Cu ani în urmă am scris versurile de mai jos, având în ochii minţii imaginea avioanelor de vânătoare de noapte americane din al Doilea Război Mondial... Sâmbătă, 2 iunie 2012, frunzărind ultimul volum de poezie al lui Daniel-Silvian Petre, Peace off, am dat peste Black Widow a lui: Atârn în plasele patului/ conjugal/ ca un cadavru/ perfect conservat/ în alcooluri scumpe/ Copil supradotat/ necesit urgent/ transplant/ de văduvă ...
Nicio legătură cu "văduvele" mele, dar brusc, mi-am amintit de lansatoarele de moarte...
Sunt extenuată sufleteşte şi mintal azi de puşcăriile comuniste. Cui pe cui se scoate. Câteva cuvinte despre moarte, nedreptate şi traumele ruperii.
„black widows”
sfâșie noaptea cea mai grea
ciorchini explozivi pe
cerul încă liber al unei ţări mici
luminează apocalipsa
refugiaților fără patrie
cişmigiul lăfăie-n flori monumentele
celor care au apăsat pe buton.
amintirea cruntă a unei ape-
inimă pentru două maluri siameze
pe brațele ei zace mormântul drepţilor
vuietul morţii sfârtecă şi azi subţiorile văzduhului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu