intimitatea cu Securitatea - episod frugal, bună dimineaţa!

Câţi dintre scriitori au fost intimi cu Securitatea? Mulţi, execrabil de mulţi! 

Unii veneau din alte oraşe ca să tragă cu urechea prin mediul literar şi cultural, apoi îşi scriau „informările”. Este cazul lui „Petrescu” (care venea periodic de la Timişoara: „este dirijat pe lângă unele elemente din rândul scriitorilor care sînt în atenţia noastră” - dosar Paul Goma: I. 2217, vol. 4, filele 292-295)

Păcat că informatorii nu şi-au recunoscut faptele de vitejie, de apărători ai culturii şi regimului comunist. Am fi fost mai puţin otrăviţi azi. O spun fără menajamente: ceea ce au făcut ei, bărbaţi şi femei, este crimă împotriva spiritului. („Ruxandra” – cea mai prolifică informatoare în ce-l priveşte pe Goma, are un profil moral de maniacodepresivă, iar Securitatea a folosit-o cu succes împotriva lui Goma). Cei care-l defăimau pe „neimportantul” Goma – dar care a avut parte de atâta atenţie!! – se defulau delaţionând, ca la psihiatru. De aici relaţia lor intimă cu Securitatea.

Sublinierile în Bold îmi aparţin, inutil să mai spun ce scot ele în evidenţă. 

Informatorul "Petrescu" în Nota informativă din 7 noiembrie 1971 (dosar Paul Goma: I. 2217, vol. 3, filele 288-290): 

„Stând recent de vorbă cu Ioanichie Olteanu, directorul Editurii Eminescu din Bucureşti, am aflat lucruri mai adevărate despre Goma.

I.O. îl cunoaşte pentru că romanul lui P. Goma a fost depus chiar la Editura Eminescu. Despre această carte I.O. mi-a spus că e scrisă de pe poziţii duşmănoase faţă de idealurile de viaţă ale societăţii noastre, dar că autorul nu ar fi lipsit de talent.”

Despre aceeaşi carte (Ostinato), Dieter Schlesack, într-o scrisoare (desigur, interceptată, copiată; unele au fost confiscate cu totul şi nu au ajuns niciodată la destinatari) din 2 februarie 1972:

„Cărţii i s-a făcut dreptatea cuvenită. Şi sper că va apărea odată-şi-odată în limba ei. (...) Am scris la Inter Nationes pentru invitaţie. Ar fi grozavă o vizită. M-aş bucura enorm să te îmbrăţişez.

Te sărut şi aştept veşti,

Dieter”. 

Mulţi au frunzărit dosarele lui Paul Goma (ştiu asta pentru că fiecare petent sau acreditat trebuie să semneze de câte ori citeşte un dosar), fiecare urmărind ceva anume. Dar sunt atâtea informaţii de coroborat şi ceea ce rezultă – din fericire pentru restabilirea adevărului – este o confirmare a „răutăţilor”, „nedreptăţilor” şi „trădărilor” de care cobreslaşii l-au acuzat pe Goma, dar de care sunt responsabili. Este o confirmare a intereselor meschine, a laşităţii generale şi a convieţuirii paşnice cu regimul comunist.