Transcriind memoriile de puşcărie politică ale unui prieten drag, următoarele rânduri m-au aruncat înapoi, în tinereţea mea timpurie:
"La primirea pachetului era următorul scenariu:
trebuia să spui trei nume care ar fi putut să-ţi trimită pachetul, pentru ca Securitatea
să depisteze dacă nu cumva face parte din ceea ce ei numeau 'ajutorul legionar'..."
Mi-am amintit brusc şi dintr-o dată s-a făcut lumină: mi s-a întâmplat ca, studentă fiind, să mă întrebe oficianta de la poşta din "Regie" (eu stând la căminele din Grozăveşti), de la cine primesc banii. Răspunsul curent era: de la mama. Şi spuneam numele. Dar s-a întâmplat să primesc bani, fără să fi fost avertizată, de la altcineva din familie sau de la prieteni... Se isca o adevărată anchetă: cine este, de unde etc... Asta şi după 1990.
Ah, reflexele şcolii securiste...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu