Nationalité: REFUGIE ROUMAIN

reproduc un text mai vechi, apărut în revista „Cuvântul”, noiembrie 2007,

în contextul primirii în primăvara acestui an a cetăţeniei moldovene de către Paul Goma, o cetăţenie care nu a schimbat faptic cu nimic statutul de azilant politic în Franţa, pe care scriitorul îl are de aproape 36 de ani (1977-2013) în raport cu statul român, forţe guvernamentale şi ne... fac tot posibilul să întârzie, să pună beţe în roate înfiinţării de facto la Chişinău a Centrului de studii "Paul Goma"; nu ştiu în ce măsură se teme cineva de studierea crimelor comunismului pe teritoriul Basarabiei şi al Bucovinei de Nord (s-a văzut limpede că în România studiul represiunii comuniste nu a avut urmări palpabile, ci doar răzleţe treziri de conştiinţă, nicidecum construirea unei pedagogii naţionale), cât de prezenţa în carne şi oase pe teritoriul Republicii Moldova a lui Paul Goma.

Pe 2 octombrie 2013 Paul Goma împlineşte 78 de ani. 

După 30 de ani de refugiu politic

Né(e) le 02-10-35 à: MANA

Pays: ROUMANIE

Nationalité: REFUGIE ROUMAIN

Sexe: M

Date d’entrée en France: 00-11-77

Ce document est délivré pour les pays suivants:

Tous pays sauf ROUMANIE

La aproape 18 ani de la dispariţia oficială a comunismului în România, Paul Goma – unul dintre cei mai mari scriitori români postbelici şi singurul opozant anticomunist consecvent propriei cauze – are, încă, statut de refugiat politic. Pe 20 noiembrie 2007 se împlinesc 30 de ani de când Paul, Ana-Maria şi Filip Goma au ajuns la Paris şi au cerut azil politic. De atunci, statul comunist – prin Securitate, prin criminalii plătiţi şi sinecuriştii săi – a încercat să-l anihileze, apoi statul de drept român şi-a dat silinţa să-l umilească în permanenţă, vorbind despre moralitate fără să o practice. Peste toate se adaugă acuza de antisemitism pe care a oficializat-o chiar Uniunea Scriitorilor Români, prin vocea lui Nicolae Manolescu (deşi nu a găsit resursele intelectuale – istorice, morale, profesionale – de a restabili o situaţie nedreaptă la care au contribuit din plin scriitorii în 1977). USR a dat curs în toamna anului 2005 unei sesizări a Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, care îl acuza pe Paul Goma de antisemitism, în urma publicării de către Liviu Ioan Stoiciu a unui fragment de Jurnal în revista „Viaţa Românească”. L.I. Stoiciu a fost decăzut din funcţia de redactor-şef, iar lui Paul Goma i s-a lipit eticheta de „antisemit”. La iniţiativa lui Valerian Stan, împreună cu Dan Culcer, O. Nimigean şi Mircea Stănescu am redactat un Apel pentru repunerea în drepturile de cetăţeni români a lui Paul Goma şi a familiei sale, care a circulat mai degrabă pe căi internetice. Cele peste 540 de semnături nu au impresionat instituţiile noastre centrale. Pe 19 septembrie 2006 am trimis textul Apelului şi Lista semnăturilor în plicuri „recomandate cu confirmare de primire” către cele trei puteri ale statului de drept: Preşedinţie, Guvern, Camerele Parlamentului, Ministerul Justiţiei. Singurele semnale oficiale sunt confirmările de primire şi câteva adrese: „răspuns-sesizarea” din partea Direcţiei Relaţii cu Publicul a Guvernului României (5 oct./ Nr. 16/6689/A – 20.09.2006): „memoriul dumneavoastră... a fost transmis, spre competentă soluţionare, MINISTERULUI JUSTIŢIEI, solicitând luarea măsurilor legale ce se impun...”. Reacţia Ministerului Justiţiei a fost stupefiantă. Am fost sunată pe telefonul personal de unul dintre secretarii ministrului de atunci, care a încercat să mă convingă să-l consiliez pe Paul Goma să depună cerere de obţinere a cetăţeniei, în nume personal. I-am răspuns că adresa trimisă de mine funcţionează ca petiţie şi că aştept un răspuns oficial. Care a sosit, semnat de Monica Macovei. Dar nu mai reieşea acelaşi lucru. Paul Goma figura acum în scriptele Ministerului Administraţiei şi Internelor „cu statut de cetăţean român, conform art. 34 din Legea nr. 21/1991 a cetăţeniei române...” (Nr. 90 980/2006). Camera Deputaţilor a răspuns scurt: „...a fost transmisă COMISIEI PENTRU DREPTURILE OMULUI, CULTE ŞI PROBLEMELE MINORITĂŢILOR NAŢIONALE, a Camerei Deputaţilor” (Nr. 54C/31467/1970/2006), numita comisie răspunzând: „...reabilitarea domnului Paul Goma putându-se realiza exclusiv pe cale judecătorească... Comisia noastră şi Parlamentul, în ansamblu, nu se pot substitui puterii judecătoreşti”. (Nr. 25/854/15.11.2006)

Pe 20 noiembrie 2006 am depus la Preşedinţia României (Nr. 36 869/ 20.11.2006), împreună cu Valerian Stan, Elena Andronache, Ghenadie Brega şi Mircea Stănescu, o nouă petiţie prin care îi ceream preşedintelui României să dea un răspuns legal, în conformitate cu Ordonanţa nr. 27/2002, privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor. Nu am primit răspuns nici până azi... Este cu atât mai greu de înţeles cu cât la 7 noiembrie 2006 Traian Băsescu îi adresase lui Paul Goma o scrisoare în care spunea: „Vă mărturisesc că am fost surprins de faptul că această situaţie nu şi-a aflat până acum o soluţionare corectă. Consider că răspunsul la solicitarea dumneavoastră reprezintă o urgenţă morală pe care autorităţile în drept ale statului român trebuie să şi-o asume...”.

Politicienii aflaţi în treabă pe banii noştri sau intelectualii care scriu din tot soiul de inerţii ar trebui să pornească în demersurile lor de la câţiva termeni-cheie: refugiu politic (nu exil!), repunere în drepturi (de reabilitat să se reabiliteze statul român!), condamnarea comunismului (prin gesturi simbolice şi materiale, care cer voinţă politică, şi nu prin propagandă). Două lucruri sunt certe: 1. statutul de refugiat politic presupune că în momentul în care ai călcat pe teritoriul altei ţări cerând azil politic ai pierdut automat cetăţenia statului de origine. [aici am comis o eroare, azilanţii politici nu mai pot călători pe teritoriul statului din care s-au refugiat; între timp, studiul dosarelor pe numele lui Paul Goma, deschise de Securitate, au transformat o ipoteză de lucru în convingere: problema cetăţeniei române a lui Paul Goma şi a familiei sale este subsecventă complexităţii planurilor de măsuri adoptate şi puse în practică de Securitate pentru compromiterea şi anihilarea scriitorului opozant – notă  8 sept. 2013] 2. Paul Goma nu a făcut cerere de renunţare la cetăţenia română, după cum nu este responsabil de tratamentul terorist la care l-a supus regimul comunist de la Bucureşti.

Aşa încât, după 30 de ani de refugiu politic, tocmai pentru că nu a putut fi folosit în scopuri politice şi politicianiste, Paul Goma încă este un condamnat fără patrie, într-o Europă Unită în care România este parte.

Paul Goma este umilit pe toate căile oficiale, deoarece a rămas instituţia morală pe care o cunoaştem din toate scrierile sale şi îi va incomoda mereu pe aceia care supravieţuiesc sau trăiesc bine de pe urma unui postcomunism ce nu se mai încheie.