 | ||
|
echilibristică pe
linia orizontului
(pseudobaladă
pentru Craiova)
la capătul
orizontului acolo
unde cerul şi câmpia
se întrepătrund
ca îngheţata de
fistic şi vanilie
oraşul câmpiei te aşteaptă
cu istoria
lui prăfuită
pe care unii o numesc măruntă
încrezuţii nu înţeleg câmpia
e de ajuns să urmăreşti venirea ploii
în iunie pe
drumul ca o dâră de avion
între satul de
câmpie şi oraşul de câmpie
din vâltoarea
maşinii se răstoarnă
norii munţi cu creste
pleşuve
deasupră-ţi întoarsă
câmpia
concert de
clarinet în aer liber
sevele pământului
atrăgând ploaia din
pământ către cer
sus verde ca în iunie dedesubt
alb ca în ianuarie
e atât de imberbă
câmpia
în Oltenia
poţi să ţipi cât să
cutremuri
orizontul răsăritul şi
asfinţitul
nu vor fi mai vii de atât
nici Mozart nu
s-ar auzi mai puternic
între anotimpuri
sus-jos-muntele-câmpia
sunt iluziile
conformiştilor
oraşul este
frumos şi viu
dar voi nu aţi
lipit încă
timpanul de inima
lui
între cer şi
pământ
între pământ şi
cer
oraşul este linia
orizontului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu