3 februarie
uneori vrei să
fii singură
ca o strachină
pusă la păstrare
în pod
de unde nu i-a
mai venit niciodată rândul
la cele lumeşti
alteori vrei să
te pierzi
în zbuciumul unei
familii numeroase
să fii rudă de
sânge cu toţi bălăneştii
de pe facebook să
faceţi un clan mare
mare să nu mai
fii singură niciodată
dar vin scadenţe
când nu mai vrei ca
pâinea mătuşii
spoită cu roşii
coaptă în cuptorul sobei
să-ţi amintească
de mama
ci s-o aducă în
trupul ei cald
şi mâna ei caldă să
îţi sărute
tâmpla
şi vorba ei caldă
să îţi inunde
sufletul
şi amintirea ei
toată
să învie
dar sunt zile în
care împotriva dorinţei tale
asişti la
răspunsuri debile
şi nu poţi face nimic
e viaţa lor şi
câte puţin din a ta
şi totuşi cât de
absent poţi fi
din viaţa ta
găsind răspunsuri
la întrebarea de
ce m-ai ales pe mine
poate că în ziua
aceea aştrii
îşi făceau de cap
deasupra creştetului meu
poate că femeia adevărată
menită ţie se împotrivea
altui destin cine ştie
cine ştie de ce
punem mereu întrebări
la care primim
răspunsuri prosteşti
e seara de 3
februarie când mama
a încetat să mai
caute
Fara comentariu!
RăspundețiȘtergere