joi, 8 martie 2012

istorii traumatizate: Conacul Nicolau, satul Coşoveni, Dolj

Conacul boierilor Nicolau, Coşoveni

Conacul boierilor Nicolau din Coşoveni, construit, se pare, la 1797, în Curteni, adică în jumătatea de vest a părţii de sat - numită Coşoveni de Sus. Satul este tăiat în două de calea ferată Bucureşti-Craiova-Timişoara. Când vii dinspre Bucureşti, pe mâna dreaptă se lasă Coşoveni de Sus, pe mâna stângă - Coşoveni de Jos. Coşoveni de Sus este tăiat la rândul lui în două, de la nord la sud, în: Moşneni (acolo unde trăiau ţăranii liberi, care aveau pământul lor) - jumătatea de est, şi Curteni (ţăranii care munceau la boier) - jumătatea de vest. Denumirile s-au păstrat până azi şi sunt funcţionale. 
"Jos" se află vatra istorică (legenda spune că satul a fost întemeiat de "9 bărbaţi şi jumătate", un rest din corpul de oaste trimis de Mircea cel Bătrân să-l ajute pe cneazul Lazăr al sârbilor împotriva otomanilor la Kossovopolje, în 1389; înfrânţi de otomani, aceştia au trecut Dunărea şi s-au întos în Ţara Românească, fixându-se în actualul sat Coşoveni; mai mult ca sigur, au fost dăruiţi de Domn, pentru participarea la cruciadă). Din aceşti bărbaţi şi jumătatea-femeie mă trag şi eu... Întemeietorii au avut până târziu, când eram adolescentă, cruci de piatră săpate cu slove în curtea bisericii, pe care tot ei au întemeiat-o pe o ridicătură mai înaltă, deasupra văii cu pârâu, pădure şi izvoare. Pădurea aceea nu mai există azi, dar am întâlnit o menţiune a ei într-o cronică despre Banul Mărăcine. După 1989 s-a distrus şi "modernizat" totul, inclusiv fresca afumată, originală (medievală) de pe pereţii bisericii cu hramul Sfinţilor Arhagheli Mihail şi Gavril. 
Revenind la conac, nu îi cunosc istoria. Ştiu că m-a fascinat mereu şi, în egală măsură, când eram copil, văzându-i statura impunătoare, de palat englezesc (nu cea de azi, ci cea de acum 30 de ani) mă şi speria puţin. După înmormântarea unchiului meu, ieri, am aflat de la o mătuşă (aşa mai întâlnesc rudele din marele nostru neam, cu prilejuri nefericite) că în anii 1950 a făcut clasele 5-7 în conac. Sălile de clasă erau la etaj (azi dispărut acest etaj); mi s-a spus că avea o scară interioară superbă. Când eram elevă la şcoala generală, o vizitam des pe colega mea de bancă, fiindu-mi cea mai bună prietenă. Ea locuia în Curteni, puţin mai departe de Conac. Pe atunci, adică prin 1980, încă mai avea acoperiş. Îmi amintesc ferestrele de sus - imense, impunătoare. Şi nucul secular ce străjuia ca în picturile impresioniste. Totul s-a dus pe apa sâmbetei. Totul. Suntem o naţie distructivă. Meschină. Unii localnici şi-au "îmbunătăţit" condiţiile de trai prin curte cu materiale furate din conac şi cu pietrele strămoşilor noştri furate din satul de Jos, din curtea cimitirului. Fiecare parte de sat îşi are biserica şi cimitirul ei.
Este foarte trist pentru mine. Este mai mult de atât. Este revoltător. Să ai un conac superb, din beciul căruia porneşte un tunel subteran ce duce până în lunca Jiului, la Craiova... şi să îl laşi pradă pierzaniei... Conacul a avut nu doar rol de casă de odihnă pentru boieri când veneau, mai ales vara, la Coşoveni, a avut rol strategic, în caz de război. Ca de obicei, instituţiile noastre nu sunt doar corupte, delăsătoare etc. Sunt criminale, pur şi simplu. Cine să vegheze la respectarea legilor? Cine să vegheze la integritatea valorilor noastre istorice? Dacă noi nu suntem în stare să ne revoltăm: începând de la gesturi mărunte (cum ar fi apostrofarea celor care aruncă ambalaje de la mâncare şi băuturi pe stradă), până la distrugerea monumentelor.
Ploile, vântul, oamenii au astupat câţiva metri din înălţimea pereţilor. Când privim fotografiile trebuie să ne imaginăm vreo doi metri - dacă nu mai mult - în jos şi cel puţin 5-6 metri în sus.

2 comentarii:

  1. Când instituţiile centrale ce conduc statul sunt distructive cu cetăţeanul, ce să aştepţi de la cetăţean, tratat ca vierme, ciumpalac, populaţie? Fură şi el ce poate, habar n-având că-şi fură singur fiinţa!

    RăspundețiȘtergere
  2. instituţiile publice centrale şi locale sunt o ruşine naţională!

    RăspundețiȘtergere