vineri, 13 ianuarie 2012

patrie pentru tatal meu




patrie pentru tatăl meu

să plângi de oboseală
în răgazul acela în care măsori
neputinţa în lacrimi şi
vecinii de la bloc nu se pot conecta deplin
la ficţiune
deranjaţi de muzica simfonică
îţi bat în calorifere
ei nu ştiu că tu eşti atât de obosită
că tatăl tău se stinge undeva
departe de nefericita asta de
ţară
Bucureştiul e un oraş cum nu e altul
o capitală în care mizeria este atât
de rezistentă la cultură
tu eşti atât de obosită
niciun concert de vioară nu poate
ridica ziduri până la ceruri
înăuntrul cărora să şopteşti:
aici e sânul patriei tale tată
iart-o.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu