Îmi place când mă
cerţi
că las cărţi pe
frigider,
canapea, fotolii
şi în baie
O copilărie
necunoscută
râde atunci în
hohote
copilă dulce aflând
căldura
Palmele tale pot
strivi un bivol
mângâie pielea
albă
ce-ţi aprinde
focuri pe dealurile
toamnei
Acolo-şi duc
dorul păsările
iar cărţi lăsate-n
joacă
amintesc de o
poveste nescrisă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu