tuturor oamenilor-oameni cunoscuţi şi necunoscuţi, datorită exemplului cărora, în cele mai teribile momente, putem rămâne agăţaţi de condiţia umanităţii noastre, aşa încât să nu ne pierdem cu totul...
spovedania tăcerii
Să mă bucur de
vedenia ta
fiinţă pătrunsă printre gratii în lumea de
întuneric
or să te mistui
în ziua aceea
soarele fu înghiţit de înfometare
ghearele deveniră
vietăţi
ochii îmi lăcrimau
limfa
nebunia ţâşnea din
amintirea
ancestrală a animalului
perfect
Ochii mici şi
negri pot fi mai calzi
decât sângele meu
de reptilă
suflet speriat şi
liber în grota de
criminal-bandit-scursură
a umanităţii
Trag tineta din
colţul mort al hrubei
şi cad în
genunchi
scârba-de-om pândeşte-n
zadar
prin ochiul
dracului
mă aşez pe locul umed
al murdăriei mele
şi Te invoc
Dumnezeule unde
eşti
tu cel fără de spaţiu
materie
timp
mă rog întru Tine
pe urma fecundă a
murdăriei mele
subţiez sângele
din ochii bestiei
ce şi-a sugrumat
impulsul în gheare
Rostisem adevărul
cu mult înainte
să se piardă în lume
Dumnezeu creştin
şi păgân
de atunci mă agăţ
de ochii tăi mici
negri şi limpezi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu