vineri, 3 august 2012

MURDĂRIA NOASTRĂ MORALĂ STRUCTURALĂ

Aici este cheia înţelegerii situaţiei din România: 
"A doua cea mai săracă ţară din Europa, România a aderat la UE împreună cu Bulgaria în 2007. Niciunul dintre cele două state nu era suficient de pregătit pentru aderare, dar admiterea în cadrul Uniunii Europene a fost percepută drept o manevră geopolitică inteligentă în competiţia pentru influenţa în Balcani cu Rusia lui Vladimir Putin", explică The Guardian." 

Ne-am grăbit la trufandale (integrare), deşi nu eram capabili să ne mai producem pâinea. Ne-am grăbit să urcăm muntele spre crestele înflorite, fără să tăiem buruienile de la poalele muntelui. O ţară bolnavă şi sărăcită economic, cultural, moral, ce s-a repezit să devină  "europeană" şi "atlantică". De aproape 23 de ani ne străduim să împingem gunoiul sub preş, construind deasupra lui forme frumoase, precum cele occidentale, însă goale. Iar azi aruncăm vina pe "popor" că are mentalitate comunistă, după ce a fost împins să voteze de formă principii pe care nu le putea digera, pentru că nu avea structura potrivită, nu a avut educaţia potrivită. Cine trebuia să educe acest popor, privit ca o turmă? Iar ne spălăm pe mâini, "noi, intelectualii", cu sau fără papioane, pro- sau antibăsişti? La ce să ne aşteptăm când defilăm prin lume cu câteva excepţii, iar acasă ne prefacem că nu vedem MURDĂRIA MORALĂ STRUCTURALĂ ŞI SĂRĂCIA? Am fost coordonaţi să reacţionăm numai la triumfalisme, de genul: echipa de gimnastică face carieră internaţională, câţiva copii sunt olimpici la matematică, ICR a tradus câţiva scriitori etc. etc. Gunoiul nu mai are loc sub preş. Am făcut câteva piruete, minţindu-ne că suntem democraţi, că am condamnat comunismul, că suntem talentaţi (inclusiv în a minţi, în a acoperi murdăria morală a securismului şi colaborării) şi că asta e tot ce contează. Dar pe ei, pe europenii din grupa mare nu i-am păcălit, au ştiut mereu cum stă treaba. Marea lor vină este că au încercat să ne manipuleze, ştiind că ne mint, că nu au strop de încredere în noi. Aveau şi au câteva interese majore aici. Dar asta nu era o surpriză, nu-i aşa? Ne-au minţit şi manipulat şi altă dată. Ne-au minţit să-i aşteptăm şi au venit. După 45 de ani. Pentru ei, totul se reduce la securizarea frontierei cu Moscova. De aceea, azi când ne trag atât de urechi nu sunt cu adevărat oneşti, pentru că aproape nu mai avem resurse naţionale - le-am vândut cu ştirea şi acordul şi concursul lor, justiţia este un eufemism pentru o cloacă în care uneori, accidental, se mai întâmplă şi mărunta dreptate, sistemul educaţional este la pământ, iar românul este o marionetă buimăcită de maşinăria diversiunilor din toate părţile. Şi asta pentru că nu mai poate avea încredere cu adevărat în nimeni. Pentru că fusese obişnuit să nu aibă încredere în nimeni, înainte de 1989. Falsa revoluţie l-a dezorientat de tot. S-a aruncat cu toată energia pe care o acumulase, stând pe burtă sau capră, în democraţia de tranziţie. Fiecare a priceput ce a putut din neaşteptata libertate de exprimare. Partidul comunist s-a concentrat în FSN, apoi s-a redirecţionat în PSD şi PDL, "partidele istorice" - PNŢCD şi PNL au fost infiltrate de Securitate, primul sfârşind lamentabil. Al doilea pare să-şi dea obştescul sfârşit politic zilele astea, dacă oamenii cu mai multă minte din conducerea lui nu-şi dau seama cât au (de)căzut. 
Facţiunile securiste, precum PMR, nici nu le iau în calcul.
La ora adevărului maxim - care nici măcar acum nu este acceptat! - gunoiul s-a revărsat de sub preş şi riscă să ne sufoce. Nu l-am aruncat când trebuia. Nu am vrut să separăm apa de mâzgă. Punctul 8 de la Timişoara nu le-a priit multor luptători de azi pe baricadele europenismului, ce să mai spun de indivizi ca Iliescu şi găştile lui... Partidul Naţional Ţărănesc a murit, dar nici liberalii să nu realizeze marea cumpănă în care suntem? Dacă tot le place să se revendice de la Brătieni... Ionel Brătianu a fost un om şcolit şi cu demnitate, cu viziune politică şi cu o mare capacitate de a lua pulsul clipei istorice. Dincolo de clişeele întreţinute de adversarii politici şi de istoriografia comunistă, Brătienii au făcut istorie. Istoria la care ne referim ţanţoşi, când ne convine. Crin Antonescu nu este nici măcar şoferul vreunui Brătianu, iar alianţa cu PSD este o crimă împotriva interesului românităţii şi a intereselor naţionale, dacă nu se dezmeticesc la timp. Avem nevoie de o adevărată mişcare liberală în România, despărţită de pesedism, de discursurile fals naţionale. Trebuie să ne distanţăm de falsul discurs apocaliptic pedelist şi de răcnetul tovarăşilor de drum tineri, de ochii ieşiţi din orbite ai procurorilor de pe vremuri, deveniţi azi apărători ai democraţiei, de ateii înrăiţi care azi cad în genunchi pupând icoanele, cu lumânări în mână. Nici unii, nici alţii nu au căderea morală de a aiuri minţile românilor, transformaţi în masă de manevră pentru interese pe care numai beneficiarii din diversele minorităţi partinice sau transpartice le cunosc.  

Punctul 8 din Proclamaţia de la Timişoara: "Legea electorala sa interzica pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura, pe orice lista, al fostilor activisti comunisti si al fostilor ofiteri de Securitate. Prezenta lor in viata politica a tarii este principala sursa a tensiunilor si suspiciunilor care framanta astazi societatea romaneasca. Pana la stabilizarea situatiei si reconcilierea nationala, absenta lor din viata publica este absolut necesara. Cerem, de asemenea, ca in legea electorala sa se treaca un paragraf special care sa interzica fostilor activisti comunisti, candidatura la functia de presedinte al tarii. Presedintele Romaniei trebuie sa fie unul dintre simbolurile despartirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vina. Stim cu totii in ce masura era conditionata viata individului, de la realizarea profesionala pana la primirea unei locuinte, de carnetul rosu si ce consecinte grave atragea predarea lui. Activistii au fost insa acei oameni care si-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist si a beneficia de privilegiile deosebite oferite de acesta. Un om care a facut o asemenea alegere nu prezinta garantiile morale pe care trebuie sa le ofere un Presedinte. Propunem reducerea prerogativelor acestei functii, dupa modelul multor tari civilizate ale lumii. Astfel, pentru demnitatea de Presedinte al Romaniei ar putea candida si personalitati marcante ale vietii culturale si stiintifice, fara o experienta politica deosebita. Tot in acest context, propunem ca prima legislatura sa fie de numai doi ani, timp necesar intaririi institutiilor democratice si clarificarii pozitiei ideologice a fiecaruia dintre multele partide aparute. De-abia atunci am putea face o alegere in cunostinta de cauza, cu cartile pe fata."

2 comentarii:

  1. Ca de obicei, succinta si cu degetul pe rana.

    RăspundețiȘtergere
  2. Dacă nu aş avea asemenea confirmări, precum cea de faţă, că nu sunt singură pe lume, chiar m-aş retrage în legumicultură... Mulţumesc.

    RăspundețiȘtergere