Te poate depărta muntele de moloz
de amintirea părinţilor tăi, poezie
scursă de fastul zilei
mersul suplu al urechelniţei pe
firul de telefon vrând ea
fără să ştie
să ajungă pe trunchiul pomului
roditor –
adăpostul poemului singuratic
dâra unui avion pe cerul de deasupra
gardului
şi întrebările
atârni ca un cristal pe un fir de
aţă
balansul luminii arde uneori
imaginile
Vei ajunge să nu mai confunzi un
alcoolic
cu degustătorul de vinuri
Vinul vechi este pentru orbii cu
fluturi pe creştet
libertatea pentru îmblânzitorii de
ceruri
văzute prin găurile din tavan
de unde revărsată mânia domnului ar
obloji
crăpăturile bătrânei case a
părinţilor noştri.
Lătratul câinilor în noapte ar putea
arăta
frica de
singurătate ci nu eroismul
cândva ai fost legănată de palme
părinteşti
sau poate e altă imagine
Lacrimi pentru acasa de sub
mormane
pentru vuietul dintre coperte
pentru sminteala dumnezeului din
tindă
moţăind la soare autist ca un curcubeu
în noiembrie
nu ştie de ce te-a vrut departe.
Clondire mici pentru atâtea clipe
speriate
sub arca din grădină zeii pământului
şed amuţiţi de zeii din temelie
miezul nopţii e speriat de ledurile
computerului
magii umflă pânza pe o parte a ei
de cealaltă-şi culcă larii fruntea
pe mâini
corabia aţipeşte obosită
în gura covercii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu