duminică, 29 iulie 2012

Între senzaţii şi certitudini

Prietena mea Adriana Brăescu îmi dă pe facebook un răspuns ce mă pune pe gânduri. Dacă ar fi să glumesc, aş spune că pusul pe gânduri e un prim semn că ies din "gloată", fiind cât de cât pe placul ei.
Spusesem, între altele, că:
E uşor să vânturi vorbe şi hârtii. Este greu, uneori inuman, să te ocupi de studiul comunismului şi de recuperarea memoriei acestei traumatizate şi traumatizante epoci totalitare. Adică Băsescu este anticomunist? Trebuie să fii incult şi idiot să faci o asemenea afirmaţie. 
Ce a deranjat aici? Nu atât afirmaţia că Băsescu n-ar fi anticomunist, ci, mai ales, ultima propoziţie, de care unii s-au simţit vizaţi. Bănuiesc că nici ei nu cred că Băsescu este anticomunist, dar susţinându-l pe acesta au fost lezaţi prin solidaritate... 
Cum să fie Băsescu anticomunist? Prin ce fapte anticomuniste? Ca să fi făcut gesturi împotriva regimului comunist, acestea ar fi trebuit să se consume înainte de 1989...
Aceeaşi întrebare poate fi pusă în legătură cu mulţi dintre susţinătorii lui, figuri ce emit opinie publică, sugerând ori susţinând că au fost opozanţi/ dizidenţi/ rezistenţi...
Deci: eşti incult şi idiot şi, adaug acum, rău intenţionat dacă afirmi că Traian Băsescu este anticomunist. Ştiu că este o exprimare frustă, dar este pe măsura evenimentelor care ne-au perturbat viaţa.
Prietena mea a postat pe pagina unde făcusem comentariul de mai sus: 
‎"Gloata este cel mai prost intelept al dreptatii (Seneca). Ferește-te totdeauna de gloatã, dacã nu ești un duh puternic spre a putea impune gloatei cu tãrie drumul ordinei, al disciplinei și al judecãții sãnãtoase!
Ferește-te totdeauna de gloatã când este împinsã de curiozitate, de foame, de urã, de rãzbunare sau de nebunie.
Ferește-te totdeauna de gloata dezlãnțuitã condusã de mincinoși, de cãlãi și de demagogi, fiindcã totdeauna va ajunge la fapte de cruzime neînchipuitã și îngrozitoare.

Pentru cã gloata dezlãnțuitã nu mai are creier. Ci numai pântec și pumni.
Nu poartã flori ci numai pari și pietre." Traian Dorz
Neînţelegând unde bate, pentru că este o formulă generalizatoare ce trebuie aplicată unei realităţi sau împrejuriră anume, am spus: mai rămâne să stabilim care-i gloata, apoi continuăm...
La care Adriana răspunde:  
"gloata este un grup de forme de viata ale caror reactii sunt consecinta a doua "senzatii" - frica si / sau placere - cu centrul in cele mai vechi structuri ale creierului. In momentul in care inveti sa folosesti scoarta cerebrala (o structura mai noua) creste si probabilitatea de a iesi din gloata... Problema e ca folosirea acestei structuri cere extrem de multa energie, resurse... ganditul este extrem de obositor...Iar ganditul in grup este o operatiune aproape imposibila..."

Îi răspund aici, nu pe facebook, unde replicile sunt scurte şi se "pierd":
Interesant, Adriana, dar asta merge în literatură; frică simţi şi când traversezi strada, aştepţi salariul diminuat, eşti bătut în anchetă, când câştigă Iliescu sau alţii alegerile ori planează spectrul lui Vadim sau Becali etc. pe deasupra unei Românii intoxicate mediatic etc. etc. După cum, plăcere poţi simţi în infinite împrejurări. Nu poţi stabili concluzii generalizatoare pornind de la două senzaţii (care nu se instalează în tine doar dacă eşti băsist sau uselist, pentru că nu este obligatoriu să fii nici una, nici alta, şi totuţi să ieşi la vot într-o situaţie în care a sta acasă echivalează cu a-ţi nega civismul şi dorinţa de a trăi în democraţie, voinţa de a te implica; exprimându-ţi votul, fie că îl dai lui Băsescu, fie că îl dai lui Antonescu, asta arată că nu eşti "turmă", "gloată" etc., ci că, oricât de imatur politic, eşti capabil de gestica democratică). "Gloată", Seneca ori Traian Dorz, ai dreptul să fii luat în seamă. Gloata este un eufemism. A devenit periculos în ultima vreme să considerăm că tot ce nu seamănă cu noi este gloată, prostime, "popor" (ghilimetat, deoarece termenul e folosit tot mai peiorativ, limba de lemn l-a golit de conţinutul firesc, iar acum adepţii europenismului de fală îl atribuie arsenalului demagogic; ne-am mutat într-o ficţiune ce se derulează după bunul plac al celui care emite: cuvintele nu mai au proprietăţi naturale pentru că nu mai ştim ce este natural. Şi-au pierdut corporalitatea şi au fost transformate în mijloace, în ceea ce Françoise Thom a numit "vehicul al ideologiei").
Din nefericire, am citit atâtea calamităţi în ultima vreme, din partea unor oameni pe care îi plac. Unii, apropiaţi, m-au rănit de-a dreptul. 
A fost nevoie de această împrejurare ca să ne defulăm toate neputinţele. Pentru că oameni care pretind că sunt anticomunişti (ce glumă sinistră, n-au fost înainte de 1989, în timpul regimului comunist, dar sunt azi, în timpul unui regim în care te poţi exprima, totuşi, liber) încearcă să închidă gura altora care, de bine, de rău, nu au fost nici adepţi ai lui Băsescu şi nici ai PSD. Niciodată! 
Ştiu Adriana că ai citit memorialistică de închisoare, că familia ta a avut de suferit, de aceea, ştiu că ştii: putem afla lucruri pe care nu le-am crezut posibile. De-a dreptul neverosimile pentru unii (care credeau că Steinhardt a scris "Jurnalul fericirii" în puşcărie ori nu auziseră de Vasile Paraschiv până când s-au apucat să strângă echipa pentru Raportul de condamnare a comunismului! altă glumă sinistră, la care au râs numai ei) Cum ar fi: un deţinut politic rugându-se în genunchi ore în şir la căpătâiul unui alt deţinut, muribund, şi de altă credinţă; un altul care şi-a tăiat venele încercând să-şi salveze colegul de casimcă, dându-i sângele său; deţinuţi atrofiaţi şi îmbolnăviţi de foamea planificată din puşcării şi care au refuzat să colaboreze cu administraţia şi cu Securitatea în schimbul unei gamele cu arpacaş; femei zdrobite în bătaie şi chiar violate în anchetă care au refuzat să semneze declaraţii mincinoase. Tuturor le-a fost frică.
Frica şi plăcerea sunt senzaţii prezente într-un număr greu de stabilit de stări şi împrejurări. M-aş lămuri dacă ai fi de acord să explicitezi ce ai scris mai sus.

11 comentarii:

  1. Încerc sa definesc ca anticomunist, în ziua de azi, un om care înțelege cum s-a instalat comunismul într-o țară, știe cum a stăpânit până în anii `90, e conștient ca mentalitatea comunista e responsabila de dezastrul politic, economic ce continua încă și, în consecință, este împotriva acestor stări și fapte.Cum iți exprimi acest anticomunism? Dupa mintea și priceperea fiecăruia. Se poate mima anticomunismul? Bineînțeles, iar comuniștii sunt maeștrii în asa ceva. Suficient sa revezi, pentru exemplificare, aplauzele si expresiile la un congres PCR.

    RăspundețiȘtergere
  2. Uite ca ies din "privat" :-)
    Unul dintre marile dezvantaje ale limbajului articulat, considerat "superior" (cui?) este ca fiecare dintre noi atribuie unui anumit cuvant alte semnificatii. Cred ca de aici pornesc si nenumaratele "dispute" interminabile pe diverse subiecte. De exemplu, "idiot" inseamna, la origine, persoana fara vreun talent special, om obisnuit. Reactia celor care s-au considerat jigniti provine, probabil, din orgoliul care ne "mananca" substanta.
    Nu cumva "beneficiem" de o doza prea mare de orgoliu? Am mai scris asta pe undeva, dar o sa ma repet: am crescut ca puii de pisica dintr-un experiment - in custi cu dungi, cu mancare si apa in dungi. Scosi din cusca, pisoii deveniti pisici nu au stiut nici macar sa-si tina echilibrul... Ceea ce experimentam acum nu este nici macar democratie - ce e aia democratie, in fond, multi voteaza dupa cum vine papica... Nu poti pretinde ca traiesti democratic cat timp nu esti educat in acest sens - sa votezi in cunostinta de cauza, responsabil, pentru ca toata hartia si stampilele si jandarmii si sectiile de votare, toate sunt platite cu banii tai de contribuabil amarat, pe care statul il dijmuieste pentru ca vrea sa se simta om intre ai lui... Sa aibe dreptul sa maraie, dar si sa fie protejat, sa i se puna un termometru de catre o persoana calificata...
    Problema e ca ce ni se intampla este tot un experiment, construit pe baza celui anterior - ne simtim in siguranta la vederea dungilor...
    Ceea ce m-a frapat cel mai mult a fost faptul ca fostii detinuti politici sunt si ei impartiti in tabere - cei care au rezistat pana la capat, si cei care au colaborat (mai mult sau mai putin dovedit, dar uite pana unde s-a ajuns cu intoxicarile). Suntem elevii unei scoli unde am invatat o istorie falsa, o literatura infestata, o atitudine "moral-cetateneasca" mereu contestabila - tot ce faceam / gandeam era supravegheat, criticat, "ajustat" (la nevoie). Cel mai grav este ca parintii nostri ar fi zis merci daca am fi terminat o Stefan Gheorghiu, pentru ca sa avem ce pune pe masa... Poate ca mai e nevoie de 200 de ani pentru vindecare?
    Revenind la discutia despre frica si placere,
    la baza tuturor reactiilor noastre stau, pana la urma, niste procese chimice. Dar unii dintre noi, asa cum ai spus si tu, le-au ignorat. Ce frica trebuie sa-i fi fost lui Liviu Babes, cand si-a dat foc pe partie! Majoritatea, insa, a preferat sa nu se uite si sa nu comenteze... de frica...
    "Gloata" este nu neaparat o masa de prosti (iarasi, un cuvant cu multiple semnificatii, care pot fi si jignitoare) ci o stare... Esti gloata cand devii manevrabil, santajabil, usor de momit cu o bucatica de paine, mai alba decat cea a vecinului. Socrate a fost condamnat la sinucidere de proprii concetateni, care au votat pentru asta... Cand si-au dat seama de ceea ce au facut, era prea tarziu. Asta e gloata - oameni care renunta la capacitatea de a gandi pentru ca nu mai au nici frica si nici placerea propriilor pareri.

    RăspundețiȘtergere
  3. Imi dau seama ca nu am detaliat suficient subiectul despre frica si placere. Atunci cand le-am mentionat, ma refeream la reactiile primare - de exemplu, frica pe care o simtim toti la cutremur - reactia primara, asa-numita "fuga sau lupta" a oricarei fiinte (in cazul fricii). De aici, si teama, si placerea capata nuante, in functie de caracterul si de educatia fiecaruia... Secretul dominatiei este sa stii sa jonglezi cu teama si cu placerea la nivel de mase.

    RăspundețiȘtergere
  4. Adriana, aşteptam cu nerăbdare de la tine aceste detalieri, pentru că postarea de pe facebook era foarte general exprimată, deşi o scrisesei sub câteva fraze ale mele în care fac trimiteri punctuale.
    Am lucrat împreună, îţi cunosc preocupările, ştiu cât de bună profesionistă, de sensibilă şi altruistă eşti. Mă bucur că ai ieşit din privat, aşa cum zici tu.

    RăspundețiȘtergere
  5. Înţeleg ce vreţi să spuneţi dle Vasilescu,însă eu agreez o altă înţelegere a anticomunismului, aceea pe care am scris-o mai sus. Îmi place să cred că un om care nu acceptă totalitarismele, trăind în afara lor, este un om normal. Un om care a ieşit din totalitarism fără să fi făcut un gest minimal de punere în discuţie a regimului ori de împotrivire la acest regim nu putea fi anticomunist. Cu atât mai puţin după ce regimul a încetat să mai funcţioneze (măcar la nivel oficial). Este un nonsens să te consideri anti- ceva în absenţa acelui lucru, regim, sistem. Iar pentru noi, ieşiţi de curând orbecăind din comunism, este periculos să amestecăm aceste aspecte. Pentru că, iată, numai cine nu vrea nu se consideră anticomunist, ştiind că asta aducea cândva credit moral. După 1989 aduce numai derută, diversele facţiuni, aripioare şi fracţiuni ale Securităţii şi partidului s-au infiltrat peste tot şi au preluat aproape tot. Nu ne-a mai rămas decât să gândim cu minţile noastre, dacă ne ţin. Poate că Adriana are dreptate şi avem nevoie de vreo 200 de ani ca să ne putem considera imunizaţi împotriva maladiei comuniste.

    RăspundețiȘtergere
  6. Azi (tocmai azi), pe HBO a fost "Autobiografia lui Nicolae Ceausescu" de Andrei Ujica, la care m-am uitat impreuna cu fiica-mea (care face 11 ani in august). Am incercat sa ii explic imprejurarile in care am acceptat ce ni s-a intamplat. Nu am reusit sa gasesc nicio justificare rationala... Mai ales ca au existat oameni care s-au impotrivit. Am gasit, insa, o comparatie - cu fosta ei clasa din "primar", cand copilul cu parintii cei mai potenti financiar ii pocnea pe toti ceilalti, stiind ca nu va avea de suferit. Fii-mea statea cu el in banca si "si-o lua" in fiecare zi. Am intrebat-o: de ce nu te fereai? Ce crezi ca mi-a raspuns? "Daca stateam, ma lovea o singura data - daca ma feream, ma lovea de mai multe ori..."
    Suntem un popor de victime si de calai?

    RăspundețiȘtergere
  7. Miruna este mai mare cu o lună decât Pavel... Să ne trăiască! îţi aminteşti cum îi căram după noi la editură, pe vremea când lucram fără odihnă la manuale (eu la istorie, în speţă, tu la biologie)? Poate că pe vremea aceea încă mai credeam că participăm la un proces fast pentru semenii noştri. Dar ne-am lovit cu timpul de inerţia din sistem, de mitocănia, aroganţa, cinismul, lipsa de profesionalism, corupţia celor meniţi să "implementeze" norme europene în învăţământul nostru. În ultimele două decenii s-au schimbat de atâtea ori regulile (de câte ori s-a schimbat ministrul)... fiecare guvern a venit cu o "noua" viziune. Cum naiba să avem un sistem serios, aşezat de învăţământ? Dimpotrivă, este unul care-şi hrăneşte şi devorează din mers acoliţii şi victimele. Tocmai discutam pe facebook despre lipsa de instruire a românilor. Deşi, ne place să ne lăudăm cu supradotaţii...

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu suntem popor de victime şi călăi, în orice caz, nu ne putem limita la o astfel de expresie. Toate popoarele au sau au avut victime şi călăi... Sunt cazuri - cum a fost al Mirunei, la şcoală - ce trebuie tratate fără prejudecăţi, dar prin intervenţie hotărâtă. Dacă profesorul, care se presupune că trebuie să ştie ce se întâmplă în clasă, nu e în stare să rezolve, trebuie să intervină foarte decis părinţii.

    RăspundețiȘtergere
  9. Nu m-a deranjat atat de mult situatia - in fond, si noi am trecut prin asta, "Imparatul mustelor" e extrem de actual (si va ramane). Pur si simplu am abandonat scoala si ne crestem copiii in alt sistem.
    M-a uluit, insa, reactia la violenta cu care copilul isi "gratula" colegii, si indiferenta invatatoarei... Dar nu asta vreau sa remarc, ci asemanarea cu societatea adultilor. Nu cumva, cu ajutorul scolii, invatam sa acceptam o societate defecta, in loc sa facem efortul de a o reformula?

    RăspundețiȘtergere
  10. Cum sa nu-mi amintesc? Ce dezamagita am fost de manualul de a XI-a de Bio, care a trebuit sa "respecte" programa aceea de 2 lei (vechi), ce mirata am fost ca criteriul esential in alegerea unui manual a fost pretul (inventia Andronescu) - o, dar manualele primite de Miruna (si de Pavel al tau, cel frumos rau) in ciclul primar, o adevarata "desfatare"...

    RăspundețiȘtergere
  11. Cred că anii în care am redactat manuale de istorie, limba şi lit română, religie, educaţie civică, istoria romilor şi atâtea altele mi-au secat, pe de o parte, multe energii, pe de altă parte, mi-au ascuţit la maximum unele zone ale discernământului. În puţine locuri am întâlnit, însă, atâta mizerie concentrată, aşa cum am constatat că există în sistemul educaţional (mai propriu spus: Reţeaua...) Ai dreptate, "cu ajutorul scolii, invatam sa acceptam o societate defecta"...

    RăspundețiȘtergere