joi, 31 mai 2012

spovedania tăcerii


tuturor oamenilor-oameni cunoscuţi şi necunoscuţi, datorită exemplului cărora, în cele mai teribile momente, putem rămâne agăţaţi de condiţia umanităţii noastre, aşa încât să nu ne pierdem cu totul... 

spovedania tăcerii

Să mă bucur de vedenia ta
fiinţă pătrunsă printre gratii în lumea de întuneric
or să te mistui
în ziua aceea soarele fu înghiţit de înfometare
ghearele deveniră vietăţi
ochii îmi lăcrimau limfa
nebunia ţâşnea din amintirea
ancestrală a animalului perfect
Ochii mici şi negri pot fi mai calzi
decât sângele meu de reptilă
suflet speriat şi liber în grota de
criminal-bandit-scursură a umanităţii
Trag tineta din colţul mort al hrubei
şi cad în genunchi
scârba-de-om pândeşte-n zadar
prin ochiul dracului
mă aşez pe locul umed al murdăriei mele
şi Te invoc
Dumnezeule unde eşti
tu cel fără de spaţiu
materie
timp
mă rog întru Tine
pe urma fecundă a murdăriei mele
subţiez sângele din ochii bestiei
ce şi-a sugrumat impulsul în gheare
Rostisem adevărul cu mult înainte 
să se piardă în lume
Dumnezeu creştin şi păgân
de atunci mă agăţ de ochii tăi mici
negri şi limpezi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu