patrie pentru tatăl meu
să plângi de oboseală în răgazul dintre neputinţă şi lacrimi. vecinii de la
bloc nu se pot conecta deplin la ficţiune. deranjaţi de muzica simfonică îţi bat în calorifere. ei nu
ştiu că eşti atât de obosită. tatăl tău se stinge undeva departe de nefericita
asta de ţară. Bucureştiul e un oraş cum nu e altul. o capitală în care mizeria
este atât de rezistentă la cultură. niciun concert de vioară nu poate ridica oboselii
tale ziduri până la ceruri. înăuntrul cărora să şopteşti: aici e sânul patriei
tale tată.
iart-o.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu