. Aş!
Liberalii de la Chişinău nu vor – dar deloc!, tot vorba lui Goma! – să afle de
ce pe 27 aprilie 1990 Gheorghe
Ghimpu a dat jos drapelul sovietic de pe clădirea Parlamentului pentru a-l
arbora pe cel românesc! Dacă şi-ar dori acest lucru, ar conlucra la găsirea
unei soluţii de asigurare a unui spaţiu decent şi potrivit în care să funcţioneze
Centrul Goma. Aranjamentele şi „politica” (aşa cum e ea
înţeleasă pe la noi) sunt însă mai
aproape de piele... doar că pielea aceasta într-o zi va avea de suferit. Pentru
că n-a învăţat nimic din istorie.
Ştiu, numele Paul Goma sperie. Şi la
Bucureşti, şi la Chişinău. Sperie cu atât mai mult, cu cât trompete fără număr,
vibrând dinspre toate zările, alimentează frica.
O frică de propriile noastre limite.
Domnule Chirtoacă, daţi o clădire
potrivită pentru CENTRUL GOMA! Nu vă temeţi, veţi împuşca doi iepuri dintr-un
foc: 1. Nu veţi mai fi criticat pentru politicianism de către adversarii
politici (nici ei mai breji, doar că-i un joc „care-pe-care”), 2. Aveţi şansa
de a rămâne în istorie şi cu bile albe. Chiar dacă se vor găsi voci care să
conteste decizia. Au existat dintotdeauna şi nu vor pieri.
Dar adevărul este unul.
Iar întrebarea: „Cine
se teme de venirea lui Goma” nu este deloc-deloc una retorică! Ai fi crezut că patrioţii basarabeni se vor face luntre-şi-punte la aflarea veştii că s-a înfiinţat Centrul Goma, că nu vor avea odihnă până ce nu îi vor asigura un spaţiu demn pentru numele GOMA şi pentru importanta lucrare de reconstituire şi analiză!
"Ce, eş' copil?"
Nu, nu sunt. Dar voi ce sunteţi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu