duminică, 8 iulie 2012

statul de drept în pericol... care stat de drept?

Dacă Băsescu va fi reconfirmat de votul popular în 29 iulie, se va vedea că, în sfârşit, democraţia funcţionează în Ro! Ne vom întoarce la regimul anterior, paşnic şi lipsit de lovituri, agreat de Europa şi de lumea civilizată etc. etc. vom reîntrona respectarea valorilor universale şi "dictatul" principiului pe aceste meleaguri... Doamna Udrea va fi avut dreptate: dumneaei, partidul dumisale şi Însuşi Preşedintele (Băsescu) au fost şi rămân garanţii statului de drept. Salubrizarea socială ("concept" contondent pus în practică de reprezentanţii democraţiei populare în anii stalinismului românesc gheorghiu-dejist) va fi cea mai consistentă ofrandă adusă pe altarul firavei democraţii româneşti, dar atât de originale: useliştii vinovaţi vor ajunge la răcoare, acolo unde le este locul (deşi asta cred şi sper să se întâmple, nu se va întâmpla! o spun doar de dragul retoricii; nu vor ajunge, pentru că se vor isca iar turbulenţe, din cauză că acolo e şi locul multora dintre pedelişti... şi nu numai)... si dă-i, si luptă... că de la pas'opt încoaţe... tot asta facem, neicusorule...
Intelectualii de extracţie nobilă vor intra iarăşi în hibernarea creatoare şi/ sau în activitatea "civică" proPutere. Mulţumiţi că şi-au făcut datoria, au salvat (pentru a câta oară?) ţara de dezastrul totalitar. Simţul critic, atât de tocit împotriva opoziţiei antiBăsescu-PDL, va trece la odihna activă. Urletul indecent al procuroarei Macovei va cutremura justiţia română, care, brusc, se va lega singură (de frică) la ochi, devenind superIndependentă. Ecoul urletului populist va reverbera încă vreo două săptămâni de la re-pre-luarea Puterii: "Să ne salvăm ţaraaaa!" Macovei va avea o statuie în faţa Tribunalului Poporului, Pavelescu - reprezentantul debil al unui "partid istoric puternic" ce nu există, Neamţu, RMU, TRU şi tralala vor reînvia ministere şi camerele obscure din preajmă...
"Păsărică, nu fi tristă...", va fredona binedispus Băsescu, dimineaţa, la primul păhărel, prostovanii ăia de... cum ziceai că-i cheamă?, mă rog, ăia de la USLeu, s-au născut fără şansă. Sunt nişte securişti-activişti vopsiţi, ăia mai bătrâni, că ăia mai tineri sunt ca mine, adică din aceeaşi cloacă, numa' că lor le lipseşte ceva: nu sunt unşi cu toate putorile ca mine. I-am avut mereu la degetul mic. Numai o ţară ca România poate naşte oameni atât de puternici: i-am avut pe toţi! Toţi, toţi! Pricepi, Păsărică? Cel mai mişto i-am avut pe intelectuali!
Ia uite-i ce senini, mulţumiţi, paşnici sunt, să-i pupe Tata! Li se citeşte lumina mulţumirii împlinirii datoriei în ochi.
Visul utopic al statului de drept la români va adormi cuminte în braţele Preşedintelui. Din când în când, câte un coşmar rebel va tulbura somnul de veci al intelighenţiei. Mângăiată pe frunte, se va calma... Nu-i nimic, nu-i nimic, închideţi ochişorii, că şi dacă eraţi tinichigii, coafeze, tractorişti, vă iubeam la fel, poate chiar mai mult. Nani, nani... 
USLiştii vor fi ce au fost sau chiar mai mult: pentru a rămâne-n cărţi, se vor gudura principial pe lângă Putere, vor face paşi uşori şi graţioşi prin Parlament, să nu perturbe scenariul marii împliniri naţionale.
Hai, somn uşor naţiune, halal să-ţi fie! Ce-ţi mai place să le dormi... şi când te mai trezeşti uneori te uiţi la meci, pui de-un grătar şi-o bere, chibiţezi despre loviturile de stat, te plângi că n-ai Nobel pentru literatură. Cine-i mai poet, mai absolvent de liceu şi de doctorat ca românu', mai diversionist şi lipsit de consecvenţă în gândire şi acţiune ca românu'? Că de unde tradiţie instituţională de drept nu e, nici UE nu cere. UE vrea doar să o asculţi. Ai fost şi rămâi o ţară mică, la răscrucea tuturor vânturilor şi relelor. Intelighenţia din Ro de ce s-ar obosi să-şi educe concetăţenii? Este mai profitabil să sară ca arsă când îi sunt atinse privilegiile. Atunci devine brusc principială, apărătoare a Constituţiei şi tralala!
În loc să se fi delimitat dintru început de taberele politice securiste şi să fi propus o alternativă cu adevărat viabilă, s-a încurcat în propriile izmene. Şi de 22 de ani o tot izmeneşte în articole de presă şi în eseuri dăştepte
Se spune că o carte adevărată, bună, puternică se scrie cu sânge. O societate întemeiată măcar pe câteva principii morale autentice se construieşte tăind în carne vie. De ce stimată societate civilă nu ţi-ai dat sângele pentru Legea lustraţiei? De ce stimabililor tot îndemnaţi la alegerea Răului mic, doar când totul e la pământ, făcând pe pragmaticii (de parcă ne-am permite, mereu sărim etapele, mereu umplem formele altora cu nimicul nostru, care ne tot explodează în ochi), după ce un mandat întreg vă doare-n bască de ce se întâmplă?
Unde erai intelectualitate română în 1990, ce făceai? Unde erau membrii facţiunilor Securităţii şi Partidului ştim. Intuim.
Răspunzând decent, trecând prin filtrul căinţei, la această întrebare vom putea stabili o linie certă de la care se poate porni pe un alt drum. Acel drum ratat în decembrie 1989-ianuarie 1990, deoarece ai apucat, Intelectualitate (debilă, necinstită, care te tot întrebi de 22 de ani de ce nu ai un Havel!), pe sensurile indicatoarelor fixate de regimul care nu a murit niciodată, deşi Ceauşescu a fost executat.

Un comentariu:

  1. Există un scenariu şi mai masochist: cheliosul reconfirmat în funcţie cu 60% iar peste trei luni, la alegerile parlamentare, USL victorios cu... 60%. Atunci veselie!

    RăspundețiȘtergere